Monday, December 24, 2007

 
despre ... altfel

viata mea se defineste functie de numeroase intimplari, etape, trairi, oameni ... stateam si ma gindeam deunazi ca mi-as putea imparti viata si functie de temele viselor mele. exista momente cind te traiesti pe dinauntru, cind creezi sau descoperi lumi de dinauntru ... care nu au nici o legatura cu ceea ce stii deja, este altceva ... este jumatatea cealalta din tine, pe care unii nu ajung sa o cunoasca niciodata, pe care altii o neaga vehement. exista insa oameni care patrund dincolo de intelegerea imediata a lucrurilor, atingind adincimea a tot - a intimplarilor & trairilor, a vietii si a lor insisi ... acolo unde verbele isi redefinesc semnificatia, se dau inapoi un pas sau dimpotriva fac inainte un pas si redevin gind. unde a calatori nu presupune locomotie in sensul clasic al cuvintului. unde a atinge se poate realiza fara de contact fizic. unde a vedea nu necesita ochi ... unde a auzi nu are nevoie de urechi, iar a simti se intimpla cu toata fiinta.
cineva imi spunea, intr-o discutie pe tema asta concret- sensibil / senzorial - extrasenzorial, ca este un bullshit sa crezi ca exista ceva dincolo de constiinta ... si nu am stiut ce sa ii raspund. l-am intrebat doar de ce crede ca aproape o treime din viata o dormim si ce inseamna tot ce traim in somn.
eu cred ca somnul poate fi o poarta de acces catre noi ca intreg. ca poate fi o fereastra prin care sa ne vedem ca parte dintr-un tot din care suntem elemente integrante. iar visele pot fi vehicule de acces catre lumea asta.

eu am visat dintotdeauna - am visat fiinte care nu exista, pe care le-am gasit mai apoi in carti de mitologie. am trait experiente in vis despre care mi s-a spus ca sunt tehnici de chikung. am atins stari de bine absolut, dar si de infern. am simtit divinul. am respirat linistea si bucuria, din care trebuie ca venim cu totii. am fost senin si am fost furtuna. l-am cunoscut pe dumnezeu ... sau cum s-o numi. si la inceput au venit in stare onirica, mai apoi le-am simtit si in stare de veghe, ca niste fulgerari carora nu le-am gasit sensul sau originea. nu stiu cum de am ajuns acolo ... uneori o leg de momentul in care mi-am pierdut vederea la ochiul drept, alteori cred ca au fost acolo dintotdeauna. si asta se numeste poate moarte sau lumea de dincolo ... sau de fapt nu exista aici & dincolo, ci asa e viata - iar unii au reflectorul pe toata scena, altii doar pe bucati din ea.

imi amintesc acum 20 ani cind am fost operata la ochi a doua oara, dupa anestezia generala ... nu reuseam sa ma mai intorc, eram ratacita intr-un labirint plin de lumini si umbre si nu reuseam sa gasesc iesirea de acolo. auzeam doar vocile alor mei care imi spuneau "daniela, te rog frumos trezeste-te" si mi-era bine acolo, si nu stiam daca vreau sau nu sa ma intorc. mi-era frica si sa ramin acolo si sa ma intorc. suspendata parca intre 2 lumi, nesigura de nici una, pierduta si non-parte la nici una dintre ele. si imi mai aduc aminte de o experienta ... absolut intimplator am aterizat la o reuniune la care venise nu stiu ce guru spiritual, care facea sedinte de meditatie. am parcurs drumul inainte de ghidaj, am ajuns in toate "locurile" indicate inainte ca el sa ne ghideze ... am atins o stare minunata de bucurie desavirsita, in care totul se goleste ... dar esti plin. si iarasi m-am simtit suspendata intre 2 lumi ... m-am vazut parca undeva jos de tot si nu imi mai gaseam calea inapoi, parca orificiul prin care trebuia sa ma intorc devenise prea mic si nu il mai nimeream. era vocea unei prietene, cu care ajunsesem acolo si care traieste lucruri similare, care imi spunea "dana. nu fi caraghioasa, mai ai atitea lucruri de facut aici. intoarce-te"

asa e. am atitea lucruri de facut aici. am ales. am ales viata ...

Comments:
Si mie mi s-a spus in urma cu trei saptamani: dai ochiul pentru viata... L-am dat, dupa un plans de copil ce m-a zguduit din temelii, si e drept, am deocamdata viata, dar nu prea stiu ce sa fac cu ea. 30 de ani si o existenta schimbata intr-o zi. Chiar intr-o zi... Ma simt atat de pierdut!
 
imi pare rau. uneori ne e furtuna, dar e important sa mergem mai departe intregi. si sa fii intreg nu tine doar de a avea toate cu tine, ci de a fi in armonie si in echilibru cu tine insuti. dupa aproape 3 luni, iti spun ca orice pierdere poate deveni un motiv sa ne simtim mai frumosi si mai intregi. ma gindesc la tine si sunt alaturi de tine, iar daca vrei sa vorbim ... imi poti scrie la idana.blog@gmail.com
 
Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?