Monday, February 19, 2007

 
apropieri vs. departari

... exista un soi de alienare pe care o simt uneori in ceea ce priveste comunicarea / apropierea / deschiderea dintre oameni, dar mai ales fiintarea fiecarui individ in parte. parca ceva din cum ne miscam, ceva din cum creste lumea ne face sa ne traim bucati, in falii, rupti intre noi si iarasi noi ... ne e mai usor sa comunicam in scris, pe mail, pe sms, pe mess decit cu vorbe spuse pe gura ochi in ochi, ne traim bucata asta cu oamenii astia, bucata cealalta cu grupul celalalt si asta de aici acasa, purtam masti si jucam roluri de dimineata pina seara, suntem colegul exemplar de la 9 la 6, adolescentul rebel toata noaptea, indragostitul macho cu vecina, iubitul dragastos cu iubita. suntem multi tot timpul, iar Unul mai deloc, ne pierdem in propriile noastre ramificatii si imagini despre noi insine proiectate in oglinzi interioare sau exterioare.

da! ... lumea se schimba, vrem altceva, precum modernii care i-au anihilat pe antici, sau poate postmodernii pe moderni. vrem totul acum. nu mai avem rabdare sa asteptam. am dat intr-un carpe diem nebun, care ne face sa vrem in continuu lucruri, multe, cit se poate de multe. sa avem multe si sa fim mult, sa traim tot si toate acum ... dar niciodata eu! maruntul eu, gol pusca eu ...

am devenit de un cameleonism rigid si inchistat, nu mai putem fi noi insine asa cum e pe dinauntru, ci doar reflexii ale noastre sau ale decorurilor prin care ne plimbam. ne strivim cu patima tot ce ar putea fi ... pur si simplu de din noi, scotind la iveala si impaunindu-ne cu ceea ce suntem noi ca reactie - reactii la propria noastra minte, reactii la ce ni se intimpla de din afara. suntem incercarea bolnavicioasa a propriei noastre minti de a fi in acelasi timp ea insasi si ideea ei despre ea insasi. suntem de o complexitate de tiritoare cu nasul adinc ingropat in propria neputinta adulmecind libertatea dar nerecunoscind-o niciodata dinlauntru.

ne zbatem si ne batem sa fim noi insine, dar cine suntem noi? ...

Comments:
Privim impreuna lumea - pe mine, pe tine si pe el - traim tristetea care ne sugruma, reflectam cu luciditatea sufletelor noastre oglinda si ceea ce reflectam ne intristeaza fiindca ne simtim intregi, iar imaginea reflectata ne sparge, gatlejurile noastre tind sa inghita, dar acolo aerul se-noada si ne sugrumam. In rest, tanjim dupa ceva portocaliu,neted si lucios, incercam sa ne purtam mastile cu delicatete ca si cum ar fi de portelan, un portelan translucid care lasa sa se intrevada intr-o doara fata noastra. Si fata noastra reflecteaza dinlauntru ceea ce tu obisnuiesti sa numesti si sa fii :curata, poate trista, poate sugrumata, poate strapunsa de portocaliu. Si cuvantul tau are sens doar pentru noi care suntem suflete-oglinda.
Minunate cuvinte ai scris. Pentru cei ce alearga dupa himere. Dar noi iubim (portocaliul, o raza, un om, sau umbra pe care a lasat-o pe-un perete dupa bomba atomica), ne vedem si ne privim in ochi, vorbim, ne strangem in brate, avem un umar pe care ne putem rezema la greu si-l oferim pe-al nostru si multe altele care fac din noi oameni. Asa ca ce-ti pasa de mastile lumii?
 
imi pasa de tot Rux, altfel nu mai sunt eu :)
 
Ok “Joace unul si pe patru/Totusi tu ghiciste-i chipu-i“

Dar ia auzi:

“ Lumea este o boaba de spuma, este ca un miraj. Prostii se pierd in ea, dar intelesul ramane detasat."

Ce-ti mai pasa?
 
Minunate cuvinte intr-adevar dar nu neaparat pentru oameni care umble dupa himere. Pentru toata lumea, cei care inca mai viseaza si care au nevoie de un umar pe care sa isi puna capul. Cel mai greu e sa cunoastem toate aceste masti ale noastre si sa le putem folosi unde trebuie si cand trebuie. Siasta presupune si capacitatea de a le da jos total atunci cand vrem. Cine suntem ? Niste fiinte fricoase dupa parerea mea, care incearca tot timpul sa se convinga ca au facut alegerea buna intr-un context trecator si agitat.
Imbratisari tari cu energie si moi cu alinare pentru prietena mea draga draga!!!!
 
Minunate cuvinte intr-adevar dar nu neaparat pentru oameni care umbla dupa himere. Pentru toata lumea, cei care inca mai viseaza si pentru cei care au nevoie de un umar pe care sa isi puna capul. Cel mai greu e sa cunoastem toate aceste masti ale noastre si sa le putem folosi unde trebuie si cand trebuie. Si asta presupune si capacitatea de a le da jos total atunci cand vrem. Cine suntem ? Niste fiinte fricoase dupa parerea mea, care incearca tot timpul sa se convinga ca au facut alegerea buna intr-un context trecator si agitat.
Imbratisari tari cu energie si moi cu alinare pentru prietena mea draga draga!!!!
 
vad ca-i inspir si pe altii sa vorbeasca mai mult. ma bucur. pup irinuca.
 
Da si asa de mult am zis, ca l-am publicat de doua ori comentariul meu :)
Si eu pup!!
 
Post a Comment



<< Home

This page is powered by Blogger. Isn't yours?