Thursday, April 12, 2007

 



frustrari

uneori imi doresc sa pot face mult mai mult decit fac ... in multe planuri din viata mea ... si totusi cred ca cea mai mare frustrare este faptul ca nu fac mai mult pentru animale. unul din visurile mele este sa pot ajuta animalele mai mult decit adunat catei de pe strada si gasit camine pentru ei, castrat, ingrijit, dus la doctor ... mi-as dori sa pot sub umbrela unei asociatii or something sa fac asta organizat ... sa misc lucruri la modul fundamental in tara asta in care animalul este tratat drept obiect, fara suflet, neinvestit cu capacitatea de a trai emotie, tara in care un procent covirsitor de oameni din mediul rural tin ciinii legati in lant de 1.5m, nehraniti, nebauti si tratati in mod mizerabil. tara in care oamenii spun ca toti ciinii vagabonzi trebuie exterminati pentru ca sunt daunatori ... este un lucru pe care probabil il voi face la un moment dat, imi tot spun ca e tot mai aproape momentul ala! ca de altfel si al doilea lucru pe care imi doresc sa il pot face fata de batrini ... dincolo de a ajuta spontan pe batrinii pe care ii intilnesc intimplator la piata, in fata magazinului sau in fata bisericii ... sau permanent ca pe cel pe care il am in grija acum ... mi-as dori de exemplu ca o data pe saptamina sa scot la masa un grup de batrini si sa ii duc la teatru sau in parc ...

... ieri am cautat pe net asociatii de protectia animalelor pentru a-mi face o idee despre ce exista si ce fac astfel de organizatii ... si am gasit un post care m-a terminat! despre Daria, o boxerita de 2 ani care incepind de marti (? neprecizindu-se despre care marti era vorba) nu mai are stapini intrucit acestia pleaca din tara si o lasa aici ... si de fapt nu au cui sa o lase. am sunat la numarul de telefon dat acolo, este inchis. probabil ca era vorba de martea care tocmai a trecut. sper ca s-a gasit cineva care sa o ia pe Daria.

... acum vreo citeva luni, intr-o seara, dind sa ma urc in masina pe o ploaie dementa si un frig naprasnic, o batrinica a venit linga mine si m-a rugat sa o ajut sa ajunga acasa. am urcat-o in masina, i-am sters parul ud cu niste servetele ... plecind cu masina am intrebat-o unde sta ... in balta alba, imi raspunse ea - cum ati ajuns aici, sunteti foarte departe de casa, am zis eu - am plecat de azi dimineata de acasa si m-am ratacit - ajungind in balta alba, nu a recunoscut locurile si nu stia sa ma indrume spre casa ei, asa ca i-am scotocit in geanta, i-am scos buletinul si ghidata de un taximetrist am nimerit adresa. tot drumul tremurind de frig, plingind incet cu suspine m-a tinut de mina pe care o tineam pe schimbator, sarutindu-mi-o si spunindu-mi ca s-a gasit un suflet bun care sa aiba grija si de ea. la 75 de ani era singura pe lume, fara copii, fara nici o ruda in viata ... tinjind dupa putina grija si atentie, fara bani suficienti sa manince, senila si desi traind aici, plecata de mult. am strins-o in brate, am mingiiat-o pe miinile-i incretite de timp, pe ridurile de la ochi, i-am dat 500 de mii rugind-o sa isi cumpere de mincare ... si am plecat. am plins in hohote ore in sir.

... alaturi de astfel de fiinte si suflete mi-as dori sa fiu mai aproape si sa le pot ajuta.

cei doi din poze sunt fetita si codi ... doi ciini adunati de pe strazi, acum in curte la ai mei. da! ei au avut noroc si sunt fericiti. mai sunt insa atitia ca ei ...

Comments: Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?