I-dana

2012-02-06T04:14:00.000-08:00

pasi mici, neintelesi

habar nu am incotro merg sau spre ce ma indrept, dar treptat realizez ca singura si adevarata optiune este sa merg, restul - ca e la stinga, la dreapta, acum, mai tirziu - sunt doar optiuni neglijabile. pasul pe care il fac este singura realitate. drumul nu tine in totalitate de mine, peisajul asemenea, nici macar oamenii sau tot ce intilnesc pe drum ...

sunt eu cu mine si cu pasul pe care il fac. cel mai adesea e mic, chiar si atunci cind mi se pare imens. si tot cel mai adesea neinteles, citeodata isi dezvaluie sensul, alteori ramine doar un pas pe drum.

sunt eu cu mine si trairea pe care o imprima fiecare pas facut. uneori e bucurie, alteori tristete. uneori e furie si uneori e dor sau dor de nou. uneori e iubire, alteori doare. in pas, insa, nu ramine nimic din toate aceste emotii. pasul-ui nu ii pasa de ele - ele doar vin si pleaca. el doar ramine vesnic.

uneori auzi un alt pas undeva aproape ce vibreaza armonic cu pasul tau, il cauti, il gasesti si pentru o vreme se aude muzica pasilor ... mici si neintelesi. tot ce se naste vine si pleaca, doar pasii ramin eterni. mici si neintelesi.

2012-01-23T04:12:00.000-08:00

citeva insight-uri de weekend

- fiecare am venit cu o tema centrala in viata asta, uneori ne-o amintim - alteori nu, uneori o realizam - alteori nu. toata viata noastra, toate aspectele vietii noastre o contin - daca suntem atenti / norocosi / cu ochii deschisi o vom gasi pentru ca ea reprezinta cea mai mare provocare (in absolut orice relatie sau zona din viata noastra) in a ne gasi echilibrul, in a ne gasi "binele" personal. in a ne gasi pe noi insine.

- fiecare tema centrala se manifesta in polaritate - intotdeauna sub doua aspecte contrare, dar nu sub auspiciul axei bine - rau, pe care le vei trai din plin. daca tema ta centrala este, de exemplu, libertatea, vei experimenta controlul si vei ajunge intr-o familie in care controlul primeaza. daca tema este generozitatea, vei ajunge in zgircenie. daca tema e iubirea, vei experimenta o totala lipsa a acesteia. daca pici in capcana "zgircenia este rea", trebuie sa scap de ea ca sa ajung in "generozitate" toata viata te vei lupta si niciodata nu vei atinge adevaratul "TU", binele tau unic si personal. doar acceptind "zgircenia", traind cu ea si in ea vei putea sa descoperi generozitatea. doar acceptind "lipsa de iubire / respingerea / abandonul / frica" te vei propulsa in iubirea daruita si primita. pentru ca atunci de e sau nu e, nu mai are nici o importanta. si in loc sa te lupti, doar dansezi cu ele.

- "tu iti creezi propria realitate" - totul, dar absolut tot ceea ce traiesti este creatia ta, dincolo de constientizarea acestui fapt. nu sunt ceilalti "vinovati", nu exista circumstante nefavorabile, nu iti vine nimic din afara, de la altii. tu ai ales si creat ceea ce traiesti, fii atent la ce traiesti pentru ca e acolo pentru tine ca sa te ajute.

- respingind "zgircenia" / "lipsa iubirii" / "controlul", incercind sa le faci sa dispara de fapt le hranesti, le dai o forta incredibila. si in loc sa traiesti TU, te traiesc ele pe tine.

2012-01-16T04:58:00.000-08:00

o zi pe scurt

05.45 - "mami, creca suna un telefon" m-a trezit vocea lui Toma instantaneu, venit de la el din camera la marginea patului meu. vad o mocuta draga, somnoroasa deasupra mea si ma izbeste in urechi tiuitoarea isterica a alarmei. ceea ce nu reusise alarma telefonului timp de 15 minute (il pusesem sa sune ca sa invat la 5.30), a reusit vocea lui Toma intr-o secunda. nu exista pentru mine - nici o explicatie rationala, logica, stiintifica - cum pot sa dorm absolut dusa, plecata pe alte lumi in cele mai cumplite zgomote, dar orice mic gest, sunet scos de Toma sa ma aduca imediat inapoi, in realitatea de aici. am oprit alarma si am mai dormit culcusiti unul in altul la mine in pat pentru inca citeva ore.

08.30 - tartine cu unt si miere. laptic de albinuta (varianta scurta a lui Toma pentru laptic de vacuta cu miere de albinuta). desene. spalat pe dinti. imbracat cu ipad-ul in brate caci imbracatul, mai ales pe vremea asta, este ceva rauuuu, cu "nu vreeeei" ...

10.00 - teatrul tandarica. cei trei purcelusi. am intirziat, deci stam la balcon pe scari, el la mine in brate. e mai bine asa, oricum nu are rabdare sa stea pe scaun, de pe scari se poate ridica sa danseze, sa gesticuleze, sa tipe "inca o data! mai danseaza pucelusii! mai cinta pucelusii! inca o data ..."

11.00 - drumul de la teatru pina la masina (de 3-4 minute) se transforma in juma de ora, pe marginea strazii sunt balti namoloase, tocmai bune de balacit. aduna toate betele, scormoneste cu ele in balti, isi baga miinile, apoi si picioarele, apoi si genunchii ... ii place asa de tare, ride cu gura pina la urechi, plin de stropi de namol pe obrajorii rosii de la frig. il las spre disperarea unui nene care pazeste o parcare "aoleu. iesi de acolo. te murdaresti, se supara mama pe tine". Toma ii zimbeste sugubat "pleoc cu batu' in lac. uite mami ce pleoc mare face Toma". nu ma mai obosesc sa ii spun domnului (foarte binevoitor si blind, de altfel) "nu ma supar. de ce m-as supara. si mie cind eram mica imi placea sa imi scot pantofii si sa iau la pleoscait toate baltile de la bunica dupa ce ploua, vara".

12.00 - sine de tren. gari. fluiere multe "uite mami asa fluie'a de tare trenu U-UUUUUU". masinute. ipad. desene.

13.00 - papa. nani.

15.00 - avioane. elicoptere. poduri. ipad desene. "Toma, mergem la piscina?" DAAA. facem bagajul, umflam colacelul si pornim. "prinde mami tramvaiul?" se aude Toma din spate ... "si mergem si la tunel, si prindem tramvaiul in tunel si deschidem usa si auzim tramvaiul cum face chhk, chhk ..."

16.00 - "asa inot ca o BALENA MA'E. si ca Pinocchio. si ca un pestiso'. uite mami!" 45 minute ne zdupaim, ne balacim in apa calda, dam din picioare si din miini. ii pun barcuta la 4 metri si ii spun sa se duca sa o ia, da cit poate el de tare din miini si picioare si ajunge la ea ... pune mina pe ea, respirind sacadat "am inotat!". si inca o data, inca o data ... e terminat dupa apa (in fiecare zi ma intreaba cind mergem la mare). "ce face mami domnu' acolo?" - "inoata pe sub apa, ca un fluture!" - "si Toma inoata pe sub apa". nici nu spune bine ca bildibic isi baga fata sub apa, cu gura deschisa - si a tot facut-o, bineinteles, inghitind tone de apa. "Toma in 15 minute plecam. In 10. In 5 ..." - nici o pregatire nu a fost suficienta pentru iesirea din piscina, urlete ingrozitoare "NUUUU plecam. Mai tirziu plecam. Vrei in piscina! NU VREEEEI ....". pina l-am imbracat, uscat, pregatit de plecare a urlat in continuu, cabrat pe spate, dat cu curu' de pamint, tavalit si dat din picioare ca nu vrea sa plece si vrea inapoi in piscina. nu ma mai agit, am devenit intr-o anumita masura imuna. nu ma mai intereseaza privirile uimite, dezaprobatoare din jur, am devenit un fel de robotel, ii comunic ferm ce am de spus ... ce as putea face altceva ... "nu rezolvi nimic urlind asa. o sa mai venim la piscina altadata. acum plecam. mie nu imi place cind urli asa, nu sunt de acord si ma enervezi. as prefera sa vorbesti, sa spui, DOAR sa spui ce nu iti convine ... NU sa urli!" ... si doar astept ca el la un moment dat sa treaca la urmatoarea etapa (de la urlat la exprimat prin vorbe, de la "EU VREAU si nu ma intereseaza nimic altceva" la "hei, se pare ca pe aici trebuie sa si astept, sa si accept si sa tin cont si de ceilalti"). treaba grea asta, de ce nu ti se dau, frate, instructiuni de folosire copil? eu, una, uneori ma simt coplesita, depasita si cu dorinta nebuna de a fugi departe, departe ... :)

18.00 - seara e cu alergaturi, cu topaieli si tropaieli de zici ca demolam casa. cu retrageri in cortul de indieni in care citim povesti ... minunat, ne inghesuim unul in altul si citim, citim ... inca o tura de masinute, castele, poduri, piste de aterizare, scari, puzzle-uri ... ipad. desene. dansat si cintat.

22.00 - mergem la culcare. mai citim o poveste, doua, trei ... ne frecam de o suta de ori, sus in pat, jos din pat. stai ca vreau si apa. stai ca fac kaki. mai punem steluta sa cinte ... eh, pina la urma Toma adoarme, uneori eu inaintea lui.

2012-01-10T00:22:00.000-08:00

respiratie holotropica (5)

sunt. inima. sunt. radacini. sunt. energie. sunt. legata la mama pamint. sunt.femeie. sunt. cer. si pamint. sunt. zbor. sunt. aer. sunt. durere. sunt. plins. sunt. viata. sunt.

2012-01-04T10:48:00.000-08:00

sunt stresata!

trebuia sa am 6 examene, din care pe 2, teoretic, le pot echivala, la 2 aveam referate, deci ramineam doar cu 2 examene de dat in sesiunea ce sta sa inceapa din 20 ianuarie. ma rog asta era situatia inainte de craciun. astazi lucrurile stau asa - am de fapt 7 examene, la unul din examenele cu referat (pe care, by the way, il facusem, doua zile mi-a luat) de fapt nu mai am referat ci examen, pentru examenele de echivalat nu imi gasesc nici rupta foile matricole de la ase si limbi straine care sunt obligatorii ca sa se poata echivala, iar 2 dintre examene pica fix intr-o zi in care nu sunt, ci plecata undeva unde nu pot anula. hai ca am inceput bine. de draci creierul solicita zahar in cantitati periculoase, motiv pentru care mi-e si greata. deh, o scoatem noi la capat. mi-a trebuit inca o facultate, na de ia!

2012-01-04T04:32:00.000-08:00

3 solutii, always (vremea intrebarilor 4)

imi re-amintea cineva de curind ceva spus de E. Tolle - atunci cind esti intr-o situatie dificila ai 3 solutii:

- sa accepti situatia

- sa o schimbi

- sa iesi din ea

in mod ciudat, pe a treia nu am luat-o niciodata in considerare pina acum. oare de ce?

