Friday, November 13, 2009

 
diverse

... m-am reapucat de fumat dupa ce l-am intarcat pe toma, e ceva ce proiectez in fumat - restrictiile din timpul sarcinii si alaptarii, dar mai ales nevoia de un timp doar pentru mine si cu mine (o plasez pe asta in procesul de separare de toma). se intimpla seara sa simt nevoia sa stau doar eu si atunci fug afara la o tigara ... nu sunt happy ca fumez, dar in acest moment e ceva ce imi face bine, ma readuna in mine

... trecuse ceva timp de cind nu am mai avut momente de panica profunda si necontrolata. statul cu toma in spital, lupta cu tratamentul lui dar si teama ca revine la starea de criza respiratorie in care era cind am ajuns la spital m-au facut sa retraiesc panica pe care o uitasem. panica mea are un miez clar - frica de abandon / pierdere. ma lupt cu ea de cind ma stiu. o tin in friu uneori, ma copleseste alteori. am trait-o intens cind a plecat bunica-mea, cind a plecat kiki ... cind au plecat si altii extrem de apropiati mie chiar daca nu de tot. in momentele alea simt ca dispar ... de parca eu as exista doar prin firele invizibile cu care sunt legata de cei aproape mie. altfel, fara de ei ... ma suge neantul. ceea ce e caraghios pe treptele pe care le parcurgi in cresterea ta interioara ca individ este ca de multe ori intelegi ceea ce se intimpla, accepti, le integrezi cumva ... dar nu reusesti sa le vindeci / depasesti, si atunci revin mereu si mereu. ca o sansa imensa pe care ti-o da viata ca sa repari lucruri interior. uneori o faci repede, alteori dureaza ani ... sau nu le vindeci deloc in viata asta

... cum reusesti sa revii la greutatea de dinainte de sarcina? cu vointa si disciplina ... as spune pe scurt. pe lung - eu am luat 15 kg in sarcina, 7 le-am dat jos la nastere, 4 in primele 2 saptamini, inca 4 dupa ce am incetat sa alaptez cu super dieta, citeva tratamente corporale si citeva zile in spital cu toma. in plus am facut sport in sarcina pina aproape de luna a 7-a, am mers zilnic pe jos 1 ora pina cu o zi inainte sa nasc, am reinceput sa fac gimnastica la 2 saptamini dupa ce am nascut. m-am intrebat adesea de ce e atit de important pentru mine cum arat. pentru ca este ... cumva, in timp, modul in care arat a devenit o moneda de schimb cu lumea, un fel de pasaport pentru a putea trai in / cu lumea asta ... ma intrebam daca pierderea ochiului vine ca o compensare a acestei nevoi. eu stiu rational ca nu e important cum arati, ceva din interiorul meu insa ma preseaza sa arat bine ... si altceva din interiorul meu, poate, vine si compenseaza luindu-mi elemente care tin de aratatul bine ...

... in rest, doar lumina. iarta-ma. imi pare rau. te iubesc. multumesc.

Comments:
uf:( nu fuma..am vazut acum pozele. Toma e mare, e asa de bun si frumos si tu esti asa de senina si frumoasa:) picteaza, scrie, coloreaza-i peretii, fa orice sa iti ocupi mintea cu altceva decat griji. eu va pup tare
 
Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?