Wednesday, May 16, 2007

 

chestii & stuff


da, mi-am luat bicicleta ... pardon! o super bicicleta. asa ca o provocare de a ma mobiliza sa fac si alte chestii & stuff ... initial vroiam sa merg cu ea la birou, pe parcurs m-am razgindit din motive extrem de obiective - soferii sunt niste imbecili, care claxoneaza in continuu si cu extrem de multa pofta in special cind sunt fix linga tine, care te afli pe bicicleta (nu! i-pod ul nu e suficient), daca ajungi in intersectie si tu ca biciclist esti pe prima banda si sunt si ei pe prima banda ca vor sa faca dreapta dau peste tine fara nici o jena cind chiar fac dreapta ... desi tu mergi inainte. si ar mai fi si altele ... fluieraturi, cuvinte aruncate in vint pe geamul deschis al masinii ... de drag si dragoste nu altfel!
pina una alta ma misc tot cu metroul ... cu exceptia zilelor in care am multe intilniri si merg cu masina si imi blestem zilele. ca azi cind am facut de la Unirea la Mariott nici mai mult nici mai putin de 1 ora.
oricum miscatul pe jos si cu metroul este bestial. mi-a dat noi perspective asupra oamenilor, advertising-ului, dar mai ales asupra timpului cu tine ... tu atit de prezent in lume, dar detasat intr-un fel inlauntrul tau. tu si gindurile tale. tu pierdut si in acelasi timp prezent si unic. o miscare dureros de concreta de pas clar si ferm, intr-un ritm armonic cu tine, dar dublat de o umbra interioara a unei miscari ce parca e o naluca ... o naluca din tine, ce iti povesteste despre doruri pierdute, timpuri nenascute, dorinte nebune, tu si cu tine ... pina unde si de cind, de ce si cum, ce ...
si uneori ... in astfel de momente in care parca te absorbi in tine insuti timpul devine o conventie. iar alteori chiar viata si moartea devin o conventie. pentru ca sunt lucruri atit de adinci ... care trec prin el timp sau prin el spatiu, prin ei oameni sau lume ... prin tot. si ceea ce ramine ... esti doar tu ... cu tine in tine pentru o eternitate pe care nu stii cum sa o definesti ... dar e acolo si te intrebi ce mai conteaza o zi sau un an, o viata sau o moarte, un aici sau un acolo ... totul e atit de trecator. timpul e continuu si atit de punctual, o intreaga istorie se condenseaza intr-o singura secunda de traire. spatiul se suge intr-o singura clipa de simtire ... si tu esti doar tu si de fapt lumea intreaga si de fapt ... nimic
si totul a pornit de la o bicicleta ...


Comments:
ma sperie gandul "unde poti ajunge pornind de la o floare", daca de la o bicicleta ajungi atat de departe.

apropo, spre sfarsitul post-ului ma simteam deja ca prins intr-un spirograf de cuvinte care se invarte in cercuri siameze, care te duce si te re-aduce, intr-o miscare ametitoare. abia la sfarsit m-am prins ca toata ciclicitatea asta pufoasa era de fapt... miscarea hipnotica a rotii de la beciucleta ta ;)
 
aye, thumbs up for 'our bikes ... :)
 
eros: you got it ;)
tonymichael2046: yes, up to the sky :)
 
Tocmai am trait aceste momente in metroul parisian, ai mare dreptate, si eu prefer metroul si mersul pe jos in marile metropole. Miss you!!!
 
Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?