Friday, January 18, 2008

 
despre oameni

sunt oameni de care ma lipesc instantaneu. i-am cunoscut, i-am simtit si gata sunt acolo 100%. incercam sa inteleg ce face diferenta pentru ca cel mai adesea se intimpla bazat pe ceva greu de rationalizat, explicat sau verbalizat. cumva ii simt, e ca si cum patrund dincolo de un zid subtire si le vad / aud intr-un fel anume trairile ... gindurile ... sentimentele. e ca si cum nu mai sunt compusi din fete, trupuri sau cuvinte, ci se transforma in imagini-trairi, suflete la vedere. e diferenta dintre a vedea o casa din fata usii de la intrare sau fiind in ea. sunt oameni pe care ii simt curati si plini de bine si iubire si ma apropii de ei imediat ...

exista oameni care imi determina o frica interioara teribila, care ma agita atit de tare incit nu ma pot controla. imi amintesc in praga acum vreo 3-4 ani. eram la o masa, in curtea interioara a unei ceainarii, cu spatele spre intrare si la un moment dat m-a strabatut un fior de groaza si o frica de neexplicat. m-am intors si am vazut intrind un tip care s-a apropiat de masa la care stateam si s-a asezat fata in fata cu mine. spaima imi crestea pe secunda ce se apropia de mine. era ceva atit de ingrozitor in tot ce emana tipul asta ca pur si simplu ma strivea, neputindu-i face fata. dupa ce s-a asezat, s-a uitat fix in ochii mei citeva secunde bune ... pina m-am ridicat si am plecat. continea ceva tare greu de dus. el stia ca eu stiu. si eu stiam ca el stie ...
o alta amintire recenta este legata de o vizita la un prieten in spital, la reanimare. am intrat in salon si m-am asezat linga patul prietenului pe care il vizitam ... la un moment dat am simtit cum din spate ma suge ca un vid, ca o tornada violenta pe care nu o poti evita. aceeasi stare de neliniste, teama si angoasa. m-am intors si m-am proptit cu ochii fix in ochii unui pusti de 20 si ceva de ani, care parca se agatau de mine, inlantuindu-ma atit de strins ca m-am sufocat. aerul se transformase intr-o negura densa si intunecoasa ... am simtit atit de aproape moartea, moartea lui. era in ea, se lupta cu ea agatindu-se cu disperare de tot ce era viu in jurul lui. simteam ca o sa ma cufund cu el in moarte si o sa ma inec nu de moarte ci de spaima si groaza lui. nu i-am facut fata si am plecat pentru ca simteam ca o sa lesin din cauza efortului de a-l sustine pe pustiul ala. la citeva minute dupa ce am iesit a intrat intr-o criza foarte, foarte nasoala ... nu stiu ce s-a intimplat pina la urma cu el, dar a fost la atitica de moarte ...

sunt oameni pe care ii evit. cei care spun ceva, dar in ei simt cu totul altceva. si eu stiu, dar ei nu stiu ca eu stiu. imi sunt indiferenti.
sunt si oameni goi, care parca nu contin nimic, nu simt absolut nimic, doar suprafete ... tot indiferenti

ma lipesc instantaneu de copii si animale. si ei de mine. ne bucuram frumos impreuna. e multa liniste ... si cald si bine in ei.

cind ai deschise toate portile spre si dinspre tine ... intra de toate, si bune si rele ...

Comments:
Nu stiu daca e pertinent acum si aici sa iti spun asta dar si eu am intrebat de pusti si se pare ca a scapat cu bine.
Pup tare frumoasa mea :-)
 
ah, asta nu stiam. ma bucur.
:-*
 
din cite am mai intrebat si eu se pare ca a scapat... deocamdata. Crucea pe care o duce este insa foarte foarte grea.

Oricum, empatia ta este mult peste medie si daca cineva m-ar intreba n-as putea spune daca e un lucru bun sau rau (pentru tine).
 
nu stiu cum m-am procopsit cu ea. cel mai adesea o leg de momentul in care mi-am pierdut vederea la ochiul drept ... habar nu am

nu stiu ce sa zic, e si bine e si rau :-)
 
Incredibil, randurile tale sunt asa de miscatoare incat chiar am simtit un fior parcurgandu-le. Si eu am astfel de trairi, o sensibilitatea acuta la personajele din jurul meu, presentimente puternice, simt energiile sub forma unor porniri instinctive de bine sau de rau. De la o vreme mi-am propus sa devin mai atenta cu aceste mesaje, tocmai pentru ca nu toti oamenii din jurul nostru... ne fac bine. Desi, traiesc in ideea ca oricine are ceva bun de oferit. Ei bine, astfel de trairi nu trebuie ignorate... Si da, e si bine, e si rau... ca orice in viata :o)
 
@andreea: :-)
 
agree! desi nu ne vedem decat o data la 108 ani ai ramas acolo, in mine, de cateva milenii. pusici forever
 
:-)
 
Mda....stiu cum e. Si mie mi se intampla. Cand vad anumite persoane, ma simt in siguranta si ma atasez din prima, dar unele sunt greu si de privit in ochi. La anumite persoane ma simt speriata de bombe si vreau sa o iau la fuga, la altele simt o scarba de neimaginat, desi nu le cunosc. Dar am invatat sa ascult instinctele astea. De fiecare data cand am avut un feeling aiurea despre cineva, temerile mi s-au dovedit. Nu cred ca lucrul asta e ceva rau. Te ajuta sa te feresti de oamenii cu suflet negru-ca mi-am comfirmat: exista si d-astia! Mi se mai intampla si cand trebuie sa ma duc undeva sau sa iau o anumita decizie. Daca inima incepe sa imi bata si ma simt speriata si nesigura, e ceva dubios la mijloc. Inainte nu bagam in seama reactiile astea si ma pacaleam de fiecare data. Deci, eu zic sa ai incredere: ai sa ocolesti multe situatii neplacute.
PS: nu te speria de situatia cu pustiul. Intamplarea denota ca ai probabil un suflet curat, iar oamenii totdeauna tind sa se tina scai de cei cu o minte mai frumoasa. Au nevoie si ei de o energie pe o frecventa mai inalta :))
 
Mda....stiu cum e. Si mie mi se intampla. Cand vad anumite persoane, ma simt in siguranta si ma atasez din prima, dar unele sunt greu si de privit in ochi. La anumite persoane ma simt speriata de bombe si vreau sa o iau la fuga, la altele simt o scarba de neimaginat, desi nu le cunosc. Dar am invatat sa ascult instinctele astea. De fiecare data cand am avut un feeling aiurea despre cineva, temerile mi s-au dovedit. Nu cred ca lucrul asta e ceva rau. Te ajuta sa te feresti de oamenii cu suflet negru-ca mi-am comfirmat: exista si d-astia! Mi se mai intampla si cand trebuie sa ma duc undeva sau sa iau o anumita decizie. Daca inima incepe sa imi bata si ma simt speriata si nesigura, e ceva dubios la mijloc. Inainte nu bagam in seama reactiile astea si ma pacaleam de fiecare data. Deci, eu zic sa ai incredere: ai sa ocolesti multe situatii neplacute.
PS: nu te speria de situatia cu pustiul. Intamplarea denota ca ai probabil un suflet curat, iar oamenii totdeauna tind sa se tina scai de cei cu o minte mai frumoasa. Au nevoie si ei de o energie pe o frecventa mai inalta :))
 
@anonymous: da, poate asa e :-)
 
Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?