I-dana

timpul meu

imi amintesc de o persoana draga, care la peste 80 de ani imi povestea cu aceeasi bucurie in ochi despre prima ei iubire, despre cum se intilneau si se iubeau, despre ce a gresit si ce ar face altfel, despre dorul pe care il purta inca in suflet ... imi povestea despre momente din copilarie, despre mama ei, despre bucurii simple de atunci ... le ducea la fel de vii in suflet. timpul nu exista pentru ea, sufletul ei era intact in raport cu timpul. femeia aia cu pielea creata de timp, cu trupul micsorat de boala si virsta era la fel ... de mica precum amintirile ei. si daca as fi inchis ochii si i-as fi simtit numai prezenta sau i-as fi ascultat doar vorbele si atingerile miinilor as fi vazut un suflet care nu cunoaste virsta. sau daca doar m-as fi cufundat in ochii ei, as fi uitat timpul pentru ca acolo era ea toata ... de dinainte si de atunci intr-o singura licarire, intr-un singur ritm si o unica zbatere ...

in sufletul nostru, in inima si mintea noastra nu trece timpul. timpul este o dimensiune exterioara, care ne imprima o crestere a sufletului prin intimplari exterioare, dar nu atinge si nu modifica structura interioara. liniaritatea si desfasurarea exterioare, specifice timpului, devin profunzimi in interior. daca ar fi sa reprezint grafic ... ar fi precum diferenta intre a alatura un punct dupa alt punct pina formezi o linie care curge, merge, parcurge si a suprapune punct peste punct dind nastere tot unui punct, alt punct dar punct, acelasi punct si altul in acelasi timp ... care creste si se imbogateste dar nu isi uita inceputurile si nici nu are distante pentru ca toate sunt in acelasi ... punct

imi amintesc la fel de viu prima mingiiere cu tandrete a bunicii, mi-amintesc atit de aici tristetea si durerea, frica si dorul din copilarie, mi-l amintesc pe kiki cum rideam si ne jucam ca niste copii, imi sunt aici primele indragostiri, primele saruturi, sunt cu mine toate fiintele pe care le-am intilnit si linga care am stat bucati de timp si de mine, in care am vrut sa las frinturi de mine ... de teama atunci ca ma voi fi uitata de lume si de mine si de timp.
imi amintesc iubirea care a inceput parca de dinainte de mine, de dinainte de timp si lume ... si pe care o am acum parca crescuta odata cu mine si in mine. imi amintesc. si respir. bat cu doua inimi, una a mea si una a iubirii mele. cresc usor noaptea. zimbesc ziua. si sunt.