I-dana

dialoguri imaginare cu o mama absenta (6)

ea: ma intreb adesea cum de pot vorbi cu tine ... doar esti absenta
mama: ...
ea: ma mai intreb de ce mi-e atit de frica ca te pierd, doar simt ca nu te-am avut niciodata cu adevarat
mama: ...
ea: ma simt pe un drum infinit catre tine si tot ce gasesc este o voce a ta din capul meu
mama: ...

la inceput cind te-am vazut am intins miinile mici catre tine, am respirat spre respiratia ta, am cautat carnea ta sa ma cuibaresc in ea, am privit adinc in ochii tai cautind lumea si lumina ... nu am reusit sa ating decit spatiul dintre noi, distanta. mai tirziu, de atita gol, te-am urit, te-am desfiintat, te-am smuls din mine ... ai ramas insa acolo peste un fel de hau al nefiintei si neputintei, continuind sa imi fii prezenta intr-o lume inexistenta si necunoscuta mie - o lume care nu cunoaste iubirea, atingerea, o lume singura si alienata ... in mine a ramas permanent urma unei absente. cred ca te caut inca, probabil ca nu te voi gasi niciodata ... m-am obisnuit cumva sa te respir prin gol, sa te miros la distanta, sa nu te am niciodata linga mine, sa cad si sa stiu ca nu ma va prinde nimeni, sa ma simt singura intre o mie de oameni, sa rid si sa pling in acelasi timp, sa-mi fie bucurie in ochi si o tristete inauntru ce nu pleaca niciodata ... si inteleg, te inteleg si te iubesc in felul tau, atit de mic, precum o umbra ce imi trece prin fata ochiului drept plecat ... la o distanta de un suflet si o inima mare de copil

mama: the system has shut down. try again ... later or never. lumea l-a coplesit si a cedat ...