Monday, October 29, 2007

 
pierderi (2)

somnul ne e poarta ramasa ... ca sa nu uitam, ca sa stim de unde sau de ce. somnul anuleaza timpul asa cum il stim, punind laolalta tot ce am fost, suntem si putem deveni. prin somn ne putem elibera de poverile constiintei, dar le putem si cara infinit dupa noi.

somnul e exercitiul mortii, e usuratatea de a fi liber, e lipsa durerii si a suferintei

... e vraciul care mingiie trupul plin de rani si sufla peste el lumina, e deprinderea de a te trai altfel, ciudat de strain, dar familiar de din tine

somnul este un gind. fara de conditionari, devii un gind, propriul tau GIND, gindul de dinainte de a deveni VERB, dar in aceeasi masura gindul de dupa verb ... pentru ca inceputul tuturor lucrurilor este GINDUL, dar si sfirsitul lor. iar viata este alegerea acestuia de a fi VERB.

... in una din nopti m-am visat ingenuncheata deasupra capului meu, in partea dreapta. ochiul imi era deschis pe jumatate, printre pleoapele cazute se vedea cerul. de un singeriu adinc si dureros. ploua cu singe inauntru. picaturi mari si grele ce picau cu zgomot de gol. mi-am aplecat buzele de deschizatura pleoapei si am sarutat. saliva mea facea bine nimicului dureros. mi-am lins ochiul mort cu ochii inchisi poposind pe jumatate de ochi ramas. mi-era bine. lacrimile si saliva vin din acelasi loc si sunt albastre ...

Comments:
Aş spune că somnul e reîntoarcerea inconştientă într-o lume originară, din care ne luăm forţele pentru munca din starea de veghe. Sigur că e problema noastră ce facem cu ele, dacă le folosim pentru lucruri importante sau le irosim pe nimicuri. Oricum somnul e un mare mister: eşti şi-n acelaşi timp nu mai eşti... :)
 
... sau poate esti complet :-)
 
Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?