Sunday, December 02, 2007

 
despre copii si facutul de copii

... citesc francois dolto (o psihanalista bestiala specializata pe copii, cu care am tot cochetat in ultima vreme cautind raspunsuri uneori dar si lecturind de placere alteori) "imaginea inconstienta a corpului" si ma intrebam de ce nu se fac cursuri obligatorii inainte de a face copii. citeodata ma gindesc ca eu as interzice facutul de copii iaca'sa ... as obliga parintii sa faca cursuri, le-as explica exact ce urmeaza sa se intimple, la ce se comit, ce responsabilitati au fata de sufletul ala pe care se pregatesc sa il aduca in lumea asta, i-as testa psihic, fizic, moral, emotional ... si i-as lasa doar pe cei care sunt apti sa faca copii. si poate asa am fi mai sanatosi si la cap si la trup. si am fi mai buni. si poate asa am suferi mai putin. am gasi mai repede si mai ales aici bine-le ala si fericirea aia, pe care majoritatea religiilor ni le promit, in mod cinic si fara de salvare, dupa moarte sau in viata de apoi.
realmente nu ne dam seama ce impact poate avea asupra unui copil aflat in dezvoltare atitudinea si comportamentul parintilor, cit de mult poate fi afectat emotional, si nu numai, un copil de lucruri pe care le traieste in copilarie. asa unii ajung sa dezvolte boli pe care le cara cu ei o viata intreaga si care intr-un final ii doboara. ce apasa sufletul, intr-un final doboara si trupul. si tot asa ne intrebam de ce copii proveniti din mariaje destramate in mod brutal si incarcat de multe emotii negative au probleme grave ani la rind sau isi cauta tatal / mama in relatii de iubire cu barbati / femei mult mai in virsta. copii care se simt vinovati si devin extrem de angoasati si vulnerabili atunci cind unul din parinti abandoneaza familia, nepastrind legatura cu copilul si ne-exercitindu-si rolul de parinte. copii care devin "intretinuti / asistati / handicapati social" toata viata pentru ca parintii au fost ultraprotectivi si in loc sa ii stimuleze sa invete si sa se descurce singuri au facut totul pentru ei si in locul lor. sau copii, care nu au avut parte de mama cu afectivitatea si atentia absolut necesare in perioada de formare si se lupta o viata intreaga sa demonstreze ca sunt buni, se duc pina la limita si dincolo de ea incercind din rasputeri sa spuna uite-ma, sunt bun, sunt destept, sunt frumos si de obicei ajung departe social, dar emotional sunt varza ...

ma mai intrebam azi de ce unii parinti si copiii acestora nu isi impart jucariile cu ceilalti copii? in parc cu o prietena si bebica ei m-a durut cind citeva mamici isterice, acompaniate de strigatele copiilor lor, stringeau obsesiv jucariile LOR (sunt ale noastre SA STITI!!!) ca nu cumva sa le ia ceilalti copii ... care doar vroiau sa se joace cu ele. nu fugea nimeni cu ele. de ce e atit de greu sa invatam lucruri atit de bun simt? de unde atita suspiciune si inchidere? ... in astfel de momente nu ma mai mir cind oameni care au trait ani si ani de zile afara dupa ce se intorc in ro nu se mai pot adapta si, mai mult decit atit, nu mai pot accepta lucruri din astea, simple si de nebagat in seama pentru noi cei de aici ... iar dupa ceva timp isi cauta iar de lucru afara si pleaca de tot pentru ca vor ca macar copiii lor sa fie mai buni

copiii, ca si orice altceva pe lumea asta care contine viata - planta, animal, relatie - cresc daca primesc, daca sunt hraniti. e o lege de bun simt a universului si a vietii. hranesti, creste. hranesti sanatos, creste sanatos. dai, primesti. e o relatie biunivoca. e o dinamica de cind lumea. e cauza - efect. e tandemul fortelor ce anima lumea.

Comments:
cred ca o specie de paranoia... copiii ailalti o sa ia jucariile si o sa le strice/piarda/ia, iar celelalte mamici sunt incompetente si nu stiu sa-i educe.
 
cam da ...
 
ma tem ca daca am (fi) aplica(t) primul paragraf nu am (fi) supravietui(t) ca specie. numeric vorbind.

acum ceva timp am vazut un film stupid facut de mike judge, de ii zicea Idiocracy... un scenariu penibil insa nu imposibil.

nu cred ca poti sa spui cu exactitate cand ar trebui facuti copiii cred ca raspunsul cel mai aproape de realitate e pur si simplu din dragoste.
 
asa e, am fost radicala. eram / sunt suparata de anumite chestii ... si cu siguranta ca nu as face asa, eventually, chiar de as putea :-)
 
n-ai fost chiar asa radicala ! eu as interzice "reproducerea" tuturor "asistatelor social" , tuturor mincinosilor patologici, tuturor hotilor marunti si lasi care consuma cate putin din resursele altora, tuturor celor cu suflete marunte, tuturor "combinatorilor" si "invartitorilor", dar mai ales PROSTILOR !
 
dar mai pe urma, ramane valabila problema ridicata de ciprian : cum sa supravietuim ca specie ? numeric vorbind.....si asta ridica alta problema : cu ce suntem noi mai buni decat alte specii care nu au supravietuit ? unele din cauza noastra, alte din cauze naturale . in natura , invatam noi la scoala, cel mai puternic supravietuieste. asta este puterea oamenilor : josnicia, micimea , prostia ?
 
nu cred ca asta ne-a facut sa supravietuim ... desi uneori puterea este interpretata / manifestata si in sensuri negative
 
cati dintre voi sunteti parinti?
 
eu unul nu sunt insa cred ca parerile privitoare la problema asta trebuie sa fie forumalate nu de catre cei care sunt, ci de catre cei care vor/pot fi.

pentru cei care sunt deja parinti problema se simplifica.
 
nici eu nu sunt ...

cred ca oricine poate observa / vorbi despre lucrurile astea. uneori din afara ti-e mai usor sa iti dai cu parerea, dar e important sa iti poti pune problema fie ca ai sau nu copii
 
nici nu am spus ca nu aveti dreptul la opinie. Ma gandeam ca ati putea fi parinti buni. Numai ca teoria ca teorie.... dar pe noi practica ne omoara... o spun in calitate de parinte ;)
 
asta cam asa e :-)
 
ca un foarte late comment... mi-a atras cineva atentia saptamana asta ca nu se mai foloseste bestial de vreo 5 ani si mi-am adus aminte ca l-am citit si in alta parte :)... chiar asa? :) Se pare ca am ramas relicve :)
 
eh, relicve ... si ce daca? :-)
 
Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?