Sunday, November 26, 2006
Intimplator
... ii spui cuiva atit de aproape tie cind se deschide si iti povesteste despre sufletul ei - poate pentru prima oara in viata, desi o stii chiar de cind ai viata - "dar tu stii ca eu te iubesc tare, tare!" si simti intimplator pentru prima oara in viata ta ca ai vibrat acolo cu ea si desi vin lacrimi stii ca a fost bucurie
... in fiecare toamna culeg castane pentru ca ele contin un strop de energie care imi place iar atunci le duc inapoi pe cele culese cu un an in urma si tot intimplator simt ca e multa viata in asta. azi m-am plimbat prin parc de dor de Kiki si am dus castanele la locul lor.
... sunt 2 oameni pe care ii cunosc de atit de multi ani si de fapt nu i-am cunoscut niciodata - ne intilnim intimplator in mod regulat, ne vedem, ne trecem privirile unele prin altele si mergem mai departe, si de fiecare data nu te miri, nu te intrebi de ce, e ca si cum te stii de cind lumea, te saluti in tacere si atit. aseara la fel de intimplator l-am reintilnit si l-am si cunoscut pe unul dintre ei si senzatia de "il stiu de cind lumea" a persistat si m-a bucurat. chestia asta mi-a adus aminte de o carte pe care am citit-o acum citva timp, a Anielei Jaffe al carei titlu nu mi-l amintesc - ea povesteste o serie de intimplari / cazuri reale (gagica fiind psiholog si in plus discipolita lui Jung) in care coincidentele de fapt nu sunt niciodata simple coincidente, ci exista ceva dincolo de intimplarea pura.
... ii spui cuiva atit de aproape tie cind se deschide si iti povesteste despre sufletul ei - poate pentru prima oara in viata, desi o stii chiar de cind ai viata - "dar tu stii ca eu te iubesc tare, tare!" si simti intimplator pentru prima oara in viata ta ca ai vibrat acolo cu ea si desi vin lacrimi stii ca a fost bucurie
... in fiecare toamna culeg castane pentru ca ele contin un strop de energie care imi place iar atunci le duc inapoi pe cele culese cu un an in urma si tot intimplator simt ca e multa viata in asta. azi m-am plimbat prin parc de dor de Kiki si am dus castanele la locul lor.
... sunt 2 oameni pe care ii cunosc de atit de multi ani si de fapt nu i-am cunoscut niciodata - ne intilnim intimplator in mod regulat, ne vedem, ne trecem privirile unele prin altele si mergem mai departe, si de fiecare data nu te miri, nu te intrebi de ce, e ca si cum te stii de cind lumea, te saluti in tacere si atit. aseara la fel de intimplator l-am reintilnit si l-am si cunoscut pe unul dintre ei si senzatia de "il stiu de cind lumea" a persistat si m-a bucurat. chestia asta mi-a adus aminte de o carte pe care am citit-o acum citva timp, a Anielei Jaffe al carei titlu nu mi-l amintesc - ea povesteste o serie de intimplari / cazuri reale (gagica fiind psiholog si in plus discipolita lui Jung) in care coincidentele de fapt nu sunt niciodata simple coincidente, ci exista ceva dincolo de intimplarea pura.
# posted by I-Dana @ 5:31 AM 
