Saturday, April 14, 2007

 
uneori

... cuvintele mor pe drum, ne-mai-amintindu-si cum de s-au nascut, incotro si de ce mergeau. uneori cuvintele mele se chinuie sa adune cu migala unui ceasornicar dorurile, frumusetile, tristetile si fericirile si sa le dea in dar, sa le scrie pe oglinzi, sa le tipe in gura mare, sa le plinga, sa le uite ... si de cele mai multe ori le pierde pe vintul vorbirii, pe focul inimii, pe temeri, pe distante, pe ...
uneori descoperi ca de fapt singuratatea este singurul tovaras care nu te va parasi niciodata, precum umbra ce-ti sta agatata de trup pina la capat. si afli ca de atita incordare ai uitat cum sa respiri aer si acum respiri apa. ca tot ceea ce iti doresti nu va veni niciodata tocmai pentru ca il doresti prea tare. ca ai urme lasate in suflet care iti amintesc secunda de secunda tot ceea ce ai fost, esti si poate o sa fii

iar alteori iti vine doar sa spui ... iubesc si atit! traiesc si atit! sunt si atit! sunt secunda asta si timpul asta si eu si lumea intreaga si eternitatea ... si atit! ... si iarasi iubesc!

Comments: Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?