2011-12-21T00:06:00.000-08:00

ce-mi doresc

in general asa, nu neaparat de Craciunul asta. nu mai cred de mult in Mos Craciun - cam de la virsta de 5-6 ani cind o prietena mi-a spus ca nu exista Mos Craciun si am plins o saptamina intreaga, intr-o durere crunta si o negare absoluta. cred ca exista un Mos Craciun, dar care traieste in interiorul meu, nu e la Polul Nord, nu vine doar o data pe an, ci e zi de zi, secunda de secunda in si cu mine.

... imi doresc sa pot accepta tot trecutul meu si sa fiu libera de si cu el

... sa pot sa ma intorc oricind, dar mai usoara

... sa imi traiesc viata fara asteptari, dependente si suferinta. imi doresc sa imi traiesc viata mea. realitatea mea. nu a celorlalti, nu a actelor mele din trecut, nu influentata de bucatile de carne vie pe care sufletul meu le contine.

... imi doresc sa fiu dreapta si libera. si sa iubesc mereu.

2011-12-15T00:46:00.000-08:00

Toma @ 3ani

Am mai spus asta, imi place sa notez evenimente mici, lucruri care ne umplu viata acum si pe care imi doresc sa le pastrez vii ca amintiri.

Merge la gradi de la inceputul lui septembrie si tind sa cred ca e bine si ii e bine acolo. nu am reusit sa o fac eu, dar cu tati totul a mers de minune, acum am inceput sa il duc si eu si nu mai exista probleme, ma rog se mai revolta el dimineata ca il cam grabesc ca sa ajung si la birou, ca mai degraba ar mai sta un pic la desene sau mai degraba ar face o plimbarica afara sa se uite la tramvaie, dar odata ajuns acolo e prins de copii si de ce se intimpla. “nu pace de Edi” / “nu vrei sa te joci cu Edi” – spune adesea cind vine de la gradi. Au ei ceva de impartit acolo, se tot ciondanesc, dar imi spun ca au ceva de invatat unul de la altul de se tot ciocnesc. Dar “ii pace de Karina” , educatoarea lui – il cred si eu, are 24 ani, arata super bine si e si foarte draguta.
Olita inca este un subiect tabu, nu vrea la olita si pace. Am inteles ca este o regresie ce a survenit odata cu inceperea gradinitei – pentru ca fix cind a mers la gradi incepusem sa ne imprietenim cu olita si chiar facea din cind in cind. Dupa ce a inceput gradinita, insa, s-a rupt filmul, face pe el si spune “uite mami am facut pipi la olita” sau daca il intreb daca ii vine sa faca sau incerc sa il duc spre olita se opune cu vehementa. Am incercat sa creez un personaj negativ pe care sa proiectez toata negarea si vehementa lui de a folosi olita, asa a aparut Maimut (o maimuta de plus cam sleampata si zbanghie, dar care trebuia sa fie mascul asa ca l-am facut Maimut) pe care il intrebam “Maimut faci pipi la olita?” si tot eu raspundeam in locul lui Maimut “NU. NU FAC PIPI LA OLITA!” – asa cum o face Toma. Dupa ce la inceput nu prea intelegea ce se intimpla, la vreo 2 zile Toma s-a enervat rau de tot pe tot circul asta, a venit la mine si mi-a spus hotarit “Mami, Maimut vrea sa faca pipi la olita. Toma nu vrea!”. – ca sa clarifice el cum stau lucrurile, eventual sa nu il mai chinui pe Maimut degeaba. Eu am ramas masca si m-a pufnit risul, toata povestea mea terapeutica s-a dus pe apa simbetei. Singurele momente in care a mai facut pipi altfel decit pe el sau in pampers au fost cind l-a atras flush-flush ul de toaleta, ii placea sa faca flush-flush si apoi facea si un pipi la wc. Dar a durat doar 2 zile, apoi nu a mai vrut. Si a mai functionat cind l-am intrebat daca putzica vrea sa faca pipi, a raspuns ca da, ne-am dus la baie si am spus ca “putzica da drumul la pipi”. Dar si asta a durat tot 2 zile. Pentru ca la inceput se stresa tare cind facea pe el in pantaloni si se tinea si nu dadea drumul, i-am spus E OK, daca nu vrei la olita e ok, motiv pentru care acum face pe el si tot el spune “E ok”.

Pentru ca e la 3 ani experimentam agresivitatea la greu. Mai exact fata de mine, ma pocneste in joaca sau in serios (cind e suparat ca nu fac ce vrea el) de imi sar capacele, lucru care ma scoate din minti la propriu – daca la inceput ma feream si eram super stresata (aici era bucata mea de lucru cu propria-mi expunere la agresivitate) acum ma enerveaza atit de tare ca uneori imi vine sa dau cu el de pereti. Semnul bun este ca “parintele interior” a aparut si uneori atunci cind ii vine sa ma pocneasca se opreste si spune “nu lovesti pe mami”, alteori o spune dar si pocneste. “Parintele asta interior” mi se pare o chestie foarte tare despre care am aflat in Anii Magici (S Freiberg) – ea spune ca la virsta asta copilul este intr-un mare conflict intre dorinta (de a pocni) si consecinta faptei lui (nevoia de a avea aprobarea parintelui fiind extrem de importanta). La inceput dorinta primeaza, dar cind feedback-ul parintelui ii spune ca nu e tocmai ok ce face, incepe lupta interioara – adica “mama ce imi vine sa o pocnesc pe mami” si in acelasi timp “dar daca o fac, mami se va enerva super tare, va tipa la mine si eventual risc si sa ma trimita la mine in camera, dar cel mai nasol am impresia ca nu ii place deloc cind fac asta”. Prima etapa este guvernata de dorinta – nu nene mie imi vine sa o pocnesc si asta fac, a doua etapa, de tranzitie, e cea in care apare parintele interior si chiar daca nu isi poate suprima dorinta, cel putin e constient de consecintele faptelor lui, a treia etapa si ultima este cea in care alege sa nu mai faca ce ii vine pentru ca realizeaza ce consecinte pot avea actele lui asupra celorlalti, iar ceilalti sunt importanti pentru el. Evolutia e una sanatoasa, rabdarea necesara este imensa. Si oricum e important sa nu il frustrezi / domini cu puterea adultului ci mai degraba sa il faci sa inteleaga ca el e el, ceilalti sunt altii si e important sa existe un acord intre cele doua parti.

Joaca lui Toma este absolut fascinanta, ii place sa construiasca – trenuri cu tot ce gaseste prin casa (pachete de servetele, telecomenzi, pantofi, cuburi), toate trenurile au foarte, foarte multe fluiere. Castele – din cuburi in special, in diverse forme si cit mai inalte, pe care le facem la el in camera, dupa care caram toate masinutele si trenuletele din sufragerie sa “vada ce tatel dudutz a facut Toma”. Gari, aeroporturi cu multe piste de aterizare si turnuri de control. A inceput sa se joace si singur, sta si mosmondeste diverse, vorbind mult. Ii place sa i se citeasca - uneori vrea sa ii citesc in engleza, alteori cere sa fie in romana – cu mine, totusi, cel mai adesea vrea in engleza. Se intimpla citeodata sa ia singur cite o carte si isi citeste singur. Il auzi de la el din camera “one day ... then ... this is apple tree farm ... then bambi … get up bambi, get up fire coming … run, run big whale coming …”, da paginile singurel si spune povestea. Ii place sa cinte si sa danseze la greu, stie o gramada de cintecele in engleza de pe youtube si la orice desen animat daca e muzica trebuie sa si dansam. Ne alergam cu crocodilul prin casa sau cu big lion sau cu dog si chiar si cu bee, desi sustine ca “nu pace de bee”. Mickey Mouse Club House e on repeat, e in stare sa se uite de 3 ori pe zi la acelasi dvd, stie toate replicile de acolo si le spune inainte de a le spune personajele.
De vreo saptamina la fiecare zgomot pe care il aude spune “creca a venit Mos Craciun”. Cind il intrebi ce vrea de la Mos Craciun spune ca avioane si elicoptere, doar bunica-sii i-a spus ca vrea bani.
De putin timp a aparut “lumea imaginara”, a inceput sa imi spuna ca vede diverse lucruri, se uita in sus – afara sau in casa in gol – si spune “uite mami o bufunita” sau “wow ce mare e balena asta” – daca il intreb unde e, imi spune ca acolo, o vezi – ii zic eu, da e acolo, creca vine, pai sa o salutam ii spun eu, salut whale – spune el, facind cu mina acolo unde o vede.

2011-12-12T05:12:00.000-08:00

mecanisme de supravietuire

citesc Christina Grof "Setea de Intregire", exista o parte din aceasta carte care mi-a atras atentia deschizindu-mi ochii spre intelegerea unor lucruri extrem de importante.

ideea este ca fiecare dintre noi am avut parte in viata noastra de anumite experiente dureroase, in special in copilarie - fie ca e vorba de abuz de orice tip sau intensitate, lipsa de iubire, umilinta, rusine, tradare, abandon sau o situatie de limita din care ai iesit viu asa la milimetru - iar noi, pentru a supravietui, am dezvoltat niste mecanisme de aparare, care pentru moment ne-au salvat, au fost singurele modalitati pe care la momentul respectiv le-am gasit ca sa supravietuim fizic si emotional.

as vrea sa vorbesc de mecanismele de aparare pe care CG le numeste "mecanisme spirituale de supravietuire" (pentru ca sunt si altele, dar pe care nu vreau sa le ating acum). sa luam un exemplu aleator - un copil care in copilaria mica este expus in mediul familiei la violenta si agresivitate fizica din partea unui adult, fie copilul direct, fie ca martor la violenta indreptata spre altcineva. acest copil va incerca sa se apere - dar pentru ca nu poate fugi, nu poate riposta, nu poate influenta ca acele lucruri sa inceteze, pentru ca ajunge sa creada ca "asa e normal, asa e lumea", dar totusi nu poate suporta caci e prea mult si prea greu ca si continut (violenta), intensitate (extrema), frecventa (neregulata) - va dezvolta niste capacitati specifice de aparare:

- va fugi in lumea lui, practic pe parcursul episoadelor care il ranesc, parte din sufletul lui se desprinde de prezent, de corp si va accede alte lumi. va ramine acolo pina ce trece pericolul. acestia sunt copiii retrasi, introvertiti, care traiesc in lumea lor, care se intilnesc cu alte fiinte in alte spatii, lumi si timpuri. ceea ce acum am numi "stari de constiinta extinsa". desi prezent fizic, mintea si sufletul lui nu sunt decit partial acolo, partea esentiala fiind securizata in alta "lume".

