I-dana

eu-timp

… pe jos inspre casa, in linistea noptii tirzii ma gindeam ca de fapt nu sunt altceva decit o molecula de timp – contin toate timpurile mele, dar si parti din timpul lumii – timpul de dinainte de a fi in lumea asta, timpul nasterii mele, al copilariei, al iubirilor si durerilor, al bucuriilor si coboririlor, al fricilor si tristetilor, al oamenilor pe care i-am iubit sau al celor pe care i-am intilnit, al locurilor prin care am trecut, al privirilor de o secunda prin care mi-am lasat ochii sau al atingerilor de o noapte in care mi-am lasat parfumul, al legaturilor adinci dintre suflete pe care le regasesti in aici si le traiesti etern pina dincolo de aici, al prietenilor … al unui dumnezeu asa cum l-oi intelege eu, al pamintului si focului, sau aerului si apei … al lumii de sus si jos … al mortii mele si al vietii mele
…sunt doar o capsula a unui timp, un altfel de timp, in care nimic nu se scurge, in care nimic nu trece. in care trecut, prezent si viitor sunt la fel de putin importante precum bine sau rau. timpul meu nu este continuu, nu are liniaritate, timpul meu e rotund si se invirte precum o sfera de foc pe o mare albastra. timpul meu nu uita nimic, desi uneori mi-as dori … si nici nu iarta nimic pentru ca greseala nu exista … timpul meu ma arunca cu aceeasi forta spre ceruri inalte sau maruntaiele pamintului … timpul meu sunt eu … iar eu sunt doar un timp