Wednesday, August 29, 2007
dubrovnik
... e clar urmatoarea destinatie de vacanta. se ajunge relativ repede prin viena cu zborul de 11.45 de pe otp si aterizare in dubrovnik pina-n 15.00 ... dar probabil si mai bine cu masina, pentru ca peisajul este demential. mare strajuita de munte sau munte balacit de mare - combinatia perfecta, care pe mine ma emotioneaza profund - in virf de munte sa imi las ochii sa pluteasca pe nesfirsitul marii sau pe mare sa ma inalt zburind cu mintea pe creste verzi de munte. orasul vechi este de fapt foarte nou pentru ca l-au reconstruit total dupa razboi. e un sentiment ciudat ca desi forma e veche, tot continutul e nou - ochiul vede vechi dar mina si mintea simt piatra noua. nu stiu ... e ceva ce imi place si ceva ce nu in povestea asta cu reconstruitul. e o lipsa de autentic in profunzime ... e ca o clona poate ... adica e bine ca se poate ca altfel s-ar fi pierdut de tot, dar care parca nu contine nimic din memoria / mirosul / fantomele / amintirile / bucuriile ori tristetile pe care locul ala le continea ...
si pentru ca lumea stim ca ne e mica si doar ne pacaleste ca ar fi mare, fix in centrul orasului vechi m-am intilnit cu 2 prieteni vechi ... aflati in vacanta. pe care i-am cam invidiat
preturile par super rezonabile. oamenii prietenosi si vorbitori de engleza. zeci si zeci de terase, restaurante, cafenele, baruri ... foarte, foarte misto. plin de straini - in special italieni, americani, dar am auzit si romana adesea pe strazi ... de altfel in ultima vreme nu cred ca este oras in europa in care sa fi fost si sa nu fi auzit romana cel putin o data
... e clar urmatoarea destinatie de vacanta. se ajunge relativ repede prin viena cu zborul de 11.45 de pe otp si aterizare in dubrovnik pina-n 15.00 ... dar probabil si mai bine cu masina, pentru ca peisajul este demential. mare strajuita de munte sau munte balacit de mare - combinatia perfecta, care pe mine ma emotioneaza profund - in virf de munte sa imi las ochii sa pluteasca pe nesfirsitul marii sau pe mare sa ma inalt zburind cu mintea pe creste verzi de munte. orasul vechi este de fapt foarte nou pentru ca l-au reconstruit total dupa razboi. e un sentiment ciudat ca desi forma e veche, tot continutul e nou - ochiul vede vechi dar mina si mintea simt piatra noua. nu stiu ... e ceva ce imi place si ceva ce nu in povestea asta cu reconstruitul. e o lipsa de autentic in profunzime ... e ca o clona poate ... adica e bine ca se poate ca altfel s-ar fi pierdut de tot, dar care parca nu contine nimic din memoria / mirosul / fantomele / amintirile / bucuriile ori tristetile pe care locul ala le continea ...
si pentru ca lumea stim ca ne e mica si doar ne pacaleste ca ar fi mare, fix in centrul orasului vechi m-am intilnit cu 2 prieteni vechi ... aflati in vacanta. pe care i-am cam invidiat
preturile par super rezonabile. oamenii prietenosi si vorbitori de engleza. zeci si zeci de terase, restaurante, cafenele, baruri ... foarte, foarte misto. plin de straini - in special italieni, americani, dar am auzit si romana adesea pe strazi ... de altfel in ultima vreme nu cred ca este oras in europa in care sa fi fost si sa nu fi auzit romana cel putin o data
# posted by I-Dana @ 1:02 PM 