- va dezvolta un simt al controlului excesiv. pentru ca in situatiile de pericol maxim invata ca nu are nici un control, ci este prins precum un soarece in capcana, extrem de vulnerabil si 100% la dispozitia altora mai puternici ca el, toata viata va dezvolta tehnici prin care totul, dar absolut totul sa poata fi controlat. cum ar mai putea vreodata sa ajunga in situatia de a fi prins in capcana. asta ar insemna o posibila moarte. si atunci se apara creind un scenariu de viata de genul "niciodata, dar niciodata nu ma va mai prinde cineva sau vreo situatie nepregatit. daca pot anticipa ce urmeaza, pot fugi, pot scapa. daca nu, mor."

- va dezvolta un simt al intuitiei iesit din comun. adica frica, dar in acelasi timp instinctul de supravietuire, il vor face identifice elemente, semne care pot conduce la o anumita situatie de pericol. practic, va ajunge sa poata identifica aparitia unui anumit tip de situatie cu mult timp inainte ca aceasta sa se produca efectiv, cu mult timp inainte ca cei care o produc sa fie constienti ca vor face lucrul ala. fiecare eveniment potential periculos are niste fire care il construiesc, iar acestea se nasc cu mult inainte de eveniment. el, copilul dar ulterior si adultul, doar decodind si observind firele, va sti ce urmeaza.

faptul ca dezvolti astfel de mecanisme este un lucru sanatos, care practic te salveaza la momentul critic, atunci cind esti copil - problema este ca ajungi sa o faci cu absolut toata viata ta. sa o faci in situatii in care nu mai e nevoie de asa ceva - pentru ca nu mai esti copilul neputincios de atunci, pentru ca in viata de adult poti spune nu, poti influenta mersul lucrurilor, dar cel mai important pentru ca nu toate situatiile sunt periculoase, numai ca tu ai ajuns sa faci acelasi lucru in absolut orice situatie.

paradoxul este ca mecanismul de supravietuire de depasire a unui pericol real devine in timp pericolul insusi in a te lasa sa traiesti viata, sa fii.

2011-12-11T23:57:00.000-08:00

principii de ordine in constiinta individuala si de familie
(citeva insighturi din constelatiile familiale)

... sau daca vrei sa iti fie bine si echilibru inauntru trebuie sa cauti in bocceluta pe care ai primit-o din spate sa intelegi ce s-a intimplat cu ai tai si sa vezi ce cercuri poti rupe, ce rani poti vindeca ca sa poti merge mai departe tu cu destinul tau.

sunt citeva principii pe care le-a formulat Hellinger, doar citeva aici:
... fiecare membru al familiei are dreptul de a apartine familiei, oricine este exclus, nerespectat, neonorat se va "intoarce" ca sa isi ocupe locul meritat prin urmasii sai (inclusiv copiii avortati, pierduti)
... ierarhia este esentiala. parintele e parinte, copilul copil. parintele da, copilul primeste. daca nu iti accepti, onorezi, respecti parintele si dimpotriva ii preiei rolul de parinte sau il dispretuiesti si il tratezi cu aroganta, considerindu-te mai bun decit el nu vei face altceva decit sa ii continui destinul, care nu e al tau.
... iubirea nu e iubire decit daca cuprinde ordine. fara ordine iubirea devine distrugere.
... trauma traita genereaza o avalansa de energie neaccesibila, blocata, care te impiedica sa fii tu in acum.
... la nivel de suflet nu exista spatiu si timp. totul se intimpla in prezent, in acum.
... ne-asumarea responsabilitatii pentru faptele si actele tale, ne-acceptarea unei ordini mai presus de tine te va duce in situatii in care Viata va da cu tine de pamint, tocmai ca sa te faca sa o accepti.

lucru cu constelatii e - pentru mine - o provocare a acceptarii, a iertarii si a capacitatii de a da drumul ego-ului tau. e o sansa de a inceta sa mai judeci sau sa te judeci si doar sa accepti. e o mare oportunitate de a te lasa in fluxul vietii si a intelege ca esti "mic" sau chiar "prost".

2011-12-08T03:46:00.000-08:00

dare de seama

catre mine insami, as adauga.

... decizii si alegeri pe care uneori le consideram imposibil de trait, de cit singe ar fi curs din inima mea ... astazi imi aduc o stare de liniste si eliberare prin care simt ca re-nasc la propriu.

... ceva esential s-a desfacut in mine, structuri vechi, frici imense si energii carate in bocceluta sufletului de o mie de vieti simt ca s-au dizolvat. si sunt vie.

... ieri am vazut o parte din filmul thrive si am descoperit ca torus se numeste una din experientele mele din prima respiratie holotropica. sunt acasa.

... iubirea este doar inauntru, uneori primesti bonus-uri de la viata si o traiesti impreuna si cu alte fiinte. multumesc.

... sa traiesti / sa fii uneori inseamna cutremure devastatoare. nu ma ingrijorez, sunt doar ale ego-ului meu.

... sunt la fel de om ca orice om, sunt eu si tu si el si ea si noi si voi. de fapt, sunt doar una si toti. si multumesc, din nou.

2011-11-25T13:20:00.000-08:00

faptul ca "stii" si "simti" lucruri care iti sunt ascunse poate fi la fel de dureros ca un pumnal infipt intre omoplati. numai ca la un moment dat gasesti puterea sa ierti "pumnalul", sa il vindeci si sa nu mai aibe nici o importanta. puterea e a ta, nu a pumnalului. si doar il ingropi, tii doliu si mergi mai departe. e doar un joc. sa ne fie de bine.

2011-11-18T06:07:00.000-08:00

respiratie holotropica (4)

marti am calatorit. pentru prima oara nu simt nevoia sa povestesc nimic. sunt toate aici si acum. sunt.

multumesc Horia!

2011-11-14T06:38:00.000-08:00

"Growth is always loss. Anytime you’re gonna grow, you’re gonna lose something." James Hillman

2011-11-14T05:32:00.000-08:00

printre cuvinte si rosturi

uneori imi spuneai "te iubesc, iubito!". ah, nu. buzele nu se miscau, nici mintea nu clipea. doar le simteam ca mici picaturi de apa ce imi atingeau pielea. sau ca un freamat de frunze ce imi involburau inima. stateam si te ascultam. ah, nu. nu cu urechile. ci cu buricele degetelor, ochii de pe piele. si nu ma mai saturam. eu eram lumea toata. si lumea toata eram eu. si noi doi tot lumea toata. si ea noi doi ... si tot asa

uneori imi desenai o inima mica pe un fir de iarba, pe care il apucai usor cu buzele si mi-l susurai pe un piriu ce pornea din inima ta si ajungea in inima mea. ah, nu. nici atunci nu erau cuvinte. si nici buzele nu miscau.

uneori doar imi zimbeai. alteori doar te bucurai. uneori doar ne iubeam. alteori doar traiam ... si nu. nu erau nici cuvinte, nici urechi, nici minte ...

acum e doar tacere. umpluta cu mii si mii de cuvinte. goale.

2011-11-09T07:50:00.000-08:00

"The ego can not forgive, only the Self ... and this can happen only when you overcome the division between myself & the other(s)" Brother David

2011-11-08T05:24:00.000-08:00

"science, in its core, is pure contemplation" - Francisco Varela

2011-11-08T04:57:00.000-08:00

revelatie

azi am ajuns la concluzia ca desi multa vreme m-am considerat un suflet evoluat - pentru ca am avut acces la atitea trairi si stari de constiinta nu atit de comune, in general, oamenilor - m-am pacalit singura.

daca sufletul meu ar fi atit de evoluat, de ce as mai trai cu atita greutate viata, aspecte cumva normale ale umanitatii.

ceea ce traiesc denota mai degraba un suflet aflat in plina adolescenta si nicidecum un suflet matur, aflat la intelepciune ...

2011-10-21T02:05:00.000-07:00

reteta fericirii

oricine pe lumea asta cauta - constient sau nu - fericirea. este cumva starea spre care fiinta noastra tinde in mod natural. definitia "fericirii", insa, este ceva extrem de subiectiv si de cele mai multe ori "fericirea" mea nu este echivalenta cu "fericirea" ta. ajungem sa numim fericire doar starea in care ne e "bine" (si aici lucrurile stau de fapt la fel - "binele" meu nu este echivalent cu "binele" tau), doar o parte a monedei, cea care ne convine, sau doar o parte a paharului, cea plina. uitam pe drumul nostru in viata asta ca, moneda, dincolo de faptul ca are 2 fete, este intreaga, e una; ca paharul, chiar daca e juma' plin sau gol, este tot unul, intreg.

toata viata am cautat fericirea in acelasi mod, cind am atins stari de bine, momente de implinire si beatitudine mi-am spus "da, asta e ceea ce caut. asta vreau ... pentru totdeauna!". vroiam sa inghet timpul si spatiul astfel incit momentul ala punctual, de fericire, sa ramina acolo vesnic. am fugit si am evitat tot ce nu era "fericirea" mea, astfel ca stari de suferinta, durere, tristete le numeam "non-fericire", nu le vroiam, tot ce imi doream era sa dispara. si dispareau la un moment dat. numai ca - in acelasi fel cu ceea ce numeam "fericire" - se intorceau. pentru ca uneori moneda poate pica pe o parte, alteori pe cealalta, uneori paharul e gol, plin sau jumatate plin, jumatate gol.

de putina vreme, am invatat ca "fericirea" asa cum o stiam eu de fapt era o pacaleala.

Invat incet, incet ca Fericirea este de fapt starea in care accepti ca Viata contine o infinitate de stari, ne-am obisnuit sa le numim bine - rau, iubire - non iubire, tristete - bucurie, durere - alinare, boala - sanatate. Fericirea este capacitatea de a vedea paharul dincolo de jumatati, moneda dincolo de fete, iubirea dincolo de bucurie sau suferinta, etc. Fericirea este cind accepti tot ce iti da Viata, te lasi sa le traiesti si le accepti ca fiind parte din tine si din viata, in egala masura.

Reteta fericirii este capacitatea de a te lasa sa traiesti tot ce iti dai tu insuti, iti dau altii, iti da Viata, accepti si mergi mai departe cu multumire, dar mai ales cu multa iubire.

2011-10-07T06:04:00.001-07:00

Steve Jobs
ma gindeam zilele trecute, dupa ce am vazut declaratia lui SJ in 2005 la Stanford Commencement, ca in afara de toate lucrurile absolut bestiale pe care le-a creat, viziunea lui absolut incredibila, dar si admiratia pe care a atras-o din partea a milioane si milioane de oameni, omul asta a mai avut un rol - acela de a transmite umanitatii la scara extrem de mare niste adevaruri esentiale, greu de acceptat si digerat uneori de catre oameni.
Sigur, ceea ce spune SJ sunt lucruri pe care le gasesti in multe carti, sunt adevaruri universale in zona spirituala, initiatica. Diferenta pe care a facut-o SJ consta in audienta larga (aproape 10 milioane views numai pe filmul de la Stanford), pe toate nivelurile - eu cred ca foarte multi oameni nu ar fi acceptat aceste lucruri la fel de usor venind dinspre niste figuri de nisa (sfinti, filozofi, oameni din zona spirituala).
Eu cred ca si asta a fost rolul lui - sa transmita lumii in intreaga ei diversitate, aflata pe diferite niveluri de dezvoltare personala / interioara / spirituala aceste lucruri esentiale despre VIATA. Iar el a fost realmente ascultat si luat in considerare tocmai pentru ca a fost atit de bun in zona foarte tangibila si materiala a lumii.

