I-dana

pierderi (5)

perceptia in adincime

atunci cind pierzi vederea la un ochi cea mai afectata este perceptia in adincime. ai probleme de echilibru si de orientare in spatiu. asta se intimpla intrucit creierul este obisnuit sa preia 2 imagini distincte de la 2 ochi / 2 retine si sa construiasca astfel o imagine 3d a spatiului inconjurator ... fapt care iti da informatii utile despre distantele la care se afla obiectele / oamenii si astfel te poti misca / pozitiona fata de ele
problemele mai mari sunt cu spatiul imediat apropiat si mediu apropiat, in ceea ce priveste spatiul indepartat nu sunt diferente mari intre cei care vad cu 2 ochi sau cu 1 ochi

depinde la ce virsta iti pierzi vederea ... cu cit mai tirziu, cu atit mai bine. pentru ca pina atunci creierul a devenit suficient de antrenat sa realizeze mecanismul si poate invata relativ usor sa o faca si cu un singur ochi ... astfel acesta poate suplini in timp lipsa celuilalt, vizualizind 2 imagini – cea de pe traiectoria lui normala si inca una in lateral ... cumva pe traiectoria ochiului lipsa. cu siguranta nu este 100% ca si cum ai vedea cu 2 ochi, dar capacitatea de adaptare este fantastica

eu mi-am pierdut vederea cu totul la ochiul bolnav inainte de operatia de indepartare de acum 4 saptamini, ceea ce a fost relativ mai usor – am avut timp sa ma adaptez cu problemele de perceptie in adincime. cred ca este mult mai dificil sa ai de luptat si cu problemele de echilibru si cu trauma pierderii in acelasi timp. eu am fost norocoasa cumva.

sunt citeva chestii pe care le faci cu mare dificultate la inceput, dar le redobindesti experiential, cu multa rabdare, determinare si dorinta de a te schimba / adapta ... te pocnesti de oameni pe strada fiind convins ca esti departe de ei, nu poti apuca absolut nimic cu mina, ci doar nimeresti pe linga, te impiedici pe scari pentru ca nu le vezi in adincime ci doar ca o suprafata plana ... te feresti cumva de podele cu modele caci nu stii daca sunt doar modele sau au si denivelari, nu mai poti face sporturi care presupun obiecte in miscare (tenis, basket, volley, ping-pong), nu mai poti baga ata in ac, nu vezi umerasele din sifonier daca sunt orientate spre tine sau in directie opusa si le bruschezi sa le scoti de pe sina, nu nimeresti tigara din gura cind vrei sa ti-o aprinzi, nu nimeresti brinza la tarani in piata cind ti-o intind pe cutit sa o gusti, mergi usor haotic de parca ai fi beat ... ai probleme cu condusul, in special cu spatiile printre masini, cu depasirile dar mai ales cu parcatul, ai vizibilitate zero pe partea cu care nu vezi, spatiul vizual reducindu-se enorm

... dar in timp iti reconstruiesti spatiul, este absolut incredibila capacitatea de adaptare ... si ti-e cu atit mai usor cu cit nu te lasi coplesit de aceasta lume “noua” pe care trebuie sa o traiesti. sunt multe lucruri pe care eu inca le fac poate cu o usoara stingacie – uneori perceptibila, alteori imperceptibila – dar este atit de important sa iti pastrezi vie dorinta de a depasi lucruri si de a-ti pastra naturaletea si increderea. ok, sunt altfel, dar tot eu sunt ...