I-dana

brunico

la vreo 400 km de milano - dupa un drum spectaculos printre vai si dealuri, munti si sute de parcele de vita de vie, cu castelase presarate precum firimiturile din mina unui zeu urias si generos - ajungi intr-o minunatie de loc, unde muntii se apleaca peste tine ca sa iti sopteasca intr-o limba nestiuta despre gust de cer albastru sau inaltimi adinci de stinca sau iarba verde si moale precum intr-o copilarie pe care nu ti-o mai amintesti ... un loc in care miroase a vaca si a balegar ... unde printre hoteluri luxoase de 4 si 5 stele traiesc oameni de munte care isi ara pamintul, cresc vacute, cultiva porumb si traiesc o alta viata, intr-o alta lume ... la care noi tinjim, dar probabil ca nu o vom patrunde niciodata

cam asa e la brunico ... iar in afara de asta, se vorbesc 2 limbi - italiana si germana, se maninca la aceeasi masa bunatati de brinzeturi italienesti iar la desert o nebunie de strudel nemtesc, unde vinul te duce iar schnaps-ul te aduce la loc, unde e neinteles de multa caldura ziua - la peste 1,000 m altitudine sunt peste 35 grade ... dar noaptea se doarme in racoare de munte adevarat cu susur de piriu in urechi ... unde intermilan vine 2 saptamini pe an sa isi faca cantonamentul, iar fanii isi programeaza concediul functie de asta si ii urmaresc peste tot prin zona, de la hotel la campus, la masa samd ... dar asta nu ne intereseaza si nici nu intelegem cum de cineva poate avea un astfel de scop in viata

... si desi e frumos si bine si miroase a vacute si porumbul e de un verde de pe alta lume ... la brebu nou este de departe mai curat si mai sanatos si mai aproape ... si mai adevarat ... sau asa se simte la mine pe dinauntru