"Sometimes life hits you in the head with a brick. Don't lose faith."

"You've got to find what you love. And this is as true for your work as it is for your lovers."

" ... like any great relationship it just gets better and better as years roll on (if you do what you love). Keep looking. Don't settle."

"Remembering that i'll be dead soon is the most important tool i've ever encountered to help me make big choices in life."

"Remembering that you are going to die is the best way i know to avoid the trap of thinking you have something to lose."

"No one wants to die. And yet death is the destination we all share... death is the very best single invention of life. It's Life change agent .. it clears out the old to make room for the new."

"Have the courage to follow your heart and intuition."

2011-09-19T02:03:00.000-07:00

Toma@gradi

prin mai ne-am hotarit sa il dam pe Toma la gradinita in toamna asta, fiind aproape de 3 ani la momentul inceperii gradinitei mi s-a parut virsta potrivita. initial mi-ar fi placut sa il dau in sistemul montesori, din diverse motive nu s-a putut intimpla asa, deci am inceput sa investigam alte variante de gradinite private in proximitatea casei. am vizitat vreo 6-7, aveam una in topul listei care intrunea niste conditii importante pentru mine - apropiere de casa, pe ruta mea de mers la job, situata in buza parcului, spatiu foarte modern si misto - la partea de personal era destul de ok asa la prima vedere. la sfirsit de tot, intimplator am mai gasit una, pentru care de altfel am si optat (ABC Dino, linga Alba iulia). la momentul vizitei m-am indragostit de directoarea de acolo si doar raspunzindu-mi la o intrebare simpla "tu daca ai fi copil cu cine ai vrea sa petreci timpul la gradinita cu fetele de la ABC Dino sau de la cealalta gradinita? (care desi foarte profesioniste, mi s-au parut mai putin empatice cu copii, usor reci si distante), am decis sa fie ABC Dino.
Un criteriu esential de selectie a fost perioada de acomodare - sa pot o saptamina sa il insotesc pe Toma acolo cite o ora, urmind ca apoi incet, incet sa il las singur.

Toate bune si frumoase, a urmat perioada de acomodare in august inainte de vacanta de 2 saptamini a gradinitei, urmind ca din septembrie dupa intoarcerea din vacanta sa incepem usor, usor sa mearga zilnic la programul scurt (9 - 12.30 in cazul nostru). In saptamina de acomodare a fost mai bine decit ne-am asteptat, din prima zi a intrat cu educatoarea in gradinita si a ramas acolo - am ramas in strada la poarta gradinitei, prostita si nevenindu-mi sa cred ca asta a fost, tot ce am de facut este sa astept ... au urmat celelalte zile in care a stat aproximativ 2h30 fara absolut nici o problema, il duceam ii spuneam ca ne intoarcem mai tirziu sa il luam si nu avea nici o problema. Fericita nevoie mare, mi-am spus - uite se poate daca o faci progresiv, cu perioada de acomodare si fara schimbari bruste.
In septembrie ne-am intors ... insa dupa 2 zile Toma nu a mai vrut, a stat luni ok, marti a plins putin, dar a ramas, insa miercuri a urlat din toate cele si s-a zbatut ingrozitor, tipind "Toma s-a shuparat si nu mai merge la gradinita!". Am incercat sa stau cu el in speranta ca se va prinde in joaca cu copiii si se va linisti, nici gind ... mi-a fost imposibil sa il las asa, asa ca l-am luat acasa. Am decis sa luam o pauza de citeva zile si sa revenim luni (azi) pentru ca azi se intorcea si educatoarea lui, cu care de altfel statuse in perioada de acomodare din august, dar care lipsise saptamina trecuta.
O noua abordare de saptamina asta - reluam cu program mai scurt (2h) si il duce tati. realmente simt ca e mai bine sa il duca R la gradi, simt cumva asa ca inspre lume copilul il duce tatal ... de mine e mult prea legat, eu asemenea, in plus eu nu sunt capabila sa il las plingind acolo ...

oare este imposibil sa mearga la gradinita fara sa plinga si sa sufere? eu speram ca se poate ...
ma gindeam ca in general copiii sufera asa de tare pentru ca stau cu mamele pina la 2 ani, dupa care ele se intorc la job si il lasa brusc la program lung ... deci de aici socul. in cazul meu, Toma a ramas cu bona de la 6 luni, deci nu mai era vorba de separare de mama ... in plus, am inceput cu program scurt, acomodare ... but still doesn't work. azi a plins la fel de tare si cind l-a dus R, practic l-a lasat urlind. s-a linistit dupa ceva vreme, iar dupa ce a revenit sa il ia spune "Tati a plecat si Toma s-a shuparat tare si a plins. Apoi tati a venit inapoi ..."

later edit: Toma a invatat conceptul de "vine inapoi" si atunci accepta cu mai multa usurinta mersul la gradinita. spune ca merge la gradinita si tati vine inapoi ... foarte tare! cred cu tarie ca tatal este cel care duce copilul inspre lume. nu cred ca ar fi fost la fel de usor sa il duc eu, nu s-ar fi lasat atras in bucuria a ceea ce se intimpla la gradinita daca eu eram acolo ... sunt foarte mindra de baieti :-)

2011-09-08T00:10:00.000-07:00

scurt tablou "clinic"

... de curind am dat de Louise Hay si mi se pare foarte misto :-). Cartea in sine este foarte tare "Heal your life", dar la sfirsit gasesti un glosar cu ce exprima bolile in plan emotional si care este afirmatia pe care sa o folosesti pentru a schimba ceva :-)

Enuresis (in copilarie)

-> problema emotionala: frica de un parinte

-> afirmatia: Copilul acesta este vazut cu dragoste, compasiune si intelegere. Totul este bine. (oh, propozitia pe care mi-am repetat-o obsesiv toata viata)

Glaucom

-> problema emotionala: neiertare impietrita. presiune de la dureri de lunga durata. coplesit de toate.

-> afirmatia: Vad cu dragoste si cu blindete.

Hipotensiune

-> problema emotionala: lipsa de dragoste in copilarie. pesimism. la ce bun? oricum nu o sa iasa nimic.

-> afirmatia: Aleg acum sa traiesc Prezentul. Viata mea este o bucurie.

Hipoglicemie

-> problema emotionala: coplesit de necazurile vietii. la ce bun?

-> afirmatia: Aleg acum sa imi traiesc viata usor si cu veselie.

Dureri de cap

-> problema emotionala: invalidarea propriei persoane. autocritica. frica.

-> afirmatia: Eliberez trecutul cu dragoste. Ei sunt liberi si eu sunt libera. Totul este bine acum in inima mea (asta imi aminteste de meditatia iertarii sau de constelatii, foarte asemanatoare)

Infectii fungice

-> problema emotionala: renegarea propriilor necesitati. nu te autosustii.

-> afirmatia: Aleg acum sa ma sprijin si sa ma suport intr-un mod iubitor si vesel.

Probleme cu spatele (partea de sus)

-> problema emotionala: lipsa de suport emotional. te simti neiubit. iti inabusesti / suprimi dragostea.

-> afirmatia: Ma iubesc si ma aprob. Viata ma sprijina si ma iubeste. STAU DREAPTA SI LIBERA.

2011-09-07T03:20:00.000-07:00

"daca te plingi de ceva in mod repetat, ai o intentie inconstienta sa-l reproduci"
louise hay

2011-09-05T04:47:00.000-07:00

despre moarte ... Kahuna

... daca imi voi schimba numele vreodata, acela va fi KA(H)UNA. sau de fapt chiar asta e numele meu. nu mai stiu. m-am visat de vreo doua ori ca femeie in alt timp si spatiu. ceilalti ma strigau "Ka(h)una". am intilnit de curind undeva numele scris intr-un text ... si l-am simtit atit de vibrant si al meu. imi staruie intens inauntru.

... citesc mult despre moarte in ultima vreme, procesul mortii, stadiile acesteia - de la Grof la Kubler Ross, Levine si altii ... de mica ma fascineaza teribil. prima intilnire cu moartea a fost cind aveam vreo 5 ani, cred, unul din fratii bunicii tragea sa moara. era acasa, in patul lui, inconjurat de toata familia, iar vecinii si cunoscutii veneau sa il vada regulat, sa isi ia la revedere, sa mai vorbeasca cu cei prezenti acolo. a durat mult pina a plecat cu totul si aproape zi de zi bunica ma lua si mergeam sa stam cu el. pe un scaun linga patul lui taceam sau vorbeam diverse - viata isi continua cursul in casa aceea, se povestea, se ridea, se plingea, se minca, se dormea, iar omul pe cale sa plece era parte din ea, in centrul casei, in camera de zi. moartea atunci, sau asa cum am cunoscut-o eu, era incorporata in viata de zi cu zi. cu multa acceptare si prezenta, as spune acum.

apoi a murit bunica. eram mare deja, aveam 22 ani. am stat mult cu ea si inainte si dupa ce a intrat in coma, pina si-a dat sufletul. recunosc acum in cartile pe care le citesc stadiile de plecare ale sufletului. imi amintesc ca incepuse sa aiba viziuni si striga tare, luptindu-se sau bucurindu-se de anumite prezente "luati diavolii astia de pe mine, ma sufoca!" striga uneori ... sau o auzeai chicotind si rizind ca o fetita si avea o expresie plina de bucurie pe fata. mai mult a fost durere la ea, ca toata viata ei. inainte sa intre in coma m-a chemat sa imi spuna ceva, nu am putut sa ma apropii de ea caci toti doctorii roiau prin jur si nu m-au lasat. nu a mai apucat. toti anii de atunci m-am intrebat ce a vrut sa imi spuna. atunci nu stiam ca o pot intreba chiar de nu mai vorbea. acum stiu. poate inca o pot intreba ...

apoi a murit Lalu, sora tatalui meu. stupid, brusc si total nepregatita, as zice - ca toata viata ei. in ambulanta, cind intra pe poarta spitalului, dupa ce a facut un infarct acasa. eu nu am aflat decit a doua zi fiind la semafor in masina - prietena lui frate-miu a ajuns intimplator in acelasi timp cu mine la acelasi semafor, a dat geamul jos si mi-a spus ca ii pare rau de Lalu. dar ce s-a intimplat? am intrebat eu. habar nu aveam. ai mei incercind sa ma protejeze (eram foarte apropiata de ea), au tot aminat sa imi spuna. nu am putut sa ma duc sa o vad pina in ziua inmormintarii. si atunci am inteles ceva esential. linga corpul ei, pe care il parasise, am inteles ca trupul fusese cu ea doar pentru o vreme. ea nu mai era in corpul ei, dar o simteam acolo ca prezenta. m-am linistit. viata continua, mi-am spus.

