I-dana

dialoguri imaginare cu o mama absenta (2)

ea: tu cind te uiti in oglinda ce vezi?
mama: ma vad pe mine ... cum ce vad ...
e: eu nu vad pe nimeni ... e lumea toata acolo, dar eu nu ...
m: dar eu te vad. uite ce mare ai crescut! acum esti cineva ... ai realizat atit de multe ...
e: ... asa e, e caraghioasa lumea ... poti fi asa de mare in ea si atit de mic in tine

e: uneori mi-e dor de tine
m: cum adica? ... doar sunt aici
e: doar aici ... unde aici? ... te vad regulat, te sun ... te aud ... si totusi nu te simt niciodata aici ... aici in mine... aici cu mine ... sau pentru mine

m: eu nu te inteleg. esti prea sensibila ... esti labila
e: ...

e: ... tu stii ca eu te iubesc?
m: nu te mai atasa atit de lucruri ca d’aia suferi

e: pune mina aici. simti?
m: ... nu e nimic aici. e gol ...
e: da ... acolo esti tu ...

m: de ce alergi atita dintr-o parte in alta?
e: ... cred ca te caut ... sau poate incerc sa te uit

ea ... uneori cauta cu disperare raspunsuri, ca sa stie, ca sa inteleaga ... de ce din cind in cind o pocneste plinsul din senin sau o doare de innebuneste un gest neinsemnat ... de ce tristetea este o umbra care ii insoteste sufletul neincetat ... de ce, desi este bucurie si frumusete, exista acolo permanent singuratate si suspensie si dor de ceva ce nu poate numi ... sau de ce atunci cind se uita in oglinda nu se vede pe ea, ci doar lumea reflectata in ea ... de ce nu isi mai aduce aminte cine este si ce dorinte are ... de ce si inspre ce alearga neincetat ... de ce, dar mai ales de cine atita dor ... de ce singuratatea nu o paraseste nici o clipa ...