Friday, June 15, 2007

 
trasee pe creier

in fiecare luna am o teleconferinta pe unul din brandurile de le am in grija ... anul trecut in noiembrie am avut-o de acasa pentru ca Kiki era tare rau si ultimele zile nu le puteam petrece departe de el ... ieri fiind la o intilnire in oras nu am mai apucat sa ajung la birou pentru aceeasi teleconf din cauza de trafic si astfel am avut-o tot de acasa, fiindu-mi mult mai aproape
... este incredibil cum mi s-a reactivat in minte tot ce am trait in acel noiembrie atit de greu de dus, capul lui si jumatate din trupusor la mine in brate scincind de durere, sufletelul lui greu de durere dar usor si gata de plecare ... inima mea mutilata si rupta pe din doua, stiind ca trebuie sa ii dau drumul sa plece, chiar sa il ajut sa o faca, speranta ca poate o sa isi revina, iubirea imensa si dincolo de orice timp sau spatiu, refuzul de a accepta ca nu o sa il mai vad, simt ...

exista in viata momente ca asta, care iti incrusteaza trasee de nezdruncinat pe minte si suflet, peste care treci, carora le supravietuiesti ... dar care se activeaza in mod spontan atunci cind revin elemente comune contextului respectiv. emotiile de acest tip - desigur perturbatoare - sunt precum alergiile. ceva devine defect in sistemul tau imunitar fie el in plan fizic sau mental. ca alergia mea la veninul de viespe - sunt super sanatoasa si ok ... dar daca o miime de gram de venin de viespe patrunde in corpul meu, organismul o ia razna, reactioneaza totalmente aberant si o mierlesc ca proasta degeaba.
e ca si cum mintea noastra devine defecta. in loc sa fie neteda si alunecoasa astfel incit sa lase tot ceea ce trece prin ea sa alunece, sa se duca ... precum norii pe cer ... devine lipicioasa si aderenta dind voie sa se prinda in mod violent ginduri si emotii perturbatoare, sa se adinceasca trasee nimicitoare ...

Monday, June 11, 2007

 

museum of sex


"please do not touch, lick, stroke or mount the exhibits"


... asta ca poate nu vedeti pina pe panoul din dreapta de la intrarea din kink

 
o fi de bine, o fi de rau?

cum se vad tinerii (18-25) din ziua de azi?

“mai putin romantici, mai putin loiali, construim relatii mai putin durabile, suntem orientati spre acumulare...”

“ma schimb in continuu, deci exist”

Friday, June 08, 2007

 
eu-timp

… pe jos inspre casa, in linistea noptii tirzii ma gindeam ca de fapt nu sunt altceva decit o molecula de timp – contin toate timpurile mele, dar si parti din timpul lumii – timpul de dinainte de a fi in lumea asta, timpul nasterii mele, al copilariei, al iubirilor si durerilor, al bucuriilor si coboririlor, al fricilor si tristetilor, al oamenilor pe care i-am iubit sau al celor pe care i-am intilnit, al locurilor prin care am trecut, al privirilor de o secunda prin care mi-am lasat ochii sau al atingerilor de o noapte in care mi-am lasat parfumul, al legaturilor adinci dintre suflete pe care le regasesti in aici si le traiesti etern pina dincolo de aici, al prietenilor … al unui dumnezeu asa cum l-oi intelege eu, al pamintului si focului, sau aerului si apei … al lumii de sus si jos … al mortii mele si al vietii mele
…sunt doar o capsula a unui timp, un altfel de timp, in care nimic nu se scurge, in care nimic nu trece. in care trecut, prezent si viitor sunt la fel de putin importante precum bine sau rau. timpul meu nu este continuu, nu are liniaritate, timpul meu e rotund si se invirte precum o sfera de foc pe o mare albastra. timpul meu nu uita nimic, desi uneori mi-as dori … si nici nu iarta nimic pentru ca greseala nu exista … timpul meu ma arunca cu aceeasi forta spre ceruri inalte sau maruntaiele pamintului … timpul meu sunt eu … iar eu sunt doar un timp

Tuesday, June 05, 2007

 
... si daca

si daca intr-o zi o piatra anuleaza o jumatate si aceeasi piatra, anulind, naste o lume intreaga. o lume cu sus si jos, cu stinga si dreapta, cu suprafete si adincimi, cu vazute dar mai ales nevazute, simtite si subtile, cu multa lumina dar si umbre insinuante. cu atingeri de miini dar si atingeri de aripi nevazute. cu coroane de copaci virtuali, radacini ce nu mai au putere sa se ingroape pentru ca pamintul a devenit prea uscat si tare ... dar cu crengi ce cresc pina dincolo de cer si nu se mai pot opri. cu aripi uriase, murdare ... pentru ca au fost uitate intr-un aici temporal. o lume cu miscari solare ce se dau lumii, dar si lunare de ti se dau numai tie. o lume. o ea. 2 ochi si de fapt unul iar uneori 3.
unde se uita ochiul meu drept, mama? ... si asa poate as scrie o carte, o carte nevazuta, pe care as intitula-o "dialoguri imaginare cu o mama absenta" ... si poate tot asa as uita doruri. sau vieti. si poate chiar morti. si nu ar mai ramine decit eternul. si atunci mi s-ar deschide al doilea ochi pentru ultima data si s-ar mai naste o data lumea. si intr-o clipire a celei de-a doua pleoape as condensa bucuria si chiar si lumina ... si restul poate s-ar pierde in vintul aripilor mele mari ...

Friday, June 01, 2007

 
Yamato

si tobosari japonezi pe 13 iunie la Polivalenta

 
Jan Garbarek


in 12-15 iulie, la festivalul de jazz de la Garana ... foarte tare!

This page is powered by Blogger. Isn't yours?