moartea lui Kiki m-a zguduit intens. pentru ca nu puteam sa ii dam drumul sa plece, iar el, dragul de el, nu putea sa plece lasindu-ne asa. s-a chinuit ingrozitor zile in sir pina am hotarit sa il eutanasiem ca sa ii curmam suferinta. acum as face-o altfel probabil. i-as spune ca poate sa plece linistit, i-as da drumul mai usor, i-as spune ca chiar daca plingem si ne e greu, raminem impreuna. mi-a murit in brate, i-am simtit ultima suflare pe care si-a dat-o. cumva cred ca am murit o data cu el atunci. in ultimii citiva ani, atunci cind meditez, ma conectez intr-un fel la el si ii simt prezenta. il simt adesea in preajma, insotindu-ma.

pe M am insotit-o aproape zi de zi, eram mai inteleapta deja, stiam cum sa ii ajut pe ceilalti aproape de capat. cu ea am vorbit mult despre moartea in sine, despre ce se poate intimpla. cu o zi inainte sa plece i-am spus "draga mea, acolo unde mergi tu e doar Lumina. stai in ea." in ultimele zile, ajunsesera singurele cuvinte pe care le mai spuneam, eu doar, ea nu mai vorbea deja, doar ma tinea de mina si vorbeam in tacere, ochi in ochi, atingere in atingere.

cu P, de asemenea, am vorbit mult despre moarte si ce urmeaza. i-am citit rugaciuni, ii facea bine. sau doar stateam cu inima deschisa si plina de iubire linga el. in episoadele de coma am meditat linga el, am trait cumva bucati din viata lui, uneori atit de greu de dus ... el dupa ce se trezea, nu isi mai amintea nimic. a plecat tare nelinistit.

pe T l-am vazut prea putin. cind l-am vazut era gata de plecare, numai ca ceilalti nu erau gata si atunci a mai stat o vreme, a mai revenit de citeva ori din drum. a fost atit de brav si intelept.

uneori ma gindesc ca murim asa cum traim. si plecam cu greutate, mare neliniste si suferinta daca nu suntem impacati cu noi, cu cei aproape, cu viata noastra.

acum ceva vreme, m-am intrebat cu mare sinceritate

"ce ti-ai dori tu sa faci?"

"sa impartasesc cunoastere si sa ajut oamenii sa plece", mi-am raspuns si inca-mi raspund.

cumva simt ca asta e rostul meu. habar nu am de ce.

2011-08-16T01:08:00.000-07:00

meditatia iertarii

o practic de citeva zile bune, cam 10-15 minute pe zi. este fascinant cum in meditatie poti sa pui capat suvoiului mintii care prolifereaza de ginduri, intr-un virtej de neoprit care te consuma energetic. e tristete, o las sa fie. e furie, ma las in ea. e frica, ma abandonez. si doar respir, respir din inima, ma cufund in inima si in Iubire, si incet, incet, mintea se linisteste, si doar sunt ... cu acceptare si multa iubire si compasiune ... atita am citit despre lucrurile astea, atit de mult mi-a luat sa le inteleg si sa le deschid in mine. lucrul cu mintea, ca lucrul cu orice pe lumea asta are nevoie de disciplina, timp si multa Iubire.

... te iert pentru toata durerea pe care mi-ai provocat-o in trecut, intentionat sau neintentionat. Te iert pentru toata durerea pe care mi-ai provocat-o prin gindurile, actiunile sau vorbele tale. Te iert si te aduc in inima mea.

la fel poti cere iertare celor carora le-ai provocat durere la rindul tau. in inima mea locuiesc acum toti cei care mi-au provocat durere si toti cei carora le-am provocat durere.

2011-08-11T03:21:00.000-07:00

Viata

"Cum te trateaza Viata? Dar tu pe Ea?" - o veste minunata mi-a fost adusa impreuna cu aceste intrebari. dincolo de emotia si fericirea aduse de veste, intrebarile m-au pus pe ginduri ... si am realizat ca sunt lucruri / intimplari care imi sunt date, porti minunate care mi se deschid, oameni care imi vin aproape si altii carora ma alatur. in aceeasi masura, simt ca pierd lucruri, ca se instaureaza distante greu de dus si exista doruri pe care nu stiu cum sa le gestionez.

raspunsul meu la aceste intrebari e simplu "Viata ma trateaza frumos - asa cum stie ea si asa cum e necesar sa se intimple, mi se deschid porti, din ce in ce mai multe ... simt ca pierd lucruri, e greu, dar poate trebuie sa fie pierdute. Eu ii multumesc Ei - Vietii, si accept tot ce imi vine. Uneori cu bucurie, alteori cu tristete, dar intotdeauna cu Iubire."

cind o poarta ti se inchide, intotdeauna se va deschide alta. e ritmul firesc al Vietii, dar atit de greu de trait uneori. sunt intreaga si descompusa in aceeasi masura. sunt plina de iubire si increzatoare, insa, in aceeasi masura trista si indurerata. sunt fericita, dar macinata de dor. inteleg sensul, dar nu pricep nimic pe alocuri. accept tot ce imi vine, dar doare crunt uneori ...

de acum incepe o noua poveste in viata mea, am cautat-o de mult timp, ne-am gasit una pe cealalta si merg mai departe in si cu Viata.

2011-08-08T00:07:00.000-07:00

crizele de 3 ani

Toma nu are inca 3 ani, dar avem crize din ce in ce mai des in ultima perioada. Experimentam nervi si draci la greu, urlat din toti rarunchii, nuuuu tipat pina la epuizare, tavalit pe jos si dat din picioare, aruncat cu lucruri si lovit in stinga si in dreapta. Am citit mult si stiam ca e parte dintr-o etapa normala de crestere, asta nu te ajuta prea mult, insa, cind esti pus fata in fata cu isteria aproape de necontrolat.

Am observat ca se amplifica in momente specifice, daca e obosit, ii e foame sau avem de facut ceva prestabilit (de mers de la A la B) - adica trebuie sa faca ceva ce vreau eu.

In toti anii astia, in relatie cu Toma, m-am lasat condusa de un soi de intuitie, in care am extrem de multa incredere, adesea punindu-ma in conflict cu cei din jurul meu ... in aceeasi masura a contat istoria mea personala, eu stiu ce mi-a facut mie rau si in nici un caz nu voi face acelasi lucru copilului meu (e adevarat, insa, ca uneori ma pozitionez fix in extrema cealalta, fiind poate ultraprotectoare ... mai am de lucrat aici) si in plus am citit gramezi de carti de psihologia copilului. Ceea ce vroiam sa spun (bazindu-ma si pe reactia lui) este ca nu cred ca il ajut lasindu-l sa urle pina la epuizare, asteptind sa se calmeze singur si sa isi gestioneze singur starea. Pentru ca nu cred ca e capabil, cred ca furia, agresivitatea si emotiile extrem de intense in astfel de crize pot fi uneori mai mult decit intelege si poate contine de unul singur. Nu cred in pedepsirea la virsta asta, lasindu-l singur si plecind ... asteptind sa se linisteasca. Cred ca pur si simplu, e prea devreme sa poata face asta, tot ceea ce pot face este sa fiu cit pot de calma, sa ii pun limite (sa nu loveasca pe altii de exemplu), comunicindu-i clar cu ce nu sunt de acord, acceptindu-i starea (ii spun ca inteleg ca e furios, suparat, nervos), ajutindu-l sa treaca de la manifestarea prin urlete, lovituri, tavaleli la verbalizare (sa puna in cuvinte) si stind linga el ... uneori pentru a-l linisti, alteori distragindu-i atentia. Daca el e in crize (despre care eu cred ca la intensitate prea mare nu si le poate pur si simplu controla pentru ca nu e pregatit sa o faca), iar eu plec de linga el sau si mai rau il inchid in camera lui (cum fac multi parinti) nu fac decit sa ii comunic ca "daca esti asa, eu nu te mai iubesc", adaugind un ingredient in plus "respingerea si abandonul".

Prin acceptarea starii lui, comunicarea ferma a lucrurilor cu care nu sunt de acord, punerea de limite (nu il las sa loveasca pe altcineva cind e furios), sustinerea lui spre manifestarea verbala a furiei ... dar si suportul oferit, stat cu el, tinindu-l in brate daca o cere, raminind cu el si aproape de el pentru a-l sustine, ii comunic "nu sunt de acord cu ce faci, dar eu sunt linga tine si te iubesc in continuare. inteleg ca esti furios si sunt aici ... haide sa incercam sa ne linistim"

... am citit acum o chestie care cumva m-a linistit ca ceea ce fac e ok (exista multe indoieli care te coplesesc, nemaistiind daca faci bine ce faci, daca esti prea permisiv sau prea restrictiv ...)

"- In crizele emotionale (de tantrum), copilul este coplesit de emotie. Teama, respingerea lui de catre altii si intreruperile bruste pot fi conditii pentru starnirea unor astfel de valuri emotionale.

- Cand este in plina criza de tantrum, daca iesi din incapere lasandu-l acolo singur, nu faci decat sa-i inrautatesti situatia emotionala: simte ca este abandonat. Furtuna emotionala il sperie si are nevoie sa te stie alaturi. Daca nu se manifesta prea violent, ia-l in brate si tine-l la piept. Exista sansa sa simta confortul imbratisarii tale si sa se linisteasca repede.

- Indiferent cat dureaza criza, nu-i cere ce nu-ti poate da in acele momente. Nu negocia in timp ce tipa, urla, plange si este, in mod fundamental, speriat. (aici am de invatat ...)

- Daca se ajunge ca in criza sa loveasca pe altii din jur, sa arunce cu lucruri, pur si simplu ia-l de acolo, iesiti in afara spatiului unde are loc criza. Stai cu el pana se linisteste. Vorbeste cu el dupa. Cand veti discuta, tine-l aproape de tine si fa-l sa inteleaga ce s-a intamplat: recunoaste-i frustrarea, incurajeaza-l sa-ti vorbeasca alta data cand simte ca nu mai poate face fata.

- Incearca sa anticipezi situatiile care pot provoca crize emotionale. Incearca sa-ti dai seama ce anume il aduce la marginea crizei: daca, de exemplu, descoperi ca il da peste cap trecerea brusca de la o activitate la alta, da-i mai mult tip intre schimbari. Spune-i din vreme ca urmeaza in cateva minute sa plecati din parc acasa sau ca urmeaza in cateva minute cina si va trebui sa intrerupa in curand jocul

- Inainte de a-i spune "nu", incearca sa te opresti, sa vezi daca nu poti sa eviti negatia prin oferirea unei alegeri, prin oferirea unei explicatii.

