I-dana

uneori

... noaptea, imbracate in aura asa zis ireala a viselor, simti si vezi lucruri pe care nu ai curaj sa le vezi la lumina zilei. si te intrebi daca problema e la tine ca nu ai curaj sa le vezi sau a lor ca exista ... si imediat te umfla risul si iti spui ce intrebare stupida! ... bineinteles ca a ta, pentru ca ele oricum exista si daca tu le ascunzi in camera mica si intunecata din podul casei or sa dea navala peste tine pe alte usi si cotloane. depinde de tine sa le acorzi creditul existentei irefutabile si apoi sa te imprietenesti cu ele ... sau nu ... si poate totul chiar este foarte simplu, intr-o insiruire logica de bun simt ... le vezi, le accepti, traiesti cu ele sau nu! ... imensa greutate a paradoxului ... sau poate a relativitatii totului ... nu sunt decit niste inventii ale mintii omului atunci cind e siderat in propria-i capcana ...

si tot uneori ma traiesc / respir / iubesc cu usuratatea fluturelui ... care doar e! el doar si cu aripile lui, iar lumea e doar un accesoriu la intimplatica-i fiintare