I-dana

bebe-jurnal (6)

azi o sa vorbesc despre lucrurile pe care nu ti le spune nimeni legate de sarcina. in general, orice femeie care e mama iti va povesti despre sarcina si maternitate ca fiind cea mai mare bucurie si un adevarat miracol in viata lor. sunt multe femei care spun ca doar relatia cu copilul este cea care le implineste sufleteste si le face sa se simta minunat, ca abia intr-o astfel de relatie simt ca traiesc

o sa sparg acest tabu – nu pentru ca nu as fi de acord cu toate de mai sus – le traiesc eu insami si sunt de-a dreptul fericita … dar nu este doar asta, poate la mine e altfel sau poate ca asa cum se intimpla cu multe in viata – intimplari sau actiuni, sentimente sau manifestari ale unor trairi - exista o ambivalenta si orice pe lumea asta contine o diversitate de ingrediente, care intr-un final determina unitatea acelui ceva – unii le categorisesc in bune / rele, plusuri / minusuri sau avantaje / dezavantaje. eu o sa le numesc doar parti integrante ale aceluiasi tot. si o sa ma refer la ele ca apartinind exclusiv mie, este experienta mea personala – nu inseamna ca toate femeile traiesc asa sau trebuie sa traiasca asa

din punct de vedere simbolic se spune ca in timpul sarcinii femeia realizeaza o legatura perfecta intre cer si pamint, conectindu-se la acestea plenar si nemijlocit; fiind intr-o conexiune unica atit spiritual cu lumi sensibile cit si fizic cu pamintul si lumea, cu propriile-i radacini sau chiar cu propria-i carne. eu cred ca inainte eram tare putin conectata la pamint intrucit aceasta legatura o duc cel mai greu in sarcina – efortul si durerea de impamintenire, de cunoastere si acceptare a propriului trecut, a carnii si a trupului

nu iti spune nimeni ca inainte si in timpul sarcinii te vei confrunta cu propriile tenebre, ca trebuie sa gasesti cai de rezolvare a unor conflicte interioare vechi de cind te stii – ca trebuie sa iti accepti si sa iti intelegi propria mama, sa o ierti ca tu insati sa poti deveni mama

… nu iti spune nimeni ca te vor bintui toate fricile si toate abandonurile si toate pierderile de cind tu insati erai copil … si uneori esti copil chiar pina inainte de a creste copil in pintece …

... ca descoperi in tine un bagaj vechi de generatii, pe care l-ai vazut si la strabunicii tai si la bunici si la parinti ... si de care ai incercat o viata intreaga sa scapi ... pe care il taiai migalos din bocceluta din spate in mod regulat, iar dupa ceva vreme te trezeai cu el la loc. iar acum afli cu stupoare ca trebuie sa il accepti si chiar sa il intelegi ca sa poti schimba ceva ... macar cu tine

... nu iti spune nimeni ca uneori intri in panica gindindu-te ca te vei pierde pe tine insati, ca devenind mama pierzi femeia din tine sau chiar copilul care inca esti si iti doresti sa ramii. ca toate schimbarile fizice si emotionale te fac sa mori de frica ca undeva la un moment in timp o sa te uiti pe tine insati, pierzindu-te irevocabil ... si doar daca esti norocoasa iti dai seama ca nu te pierzi, doar te schimbi si vei contine atit “tu” din spate cit si un “tu” nou pe care il vei integra natural si sanatos daca ai incredere ...

nu iti spune nimeni ca sarcina este o provocare cu iz de criza atit fizic, cit si psihic. ca sunt momente in care simti ca nu mai poti sau chiar ca nu mai vrei – sa duci toate kilogramele in plus pe care le ai, sa faci toate lucrurile pe care le ai de facut, sa te trezesti dimineata ca sa ajungi la job, sa faci o gramada de lucruri pe care brusc nu mai dai doi bani, sa accepti ca sunt lucruri pe care nu le mai poti face desi ai vrea sa ...

... ca uneori ai cosmaruri noaptea ca nu esti suficient de buna ca sufletul lui bebe sa vrea sa ramina la tine sau ca nu o sa fii in stare sa fii o mama buna si ca nu ai suficient lapte sa iti hranesti copilul

si dincolo de toate aceste temeri care fac parte din quest-ul meu in aceasta calatorie transformationala pot spune cu inima zimbind ca eu am trait si traiesc deja bucuria si minunea unor legaturi absolute cu niste suflete, pe care eu le numesc pereche ... legatura cu bebe se incadreaza aici si atunci nu pot decit sa ma simt foarte norocoasa ... ca am cunoscut si cunosc iubirea ... ca desi vad cu un singur ochi in afara, mi-a crescut unul mare si clar in interior si vad luminos ...