- In plina criza de tantrum, nu poti "disciplina", nu poti "discuta problema"; incearca sa iesiti amandoi din situatie mai intai!" (si aici mai am de invatat ...)

2011-07-27T00:41:00.000-07:00

driving

de acasa pina la job imi ia 10 minute cu masina, pentru ca in ultima vreme (cam de cind a aparut Toma) am invatat sa ma bucur intens de momente scurte, sa apreciez chiar si 5 minute de stat cu mine si in mine, am descoperit ca in unele dimineti alea 10 minute de condus se transforma in niste repere eterne de insight-uri puternice. de fiecare data imi propun sa le notez ... mai intotdeauna nu apuc. citeva totusi, din ce imi mai amintesc ...

... nu o mai cauta, nu e nimic de gasit acolo. ti-ar fi facut un rau si mai mare daca ar fi fost acolo. de fapt, ai fost norocoasa.

... eu l-am intilnit pe el ca sa invat / experimentez bucuria. el pe mine ca sa invete tristetea. ambele sunt fatetele aceleiasi monede - existenta.

... dorul e doar o stare, vine si trece. dorul de cineva pe care il ai permanent linga tine fizic iti povesteste doar despre tine.

... nu fugi de ce simti, nu le poti ascunde sub pres, nu astepta sa se termine evitindu-le, le dai si mai multa forta ...

... atasamentul / dependenta emotionala este precum un computer ce are o singura sursa de alimentare. il scoti din priza, nu mai functioneaza. gaseste surse alternative de alimentare inainte de a-l deconecta.

later edit, inca una pe care o uitasem:

... nu cauta cu obstinatie explicatii la / in tine pentru tot ceea ce ti se intimpla. nu esti buricul pamintului ca tu sa fii sursa tuturor lucrurilor si intimplarilor. exista sensuri mai presus de tine. intr-un cuvint determinare proprie, dar si supradeterminare.

2011-07-19T05:30:00.000-07:00

Toma (2 ani si 9 luni)

... spune ca are 2 ani si ... luni
... a inceput timid sa spuna si "da", ceea ce e wow ca pina acum era un NU foarte raspicat iar in loc de "da" spunea intrebator "ah?"
... a inceput sa formeze propozitii, schimbind ordinea cuvintelor intr-un mod foarte haios
" tramvaiul merge repede in tunel" - "repede tramvaiul in tunel merge"
... vorbeste despre el cu mare satisfactie "sunt la munte" / "sunt in cacabina"
... amesteca inca rau de tot engleza cu romana "jos pe big slide" / "wow mare car"
... a innebunit cu plastilina, avem turme de elefanti, rachete, snow white, mickey, papagal, serpi "like Ka" (din cartea junglei), avioane ... etc. dar nu le face el, noi trebuie sa le modelam la indicatiile lui precise, dupa care el le plimba prin toata casa pe rind functie de ce are de facut. cu serpii ne-am spalat aseara pe dinti, ei privindu-ne de pe marginea chiuvetei, cu tati elephant si baby elephant am mincat dimineata pe masa din bucatarie ...
... desenam animale, personaje, peisaje - tot noi, el doar le comanda, dupa care le priveste pe rind si povesteste ce e acolo sau ne cere sa tesem noi o poveste pe marginea desenelor
... inca se trezeste pe la 4-5 dimineata, iese din camera strigindu-ma si urmeaza vreo ora de frecus ori la mine in pat ori la el ori plimbindu-ne prin casa ... el adoarme intr-un final, eu plina de spume ramin treaza, cel mai adesea
... cu olita nu are absolut nici o treaba, l-am lasat in fundul gol citeva ore pe zi, incercind sa il imprietenim cu olita ... a sfirsit prin a refuza sa mai spuna ca face pipi / caca chiar si atunci cind e in plin proces de facut pe ... covor, parchet, chiar canapea sau la mine in brate. adica face si zice ca "nu, nu face Toma pipi"
... a inceput sa amestece ciudat cuvintele, mixind engleza cu romana. adica spune de exemplu "moona" (luna) sau "luf" (lup)
... ma rupe cind ma stringe tare tare in brate si imi spune "ubeste Toma pe mami"
... l-am dus la piscina pentru prima oara si a fost fascinat, s-a balacit strigind si rizind de fericire in colac. bineinteles ca a fost cu crize sa plecam de acolo, repetind in continuu "sarim pe apa? sarim pe apa mami"
... are uneori momente de agresivitate cind pocneste alti copii, incercam sa il descurajam aratindu-ne dezaprobarea ferma si spunindu-i ca nu ne place cind face asa, iar pe copii ii doare si le face rau. faza e ca atunci cind e el pocnit de altii, cel mai adesea se duce si ii pupa, incercind sa ii impace.
... ca tot am ajuns la pupat, are o prima prietena Sophie pe care o ia cu delicatete de cap, ii apropie buzele de buzele lui si ii da"pupusor" (adica el isi tuguie buzele si le lipeste de ale ei) - in continuu cit sunt in acelasi spatiu

2011-07-11T03:07:00.000-07:00

timp si Timp

Toma este un barometru al timpului pe care il petrec cu el. Atunci cind petrec suficient timp cu el (perioade in care nu calatoresc decit putin, stau mai toate serile cu el, nu plec in weekend, eventual suntem impreuna in vacanta) totul este foarte ok, cind acea granita sensibila a cantitatii / calitatii de timp petrecut impreuna este incalcata totul se transforma in crize de plins, tavalit pe jos, nu mai stie ce vrea, tipa in continuu "nuuuuu", urla daca vine bona sau daca altcineva vrea sa faca ceva cu el, daca il iau in brate sau daca il pun jos ... nu mai stie ce vrea, doar plinge si tipa. iar pe linga asta, somnul sau mersul la culcare se complica teribil - refuza, se opuna sa adoarma, doarme prea putin pentru un copil mic noaptea, incercind sa traga cit mai mult seara sau dimineata de un timp pe care sa il petreaca cu mine.

ce trezeste asta in mine ... pai, clar vinovatie ... asta in principal, dar si un soi de iritare ca ... nu ma intelege, ca si eu am nevoie de ceva timp pentru mine sa fac anumite lucruri, ca nu pot renunta la job ... ma rog, chestii total irationale pentru un copil de 2 ani si 8 luni care doar are nevoie sa petreaca mai mult timp cu mama lui.

toate astea pe mine ma sparg in freza, nu stiu ce sa fac sau cum. de cele mai multe ori le las sa fie ... fara sa gasesc sau sa incerc sa gasesc o solutie. uneori pling de rup, alteori sunt super nervoasa.

nu cred ca sunt genul de mama care sa stea 2 ani cu copilul acasa sau 24h din 24h, am nevoie de timpul meu si de anumite activitati. am nevoie de job, am chestii pe care le fac si care imi plac, la care nu vreau sa renunt.

dar parca sunt intr-o concurenta cu timpul fizic. si chiar daca stiu ca in anumite dimensiuni timpul nu exista - ci doar Timpul, in asta de aici, in care traiesti, in care ai relatii si faci lucruri foarte grounded ... timpul fizic exista. si ma copleseste ...

2011-06-10T02:05:00.000-07:00

...

am trait valuri de emotii atit de putin cunoscute mie ... in combinatia si la intensitatea asta. mi-a venit sa ma ascund intr-o scorbura nu mai mare decit o nuca, sa urlu pina la explozie, sa inchid toate usile spre lume pentru totdeauna, sa strivesc toata lumea cu tipatul si revolta mea.

frica, durere, tristete, furie, greata, voma, murdarie, micime si strivire, vina si neputinta.

intr-o secunda de timp parca s-a activat cel mai puternic instinct de supravietuire - mintea imi urla in acelasi timp "fugi, ascunde-te" dar si "lupta, opune-te, distruge"

experientele se repeta, amintirile se dezbraca de perdelele de protectie si intr-o fulgerare a sufletului ma transport cu ani in urma, atit de multi ani ca am avut timp sa ingrop tot ... prima oara am fugit, m-am ascuns ca sa supravietuiesc, la schimb am dat putin, doar un ochi ... ce nevoie mai aveam de el? cu el o vedeam doar pe ea, iar eu am decis ca nu mai am nevoie de ea. o cautasem prea mult, cersisem o eternitate pentru o secunda de iubire. nu imi mai trebuia nimic. multumesc.

ca si atunci imi vine sa ma incurajez, sa ma mingii hipnotic spunindu-mi ca "totul va fi bine, draga mea." si de fapt habar nu am, de aceea nu o mai fac ...

imi pare rau. iarta-ma. multumesc. te iubesc.

2011-06-06T04:47:00.000-07:00

despre alegeri

... ah, nu despre alea electorale, desi daca ma chinui un pic pot vorbi si despre alea, tot alegeri sunt pina la urma. intimplator sau nu (iar cind spun asta, de fapt vreau sa spun ca nu e deloc intimplator) de ceva vreme incoa' toate lucrurile din jurul meu, ca evenimente, intimplari, acte sau oameni in preajma au ceva legat de "alegere".

daca ar fi sa ne masuram viata in alegeri, probabil ca sunt milioane ... de la lucruri marunte, cu ce ma imbrac azi, ce mere aleg de pe taraba, ce comand la restaurant ... la lucruri care necesita un pic de atentie, unde ma duc in vacanta, ce carte sa citesc, cu cine sa ma intilnesc in singura zi din saptamina cind am ceva timp .... si mai departe, pina la alea complicate, carora le simti greutatea apasindu-te in piept, taindu-ti respiratia si facindu-ti inima sa inceteze sa mai bata.

intotdeauna mi-am reprezentat alegerile ca pe niste carari, carari mici cu bifurcatii simple, ma duc pe aici sau pe dincolo, nimic cu implicatii majore, doar asa ca o plimbare de citeva ore prin natura ... pina la intersectii imense, cu doar 2 optiuni, habar nu ai unde te duce fiecare in parte daca o alegi. dar esti paralizat de imensul si covirsitorul moment.

pentru unii dintre noi alegerea este o renuntare. daca o aleg pe asta, renunt la cealalta. si practic, rupt in doua, fizic te duci pe calea "aleasa", dar parte din tine a ramas agatat in cealalta alegere.

pentru altii alegerea este imposibila. si nu aleg nimic, ramin acolo cu ele amindoua in brate - sa fie asta, sa fie cealalta ... iar asta poate dura o zi / o luna / un an / o viata.

uneori alegerea este asumata. si mergi mai departe intreg, spui la revedere drumului ce te-a adus acolo, ii multumesti, ii ceri iertare ... si mergi mai departe. nu e ca si cum l-ai rupt din tine, ramine acolo, o sa te gindesti la el, il vei visa uneori ...

