Tuesday, March 04, 2008

 
despre oameni

am judecat uneori, chiar de multe ori. poate doar pentru ca am trecut totul – trairi, sentimente, actiuni – prin mine. dar eu sunt nimeni sa dau masura lucrurilor sau a oamenilor sau a vietii. cu timpul mi-am dat seama ca nu poti judeca pe nimeni, poti doar sa te traiesti pe tine. nimeni nu ne e dator cu nimic. poti sa ai asteptari, poti sa ai sperante, dorinte ... dar sunt doar ale tale. faptul ca uneori acestea pot fi comune cu ale altor oameni ... devine un bonus pe care ti-l da viata. si te poti doar bucura. te crezi norocos. si atit. tot cu timpul am invatat ca intelegerea si acceptarea unui fapt ca acesta nu anuleaza durerea, suferinta .... dar si acestea sunt tot ale tale. si nimeni nu e vinovat pentru asta

o teorie veche de cind lumea spune ca de fapt atunci cind iubim, nu il iubim pe celalalt ... ci ne iubim pe noi insine in celalalt. si de aceea “chipul” nostru interior si nevoile noastre se reflecta in cei asemenea noua putind da nastere la apropieri, prietenii, relatii, iubiri ... iar atunci cind nevoile noastre se schimba, nu ne mai regasim in aceia. si plecam. asa se incheie prietenii. relatii. iubiri. si nu e nimeni vinovat. nici cel care pleaca. nici cel care ramine. sunt oameni care o viata intreaga se intreaba cu ce au gresit, ce e in neregula cu ei ... acelasi lucru din tine poate sa faca un om azi sa vrea sa petreaca o eternitate cu tine, iar miine sa fuga mincind pamintul ...

vreme indelungata am detestat aceasta teorie. am urit-o. mi s-a parut mica si meschina. pentru ca eu imi stiam altfel de iubiri ... asa il iubeam pe kiki, de exemplu, dincolo de mine, neconditionat, pentru el. iar aici vorbesc despre orice fel de iubire fata de orice fiinta.

cu timpul am invatat sa o inteleg si sa o accept ...

Comments:
Mi se intampla pentru intaia oara sa citesc ceva care sa mi se para atat de adevarat incat sa cred ca parca eu l-am scris/gandit. Uneori, oricat de tare imi spun ca asteptarile sunt mele si ca e treaba mea ca sufar, totusi nu pot sa accept ca nu e nimeni vinovat de asta. Am 22 de ani. Poate cu timpul...
 
incep sa cred ca iubesti neconditionat iubirea. si ea te va iubi pe tine. astept sa-mi spui ce sex va avea sufletul tau, rupt din iubirea ta, zamislit intru dragoste ;)
si am 37 ani :)) are fro importanta?
 
da, danuta, poate ca toate teoriile bune sunt sunt ca glumele bune, pe jumatate adevarate... iar cealalta jumatate, a adevarului fiecaruia, sa difere ea de la iubire la iubire?! (aici as fi pus caracterele pentru smiley ala care se scarpina-n barba, numa nu le stiu) :)
@cb: are, cb, sigur ca are: i-as fi spus "multi inainte!" numa fetei, da' asa te urez si pe tine :)
 
e exact ce simt si traiesc si eu acum, e magic, e dureros , e frumos, e viu, toate in acelasi timp.
Toate cele bune,
 
e si asta o teorie ca si cealalta. adica falsificabila.
 
asa e! ma vedeam, in ea, pe MINE atingand apogeul a ce as putea sa fiu vreodata. prin ea, pentru ea, credeam eu, dar de fapt era - pentru mine.

ce chestie.
 
@everybody: fain ca am stirnit atitea ginduri ...
 
Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?