Thursday, February 14, 2008

 
intimplari (2)

a doua intimplare haioasa in ny a fost in hotel cind in una din zile, in pauza de prinz, a venit la mine unul dintre chelneri si m-a abordat in romana
am auzit ca sunteti romanca si vroiam sa va salut
vazuse ca suntem un grup international si a intrebat pe una din fetele de la organizare daca exista vreun roman in grup. i-au spus ca eu sunt si a venit sa ma salute, vroia sa vorbeasca cu cineva de acasa. e din 79 in ny, din 82 lucreaza la ny palace hotel si e ... bine, are familia cu el - sotia si fata - vine din cind in cind in romania, si-ar dori sa vina mai des, a vrut chiar sa cumpere un apartament in constanta pentru fata sa vina la mare acasa, dar a avut foarte multe probleme cu constructorul si a renuntat.

cunosc foarte multi romani care traiesc afara. le e bine, s-au adaptat, multi dintre ei nu s-ar mai intoarce niciodata in romania. exista insa un dor care probabil ca nu trece niciodata. exista poate o nevoie permanenta de intoarcere la radacini - la un acasa de neinlocuit - ca la izvoarele de origine. a fost o perioada in care imi doream foarte tare sa plec, nu ma lega nimic suficient de tare, simteam ca nu am radacini si astfel imi creez o sansa sa mi le cresc in alte parti. intre timp m-am razgindit, cred ca mi-au crescut niste mustati fine de radacini, pe care le ingrijesc si le cresc frumos.

mai e o componenta esentiala, in general cautam oameni asemeni noua si atunci originea, bagajul cultural, valorile specific comune ajung sa atirne mult. diferentele culturale te pot dezvolta extrem de sanatos, dar te pot si aliena sau instraina cumva de tine insuti. si poate de aceea nevoia de raportare la un sistem cunoscut, de reintoarcere la un acasa care e built-in in noi.

extrapolam deunazi si ma gindeam ca si viata poate fi privita ca un fel de trait afara... si la un moment dat ne intoarcem tot acasa. si poate viata in ansamblul ei este ca o casa imensa, cit toata lumea, care contine - precum o papusa ruseasca - multi de acasa pe o axa dinspre interior spre exterior. papusa cea mica este simburele, iar restul de papusi instante ale traitului in lume.

... si de aceea poate acasa e cel mai adesea inauntru, in noi ...

Comments:
unii-s norocoshi, eu trebuia sa stau 3 luni in Frantza shi simtzeam c-o iau razna, m-am intors acasa dupa prima luna...
da' poate eram prea tanar atunci :)
 
Eu m-am dezradacinat de tot si nu ma bintuie nici un dor de Mioritica, care reprezinta doar un loc nesemnificativ unde s-a intimplat sa ma nasc.Atit! Ce bine:)
 
@ametzitul: da, 3 luni poate fi mult ... sau putin, depinde de stare :-)
@ina: inseamna ca esti norocoasa e bine sa fii impacata cu tine :-)
 
Eu m-am incurcat total cand am citit in Jurnalul fericirii (lui Steinhatdt) ca in Biblie apare: "Iesi din tara ta si din rudenia ta si din casa tatalui tau", ca o completare la cerurile se cuceresc. Aveam indoieli daca e bine sa-ti parasesti locul/tara in care ti s-a dat sa traiesti. Acum socotesc ca emigrarea e chiar binecuvantata.
 
@cosmin: asa e. cel mai tare ne doboara diferenta dupa ce petrecem ceva timp afara.
 
e bine ca o fac, cei care pot.
si e bine ca n-o fac, cei care nu pot. mai sunt si tentative dintr-o parte sau alta, esuate.
e bine ca stii cam care ti-s limitele si pe unde-s ele.
 
@april: fiecare cu calea lui :-)
 
uite despre ce discutam noi defapt: cine si-o face cu mana lui se cheama lucru manual; cand o faci cu mana altuia care iti e si ministru si care notorietatea iti e afectata, oare cum ar trebui sa se numeasca? http://www.cotidianul.ro/index.php?id=18268&art=44040&cHash=fecaa1a14a
 
Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?