2011-06-03T01:05:00.000-07:00

...

unii se pling de ploaie, altii se bucura de soare. unii rid si altii pling. unii se joaca, pe altii ii chinuie viata. unii compatimesc, altii au uitat. soarele se ascunde dupa luna, luna se sparge de ris, pamintul a uitat sa se invirta. copiii doar rid, batrinii doar privesc. barbatii sunt. femeile si ele. unii vin, altii pleaca. tic-tac. tic-tac.

"can you give me sanctuary? i must find a place to hide ..."

2011-05-16T23:50:00.000-07:00

bucurii simple

mare parte din viata mea nu am inteles acest concept de "bucurie simpla", drumul meu se constituia din destinatii, placerile mici de pe drum nu le vedeam. calatoria mea era despre "ce" si nu despre "cum". au fost momente de bucurie si fericire intensa, trairi imense de echilibru si armonie interioara, in care simteam ca am atins o bucatica de divin ... dar efemeritatea lor imi bloca experienta uriasa. prima oara cind am inceput sa imi pun intrebari a fost cind l-am citit pe Grof povestind despre experientele celor care experimentau sedinte de LSD sau respiratie holotropica, iar in urma lor se bucurau si traiau intens fiecare clipa prezenta, bucurindu-se de un apus de soare, o cupa de inghetata sau o atingere de mina ca si cum ar fi fost experienta mistica desavirsita, in care il gaseau pe Dumnezeu, cel din ei.

weekendul trecut am avut o conferinta la albena si poate pentru prima oara am constientizat ce inseamna cu adevarat aceste bucurii simple. mi-am dat seama ca le traisem si inainte, dar in goana mea spre destinatie le neglijam, uitindu-le in tumultul mintii mele permanent ocupata.

vineri am ajuns cu o ora inainte de inceperea conferintei, m-am cazat si m-am dus pe plaja. in jumatatea aia de ora pe plaja pustie, cu picioarele goale, soarele blind pe fata si cu murmurul marii in urechi m-am abandonat clipei. totul, dar absolut totul a disparut si totul s-a nascut. am trait de parca atunci ma nasteam si tot atunci muream. am fost marea clara si albastra, dansind blind sustinuta de vinticelul usor si plaja protectoare. am fost soarele cald si frumos si doar am luminat. am fost firele de nisip rasfatate de aer si lumina. am fost degetele si talpile picioarelor mele odihnindu-se, pielea curata si neteda a fetei mele mingiiate de soare. am fost. am iubit. am trait tot.

simbata de la 5 am avut citeva ore libere, in prima ora am facut gimnastica linga mare, dupa care m-am asezat pe un sezlong la soare, cu marea la 2 metri in spatele meu. bucuria simpla a respiratiei mele s-a contopit cu frumusetea lumii intregi. mintea s-a golit. ochii s-au deschis pe dinauntru si m-am conectat la toata lumea si tot universul. si doar am fost, pret de o ora m-am pierdut si m-am regasit in fiecare particula de nisip, adiere de vint, susur de mare ... a fost precum o rugaciune, precum o meditatie, am fost eu mare cit lumea intreaga. si m-am bucurat. simplu.

2011-05-04T03:08:00.000-07:00

Cosmin

acest post este dedicat lui Cosmin. Cosmin a plecat dintre noi cei de aici anul trecut in ianuarie, iar intimplarea a facut sa il "intilnesc" si timp de 1 an sa impartasim o bucata de drum din viata noastra. Raluca, sotia lui, duce mai departe frumoasa si tulburatoarea lor poveste printr-un proiect minunat. Acum ceva vreme Raluca m-a invitat si cu onoare am raspuns solicitarii de a participa la acest proiect. Despre acest proiect puteti citi pe cosminlungu.blogspot.com. Tot aici veti gasi primul email al lui Cosmin catre mine si un articol pe care l-am scris.

2011-05-02T00:08:00.000-07:00

uneori toma se trezeste pe la 5 dimineata si ori vine dupa mine ori ma striga de la el din dormitor. de cele mai multe ori nu mai vrea sa doarma singur si asa sfirsim pentru restul de noapte.

2011-04-07T01:50:00.000-07:00

respiratie holotropica (3)

singuratate & protectie

spre deosebire de primele dati cind am intrat in starea holotropica dintr-o singura bucata, acum am avut episoade scurte si multe, dupa fiecare revenind in starea de prezenta si fiind nevoita sa respir din nou accelerat pentru a reintra in starea holotropica. in primul episod m-am trezit ca fiinta acvatica - caracatita, pluteam in apa, respiram intr-un mod foarte dubios si nefamiliar. imi simteam gura punga, iar aerul care ma hranea avea alta textura decit tot ce stiu eu. aveam tentacule si un sentiment de unu al corpului intreg, disparusera spatele si fata, stinga si dreapta. eram unu si eram perfect rotund. am trait un usor sentiment de insingurare, nici o fiinta aproape …

al doilea episod a fost o combinatie dubla de identificari cu acelasi continut. initial un tip de felina, pisica salbatica, tigru ... prins in lat. am trait o furie ingrozitoare, m-am zbatut si m-am luptat sa scap. imediat insa am plonjat in alta scena, eram femeie, tot in lat, un fel de zgarda lata de fier imi era prinsa de git, iar de zgarda asta era atasata un fel de furca care se mula perfect pe rotunjimea zgardei. habar nu am daca exista un astfel de instrument, ceea ce stiu e ca am fost omorita prin sufocare / strangulare cu dracia asta. la inceput, la fel, am trait o furie imensa, care pe masura ce mi se scurgea viata din mine se transforma intr-o durere sfisietoare. am murit strangulata si a fost oribil … moarta fiind am simtit palmele unui copil (parca era al meu) care plingea si ma mingiia pe miini si fata. pentru citeva secunde am simtit prin palmele lui corpul meu mort si lipsit de viata. m-am simtit foarte singura in rastimpul ala in care m-am luptat sa ma eliberez si in durerea violenta a mortii. atingerea palmelor mici, insa, m-a bucurat enorm …

a urmat ceea ce cred ca Grof numeste void-ul, eram undeva in spatiu, miscindu-ma cu o viteza uluitoare printre stele, am experimentat valuri de culori initial, dupa care a fost doar NIMIC. sentiment de tot si nimic, o liniste incredibila, o lipsa de tot si o esenta greu de descris. valuri si valuri de energie intr-un spatiu absolut gol. nimic-ul si totul erau acolo, iar eu eram una cu ele. eram tot si nimic, deopotriva. incredibil de multa liniste si bine.

o scena foarte fragmentata pe un fel de insula, plina de tuneluri prin pamint, eram un barbat tinar si alergam ca nebunul cu un scop pe care nu am reusit sa il inteleg. cautam ceva sau ma ascundeam de ceva. m-am vizualizat ceva vreme, parcurgind carari prin padure, pe marginea marii, apoi prin tuneluri sapate in dealurile si muntii de pe coasta. acelasi sentiment de singuratate. dar era o singuratate cumva acceptata …

ultima parte, cu care de altfel am ales sa inchei - chiar daca timpul nu se terminase si muzica evocativa inca curgea, a fost absolut minunata. eu nu am trait niciodata asa ceva in viata mea, desi intr-un fel inconstient toata viata am tinjit dupa asa ceva. am fost pe rind in succesiuni rapide un bebelus, un pui de animal si un melc - dormeam atit de linistit, facut ghem in pozitie de fetus. dormeam si era liniste. ma simteam vegheata si protejata. simteam in jurul meu peste tot o prezenta calda si iubitoare, care era acolo doar pentru mine, pentru a ma proteja.

uitindu-ma inapoi la experienta asta de respiratie holotropica, mi-am amintit cuvintele Elenei si ale lui Horia – lasati-va in miinile vindecatorului vostru interior, el va va duce in zone ale constiintei de care aveti nevoie acum si aici si pe care sunteti pregatiti sa le primiti in constient.

2011-04-04T00:43:00.000-07:00

shuparat Toma, shuparat

Toma, incet dar sigur, a intrat in perioada de crize, NU la orice si opunere la maxim. e drept ca uneori ma lasa nervii si imi vine sa urlu la luna ... in acelasi timp sunt constienta ca e o perioada normala si trebuie sa treaca prin ea, face parte din cresterea lui, iar eu trebuie sa ii fiu alaturi.

cum se intimpla uneori e distractiv, alteori iti vine sa iti iei cimpii. cel mai adesea il apuca daca lucrurile nu se intimpla asa cum vrea el, adica daca vrea sa intre pe internet si nu se incarca filmul cu nusce de pe youtube, auzi un suierat, da cu ipadul de pamint, face un salt pe spate dindu-se cu curu' de pamint si se pune pe urlat. daca vrea sa aseze masinutele intr-un fel, iar din nu stiu ce motiv nu reuseste, il simti cum ii cresc dracusorii pe dinauntru, auzi tipatul, absolut toate masinutele zboara in toate partile si se pune pe tropait si urlat. daca el vrea ceva, iar tu altceva ... aici devine cel mai greu. se opune, tipa NUUUU, iti spune raspicat "nu pace!" si incepe dansul negocierii care e cu multe urlete. intr-un final cind isi da seama ca nu reuseste sa obtina ce vrea, se pune pe urlat, tavalindu-se pe jos ... il las sa o faca de multe ori (alteori il iau pur si simplu pe sus si mergem in directia unde tre' sa mergem sau ii distrag atentia cu alte lucruri). cred ca e important sa se confrunte cu asta, de asemenea, incerc sa il las sa iasa singur din criza fiind alaturi de el si spunindu-i cit pot eu de calma in momentele alea "inteleg ca esti suparat si nu iti convine" sau " imi pare rau ca esti suparat".

in weekend am fost la munte, unde ne-am distrat de minune. totusi crizele au fost prezente parca mai mult decit de obicei. ceea ce ma ingrijoreaza, insa, nu este criza lui, cit reactiile oamenilor din jur (cel mai adesea necunoscuti) la asa ceva. adica ma scot din minti si imi vine sa le spun "fuck off, vezi-ti de viata ta!"

eram pe strada principala din sinaia si ne plimbam, la un moment dat i s-a pus pata sa mergem sa ne plimbam fix pe strada, am incercat sa ii explic ca nu ne putem duce acolo - nici o sansa - l-a apucat urlatul si datul cu curu' de pamint. ceea ce l-am lasat. m-am asezat turceste linga el, asteptind sa ii treaca. la un moment dat s-a potolit din urlat, doar statea intins pe spate si se uita la cer, eu linga el. frate, deci absolut toti cretinii care au trecut pe acolo nu s-au putut abtine sa nu proiecteze cacaturile din ei ... "rusine, cum poti sa stai acolo intins pe jos, ce tu iti speli hainele?" / "aoleu, ii e rau, ce are de sta intins pe jos? sa il ridicam." / "vaai dar nu se poate sa zaci asa intins pe jos, hai sus, acum sus!" / un alt cretin si-a ridicat piciorul mimind ca o sa calce pe el spunind "rusine, ridica-te imediat de acolo!". la inceput am fost draguta incercind sa le explic sa ne lase in pace, ca suntem ok. cu doi dobitoci a trebuit sa ma lupt sa nu il ridice cu forta de jos.

nici o mirare ca absolut oriunde - in parc, pe strada, in mall - ii auzi pe majoritatea bruscindu-si copiii cu evaluari de cacat - rusinea, e cel mai ades invocata. Stau si ma intreb ce dracu e rusinea asta de a devenit pilonul de baza al comportamentului oamenilor. E rusine sa plingi, e rusine sa te murdaresti, e rusine sa fii suparat, e rusine sa fii ... a ajuns o rusine sa existam cu toata fiinta noastra. Fiinta a fost mutilata, taiata in doua, jumatatea acceptata e lasata la vedere - se potriveste cu sistemul, cealalta jumatate e ascunsa sub pres, vai de capul lor saracii copii ce-or face cu ea ...

simbata, nu stiu de ce era iarasi suparat si plingind imi spunea cu o tristete "shuparat Toma. shuparat." E dreptul lui sa fie suparat, e dreptul lui sa si-o manifeste, e el acolo ...

