Monday, April 02, 2007
cartea mea de duminica
povesti orientale ca instrumente de psihoterapie, de nossrat peseschkian pe bookblog
& others
... imi pare rau ca nu am ajuns la Iasi cu colegii de pe bookblog :(
... saptamina trecuta a fost una din alea in care stai si te intrebi ... da' eu unde alerg ca disperata? si mai ales de ce? ati avut vreodata impresia ca parca tot ceea ce faci este sa alergi ... dupa diverse chestii, de alte diverse chestii ... ca toata viata se rezuma de fapt la un alergat neincetat, de parca tot ceea ce ne anima este ce-ul si destinatia finala a drumului intreg sau a fiecarei potecute din acel drum, iar cum-ul se pierde undeva in noi ... ca in loc sa ne bucuram si de peisaj, ne blocam in virf si destinatia finala
... si totusi am avut si fun ... o zi am alergat de disperati (la propriu de data asta) prin bucuresti, cu metroul, pe jos, prin parc, pe strazi de zaluzi la cap caci am avut treasure hunt intr-o activitate de teambuilding ... and of course in metrou, cu rucsacul in spinare vorbeam despre ... bugete si strategii, cifre de afaceri si cote de piata ...
... am fost in budapesta, unde am mincat cel mai bun desert din viata mea si am nimerit peste cel mai tare taximetrist ungur ... din Oradea, plecat de 15 ani din tara.
... am fost la effie, imbracata in pantaloni de hip hop cu tricou pe mine, tocmai aterizata de la aeroport, desi pe invitatie scria black tie ... dar io nu vazusem invitatia ...
si totusi ... io unde alerg ca disperata prin viata asta? si mai ales de ce?
povesti orientale ca instrumente de psihoterapie, de nossrat peseschkian pe bookblog
& others
... imi pare rau ca nu am ajuns la Iasi cu colegii de pe bookblog :(
... saptamina trecuta a fost una din alea in care stai si te intrebi ... da' eu unde alerg ca disperata? si mai ales de ce? ati avut vreodata impresia ca parca tot ceea ce faci este sa alergi ... dupa diverse chestii, de alte diverse chestii ... ca toata viata se rezuma de fapt la un alergat neincetat, de parca tot ceea ce ne anima este ce-ul si destinatia finala a drumului intreg sau a fiecarei potecute din acel drum, iar cum-ul se pierde undeva in noi ... ca in loc sa ne bucuram si de peisaj, ne blocam in virf si destinatia finala
... si totusi am avut si fun ... o zi am alergat de disperati (la propriu de data asta) prin bucuresti, cu metroul, pe jos, prin parc, pe strazi de zaluzi la cap caci am avut treasure hunt intr-o activitate de teambuilding ... and of course in metrou, cu rucsacul in spinare vorbeam despre ... bugete si strategii, cifre de afaceri si cote de piata ...
... am fost in budapesta, unde am mincat cel mai bun desert din viata mea si am nimerit peste cel mai tare taximetrist ungur ... din Oradea, plecat de 15 ani din tara.
... am fost la effie, imbracata in pantaloni de hip hop cu tricou pe mine, tocmai aterizata de la aeroport, desi pe invitatie scria black tie ... dar io nu vazusem invitatia ...
si totusi ... io unde alerg ca disperata prin viata asta? si mai ales de ce?
# posted by I-Dana @ 11:30 AM 
