I-dana

mood de septembrie

vineri saptamina trecuta inotam in marea neagra iar afara erau 28-30 grade, luni saptamina asta rascoleam cu disperare in sifonier sa gasesc macar o geaca pe care sa o pot incheia peste burta ... ca sa pot supravietui celor 10 grade cu ploaie de afara. nu am gasit.

mi-e draga toamna, are o frumusete si o caldura pe care tirziu in viata le-am invatat si ma bucur. in curind o sa merg in parc sa dau inapoi naturii castanele pe care mi le-a imprumutat anul trecut si sa ii cer voie sa imi mai imprumute pe inca un an altele proaspete. castanele imi aduc aminte de kiki, cu el le culegeam ... e al treilea an in care le voi culege singura ... si el va fi cu mine cumva

bebe creste rapid in ultimele saptamini, s-a asezat deja cu capsorul in jos - e gata de lansare. mai avem 6 saptamini. abia astept sa ii vad mutrita si sa il tin in brate. ne batem noaptea pe pozitii si spatii - e deja prea mare, nu mai are loc si ma atentioneaza dind din toate cele ca il incomodez. vorbim mult. ii cint uneori. sunt fericita.

am facut 34 ani in acest septembrie ... ma uit la mine si vad doar o fetita ... curajoasa uneori, speriata alteori, tinara si vie, batrina si inteleapta, atit de mica si atit de mare ... atit de sus si atit de jos alteori, ma inec in lacrimi si ris deopotriva ... ma intreb unde tin toti anii astia. timpul nu are greutate, are doar amintiri, mirosuri si iubiri ...