I-dana

prezente si prieteni nevazuti

disclaimer: prin prezente inteleg fiinte pe care nu le poti vedea cu ochii de aici, cele cu care te intilnesti intimplator sau nu, in realitati care parca nu se regasesc in realitatea imediata dar uneori se intrepatrund, undeva intre vis si veghe, in calatorii ale sufletului pe tarimuri nevazute

fiinta - maimuta
... am intilnit-o prima oara in vis, eram intr-o lume uscata, desertica ... cumva asemanatoare cu luna. plimbindu-ma pe niste dealuri de nisip, am dat peste ea dupa o ultima movila urcata. m-a speriat teribil, nu facea nimic - statea stana de piatra si se uita fix la mine. tot ce imi doream era sa dispar de acolo, atit de greu de dus era privirea ei patrunzatoare. nu parea nici femeie, nici barbat - dar mai degraba femeie. cu o piele uscata, inchisa la culoare si atit de batrina de parca tot timpul lumii se asezase pe ea - eram convinsa ca daca o ating uscaciunea ei ma va taia. fata ii era plina de riduri - m-am gindit atunci ca e batrinul timpului - si avea trasaturi de animal, maimuta ... miinile ii erau lungi, cu degete subtiri si aproape scheletice ... iar ochii erau singurii plini, negru adinc, ca doua lacuri imense fara de fund dar plini de viata. in vis am stiut ca era moartea. a doua intilnire cu ea a fost pe timp de zi, am ajuns in acelasi loc ... era tot acolo, ma astepta sa ma intorc - eram la fel de speriata ca prima oara, ceva ma infricosa .. si tot ceva ma atragea. m-am apropiat de ea, a inceput sa se miste de data asta, lent ca un dans eteric al visului. si-a dus miinile moarte la pintec, care i s-a deschis la atingere ... inauntru s-a deschis o poarta inspre o alta lume, o lume plina de verdeata, aer si viata ... iar de acolo s-a ivit un bebelus. un pui mic de om, curat cu pielea alba si catifelata si ochi albastri - care respira viata. de atunci nu am mai vazut-o, o simt uneori prin preajma ... dar nu s-a mai aratat, sau poate eu nu m-am mai uitat cu aceeasi atentie dupa ea

ingerii
nu am stiut ce sunt, asa mi s-a spus apoi ca ei ar fi ingerii ... am plecat in calatoria asta absolut intimplator, am insotit o prietena la o intilnire cu un mare guru spiritual care a facut un soi de initiere. el ne ghida, eu - ca un copil rebel si neastimparat - ma aflam cu citiva pasi inaintea grupului si indicatiilor lui, de parca mai fusesem pe acolo deja. alunecam usor ca intr-o barca pe un riu in spirala, rosu intens, arata ca un virtej cu deschizatura mare in sus si avea o consistenta mai mare decit a lichidului - oare unde ma aflu si de ce e asa rosu aici? ma intrebam / acum sunteti in inima voastra - il aud pe ghid / ok de asta e asa de rosu - imi spun eu. la un moment dat o lumina puternica coboara de sus, ca un reflector ce se aseaza pe mine si ma lumineaza - ce o fi cu lumina asta si de unde vine - ma intreb si incep sa urc pe ea / uitati-va in sus il aud pe ghid in spatele meu - veti vedea o lumina / ok am vazut-o deja imi spun / mergeti catre ea / sunt deja in ea, ajung la marginea de sus - si lumina arata tot ca un virtej cu virful in jos si deschizatura in sus - si intru intr-o lume absolut alba, plina de lumina si simt intens un bine profund si o iubire imensa. pasiti pe lumina, urcati - spune ghidul / in lumea asta noua vad niste fiinte ciudate, nu au consistenta, sunt doar ca niste siluete, ca niste urme de nori cu un tip de vibratie pe care il simt adinc in mine, ma duc inspre ele, ma alatur lor, e atit de bine imi spun. ma simt fericita cum nu am mai simtit vreodata, parca danseaza impreuna si intru in dansul lor. urcati pe lumina - il aud pe ghid - acum va intilniti cu ingerii ...

pasarea neagra cu aripi imense
pe ea am intilnit-o in parc, eram cu kiki la plimbare, stateam pe banca ... eram acolo insa mintea imi umbla vintura. a venit batind larg din aripile-i imense, s-a asezat in fata mea cu aripile deschise larg aproape atingindu-mi obrajii cu bataia lor scurta de mentinere in aer. expiratia mea a devenit inspiratia aripilor ei si pret de un timp am devenit una, am zburat o vreme eu fara de suflare, ea respirind pentru mine prin miscarea aripilor ... nu imi amintesc pe unde, imi amintesc doar ritmul - inauntru / inafara - inspir / expir - alb / negru - sus / jos - viata / moarte - inchis / deschis. ne-am intors dupa o vreme, desprinzindu-ma cu greutate de ea ca o expiratie lunga cit moartea si o inspiratie ascutita cit prima gura de aer pe lumea asta. am simtit ca am murit si m-am mai nascut o data. poate chiar asa a fost ...
acum vine uneori la toma in camera, ii aud bataia aripilor imense negre, ii simt stralucirea intensa a ochilor, ma mingiie atingerea penelor fine pe obraz uneori - sta si ne pazeste. si toma o stie. se uita dupa ea uneori. o priveste doar.

grupul de vizitatori nocturni
cind eram insarcinata cu toma in aproximativ 2 luni jumatate - 3 in fiecare noapte aveam un grup de vizitatori. la inceput ma speriau ingrozitor. veneau si se asezau la capatul patului pe partea mea. nu faceau nimic, doar ma priveau. vegheau cumva si asteptau ceva. mi-era frica sa ma mai duc noaptea la toaleta, caci intotdeauna erau acolo si trecind pe linga ei le simteam prezenta puternica. erau doi barbati si ... un catel. pe barbati nu ii stiam, catelul era kiki. au venit nopti la rind, la un moment dat nu au mai venit, probabil ca si-au indeplinit misiunea si au plecat.

horus
pe el o sa il numesc horus, pentru ca are trup de barbat si cap de soim. a aparut de curind. are o postura dreapta, puternica, isi tine capul ferm si mindru ... si are o manta de lumina cu care uneori ma impresoara si ma lumineaza ...

si mai sunt si altii, dar asta intr-o alta povestire