Friday, October 13, 2006
Dinspre Malta catre Duna lui Pylat, fara nici o legatura aparenta
"...a bridge between Southern Europe and North Africa, or between Western Europe and the Middle East. This had landed the Maltese Islands right in the middle of the most important historic events: the wars between Rome and Carthage, the rise of Islam, the Crusades, the wars between Christians and Moslems, the rise and fall of Napoleon, the rise and fall of the British Empire, the fight for democracy against Fascism and Nazism, the Cold War, the rise of a United Europe and the challenges of the Third Millennium"
... citind despre Malta si gasind nenumarate referiri la "puntea" dintre ... si ... mi-am amintit de o duna superba - Duna lui Pylat - aflata linga Bordeaux ... un altfel de "punte" intre mare (Oceanul Atlantic) si pamint (o padure superba de pini)... si am regasit niste notite pe care mi le-am facut atunci (februarie 2003):
"...cred ca asa duce soarele dorul lunii, asa se simte Mama Universului – jumatate in subteranul lumii, iar cealalta jumatate in viata acesteia.
E posibil sa continem aceasta dualitate ca amprenta pe sufletul nostru. E posibil ca provocarea caii noastre sa constea in incercarea continua si plina de disperare, tristete, bucurie sau fericire de a uni contrariile Lumii, raportate in acest caz la contrariile Unului / individului / sufletului ca parte unica si indivizibila a Totului.
E ca mersul pe sirma. Trebuie sa fii acolo, e unica sansa, pentru ca altfel te vei pravali fie in stinga, fie in dreapta.
Si atunci mergi inainte, suspendat intr-un echilibru fragil, carind cu tine 2 jumatati de lume.
E precum duna de am vazut-o ieri – Duna lui Pylat – crucea ei e sa uneasca marea cu pamintul, cerul cu pamintul. E atita frumusete in existenta ei. E mindra si puternica, e puntea dintre un aici si un acolo, dintotdeauna aproape si totusi atit de departe.
Acolo sus pe ea, in contact cu acea materie, care contopeste udul marii si taria pamintului, usuratatea vintului si caldura focului – te confunzi pentru o clipa cu armonia totului. Esti tu duna, iar duna e tu, si toate la un loc suntem Totul. Iar Totul e atit de simplu, simplitatea naturii insa nu apartine omului. El, omul, e un fel de cutie neincapatoare pentru toata maretia naturii, si atunci simplitatea intregului devine complicitate partii. Ne impiedicam in noi insine, creind abisuri launtrice, galerii diabolice in loc sa ne ridicam privirea, sa luam o gura de aer proaspat si sa traim pur si simplu."
... tre' sa invat sa fac poze!
"...a bridge between Southern Europe and North Africa, or between Western Europe and the Middle East. This had landed the Maltese Islands right in the middle of the most important historic events: the wars between Rome and Carthage, the rise of Islam, the Crusades, the wars between Christians and Moslems, the rise and fall of Napoleon, the rise and fall of the British Empire, the fight for democracy against Fascism and Nazism, the Cold War, the rise of a United Europe and the challenges of the Third Millennium"
... citind despre Malta si gasind nenumarate referiri la "puntea" dintre ... si ... mi-am amintit de o duna superba - Duna lui Pylat - aflata linga Bordeaux ... un altfel de "punte" intre mare (Oceanul Atlantic) si pamint (o padure superba de pini)... si am regasit niste notite pe care mi le-am facut atunci (februarie 2003):
"...cred ca asa duce soarele dorul lunii, asa se simte Mama Universului – jumatate in subteranul lumii, iar cealalta jumatate in viata acesteia.
E posibil sa continem aceasta dualitate ca amprenta pe sufletul nostru. E posibil ca provocarea caii noastre sa constea in incercarea continua si plina de disperare, tristete, bucurie sau fericire de a uni contrariile Lumii, raportate in acest caz la contrariile Unului / individului / sufletului ca parte unica si indivizibila a Totului.
E ca mersul pe sirma. Trebuie sa fii acolo, e unica sansa, pentru ca altfel te vei pravali fie in stinga, fie in dreapta.
Si atunci mergi inainte, suspendat intr-un echilibru fragil, carind cu tine 2 jumatati de lume.
E precum duna de am vazut-o ieri – Duna lui Pylat – crucea ei e sa uneasca marea cu pamintul, cerul cu pamintul. E atita frumusete in existenta ei. E mindra si puternica, e puntea dintre un aici si un acolo, dintotdeauna aproape si totusi atit de departe.
Acolo sus pe ea, in contact cu acea materie, care contopeste udul marii si taria pamintului, usuratatea vintului si caldura focului – te confunzi pentru o clipa cu armonia totului. Esti tu duna, iar duna e tu, si toate la un loc suntem Totul. Iar Totul e atit de simplu, simplitatea naturii insa nu apartine omului. El, omul, e un fel de cutie neincapatoare pentru toata maretia naturii, si atunci simplitatea intregului devine complicitate partii. Ne impiedicam in noi insine, creind abisuri launtrice, galerii diabolice in loc sa ne ridicam privirea, sa luam o gura de aer proaspat si sa traim pur si simplu."
... tre' sa invat sa fac poze!
# posted by I-Dana @ 6:18 AM 