2011-03-31T04:39:00.000-07:00

vremea intrebarilor (3) nu am putut sa uit nimic ... ... pentru ca am crezut ca am meritat toate pedepsele pe care le-am primit. eu eram vinovata de tot ce primeam ... pentru ca asa ma simteam pregatita pentru toate pedepsele ce urmau sa vina. si erau multe, asa era lumea toata ... pentru ca asa puteam sa ramin in cochilia puternica si protectoare facuta din piele, singe, lacrimi si iubirea copilului din mine ... pentru ca toate au ajuns sa ma hraneasca si sa ma infometeze, deopotriva ... pentru ca uitarea lor ar fi insemnat uitarea mea, iar eu nu ma mai puteam gasi, eu devenisem ele. durere si frica, vinovatie, lacrimi, tristete. ajunsesem sa ma identific cu toate. lovita, anulata, pedepsita, respinsa, abandonata si tradata. iar daca eu nu sunt ele, atunci cine sunt?

2011-03-17T02:28:00.000-07:00

expansiunea constiintei

ceva din adincul meu imi spune ca trebuie sa impartasesc ceea ce simt, vad si stiu eu. exista multa literatura pe expansiunea constiintei, eu o sa incerc sa vorbesc insa prin experienta mea. motivele pentru care le impartasesc este ca stiu ca sunt multi asemenea mie si simt ca e important sa ne lasam deschisi la informatia care ne e astfel transmisa, nu suntem nebuni, face parte dintr-un proces mai mare ...

acum multi ani, copil fiind, simteam ca lumea asta e un loc neprimitor si rau, care aduce doar durere si suferinta (motivele pentru care simteam asta sunt mai putin importante, sau acum nu mai sunt importante) – motiv pentru care m-am retras in alte lumi, intr-o lume a mea populata de fiinte care nu exista, imagini si trairi puternice apareau de niciunde. nu aveau nici o legatura cu ce se intimpla in realitatea imediata.

la 13 ani cind am avut accidentul la ochi, dupa una din operatii, am avut dificultati la trezire dupa anestezie – desi adormita, puteam percepe spatiul in care ma aflam, auzeam vocile celor din jur, o auzeam pe mama de departe cum imi spunea “daniela, te rugam, trezeste-te” – iar eu ma aflam intr-un labirint, incercam sa ma intorc dar nu mai gaseam calea inapoi si, in plus, imi era atit de bine ca nici nu mai eram sigura ca vreau sa o fac ...

din acel moment, a survenit cel mai puternic schimbarea – aveam stari si viziuni ca de transa pe care nu le puteam explica, visam in somn sau in veghe intimplari, fiinte pe care ulterior le gaseam in carti de mitologie. au fost ani de zile in care am crezut ca sunt nebuna si intr-un final or sa se prinda si or sa ma duca la spitalul de nebuni. realitatea avea doua valente – una din realitatea imediata, cealalta dezbracata de formele materiei si plina de trairi, intuitii, imagini si intilniri cu lumi atemporale si aspatiale.

toate intimplarile astea m-au facut sa inteleg ca eu sunt mai mult decit corpul si mintea mea, ca sunt legata la tot universul, ca lumea are o componenta vizibila dar si alta care nu se vede si doar impreuna formeaza Creatia, ca pot simti ce traiesc cei din jurul meu, ca in spatiul constiintei ma puteam intilni cu oameni si fiinte din alta parte. e ca si cum la un moment dat pe drum s-a deschis o poarta inspre o alta dimensiune in care eram completa, parte din lume si dumnezeu, dar si lumea si dumnezeu ca un tot, deopotriva.

citeva intimplari / intilniri marcante in zona aceasta (pe unele dintre ele le-am mai povestit aici sub diverse forme):
- calul alb, de culoarea luminii cu o coama lunga pina aproape de pamint calatoreste intr-o lume albastra despre care imi vine sa spun ca e cerul pentru ca vad stelele. totul e albastru. desi mergem, nu simt / vad pamintul sub picioare. totul e albastru clar, cald si rece in acelasi timp. calul e dus de un fel de capastru de o femeie inger imbracata intr-o rochie alba, lunga pina in pamint si niste aripi imense de un alb imaculat. aripile sunt strinse pe spate, drepte si extrem de frumoase. in viziunea mea, femeia inger sunt eu. uneori il pun pe toma pe calul alb, de care sunt legata intr-un fel greu de descris, de parca am fi una si aceeasi fiinta. ultima oara am avut viziunea cu calul alb in stare de veghe, cind toma avea febra 40 - il tineam in brate si l-am plimbat eu - femeia inger si calul cel alb printre stele, sub lumina ... ... dar prima si prima data calul alb mi-a aparut acum multi ani in vis si a mai reaparut o data intr-o sesiune de respiratie holotropica ...

- fiinta – maimuta, am intilnit-o prima oara in vis, eram intr-o lume uscata, desertica ... cumva asemanatoare cu luna. plimbindu-ma pe niste dealuri de nisip, am dat peste ea dupa o ultima movila urcata. m-a speriat teribil, nu facea nimic - statea stana de piatra si se uita fix la mine. tot ce imi doream era sa dispar de acolo, atit de greu de dus era privirea ei patrunzatoare. nu parea nici femeie, nici barbat - dar mai degraba femeie. cu o piele uscata, inchisa la culoare si atit de batrina de parca tot timpul lumii se asezase pe ea - eram convinsa ca daca o ating uscaciunea ei ma va taia. fata ii era plina de riduri - m-am gindit atunci ca trebuie sa fie batrinul timpului - si avea trasaturi de animal, maimuta ... miinile ii erau lungi, cu degete subtiri si aproape scheletice ... iar ochii erau singurii plini, negru adinc, ca doua lacuri imense fara de fund dar plini de viata. in vis simteam ca era moartea. a doua intilnire cu ea a fost pe timp de zi intr-o viziune, am ajuns in acelasi loc ... era tot acolo, ma astepta sa ma intorc - eram la fel de speriata ca prima oara, ceva ma infricosa .. si tot ceva ma atragea. m-am apropiat de ea, a inceput sa se miste de data asta, lent ca un dans eteric al visului. si-a dus miinile moarte la pintec, care i s-a deschis la atingere ... inauntru s-a deschis o poarta inspre o alta lume, o lume plina de verdeata, aer si viata ... iar de acolo s-a ivit un bebelus. un pui mic de om, curat cu pielea alba si catifelata si ochi albastri - care respira viata. de atunci nu am mai vazut-o, o simt uneori prin preajma ... dar nu s-a mai aratat, sau poate eu nu m-am mai uitat cu aceeasi atentie dupa ea
- ingerii nu am stiut ce sunt, asa mi s-a spus apoi ca ei ar fi ingerii ... am plecat in calatoria asta absolut intimplator, am insotit o prietena la o intilnire cu un mare guru spiritual care a facut un soi de meditatie. el ne ghida, eu - ca un copil rebel si neastimparat - ma aflam cu citiva pasi inaintea indicatiilor lui, de parca mai fusesem pe acolo deja. alunecam usor ca intr-o barca pe un riu in spirala, rosu intens, arata ca un virtej cu deschizatura mare in sus si avea o consistenta mai mare decit a lichidului - oare unde ma aflu si de ce e asa rosu aici? ma intrebam / acum sunteti in inima voastra - il aud pe ghid / ok de asta e asa de rosu - imi spun eu. la un moment dat o lumina puternica coboara de sus, ca un reflector ce se aseaza pe mine si ma lumineaza - ce o fi cu lumina asta si de unde vine - ma intreb si incep sa urc pe ea / uitati-va in sus il aud pe ghid in spatele meu - veti vedea o lumina / ok am vazut-o deja imi spun / mergeti catre ea / sunt deja in ea, ajung la marginea de sus - si lumina arata tot ca un virtej cu virful in jos si deschizatura in sus - si intru intr-o lume absolut alba, plina de lumina si simt intens un bine profund si o iubire imensa. pasiti pe lumina, urcati - spune ghidul / in lumea asta noua vad niste fiinte ciudate, nu au consistenta, sunt doar ca niste siluete, ca niste urme de nori cu un tip de vibratie pe care o simt adinc in mine, ma duc inspre ele, ma alatur lor, e atit de bine imi spun. ma simt fericita cum nu am mai simtit vreodata, parca danseaza impreuna si intru in dansul lor. urcati pe lumina - il aud pe ghid - acum va intilniti cu ingerii ... intoarcerea a fost extrem de dificila, aveam senzatia ca nu mai gaseam deschizatura sa ma intorc in trup, ma vedeam / simteam parca de undeva de sus si nu mai puteam sa ma intorc
- pasarea neagra cu aripi imense pe ea am intilnit-o in parc, eram cu kiki (catelul meu) la plimbare, stateam pe banca ... eram acolo insa mintea imi umbla vintura. a venit batind larg din aripile-i imense, s-a asezat in fata mea cu aripile deschise larg aproape atingindu-mi obrajii cu bataia lor scurta de mentinere in aer. expiratia mea a devenit inspiratia aripilor ei si pret de un timp am devenit una, am zburat o vreme eu fara de suflare, ea respirind pentru mine prin miscarea aripilor ... nu imi amintesc pe unde, imi amintesc doar ritmul - inauntru / inafara - inspir / expir - alb / negru - sus / jos - viata / moarte - inchis / deschis. ne-am intors dupa o vreme, desprinzindu-ma cu greutate de ea ca o expiratie lunga cit moartea si o inspiratie ascutita cit prima gura de aer pe lumea asta. am simtit ca am murit si m-am mai nascut o data. poate chiar asa a fost ... a venit uneori la toma in camera in primele 6-8 luni ale lui de viata, ii auzeam bataia aripilor imense negre, ii simteam stralucirea intensa a ochilor, ma mingiia atingerea penelor fine pe obraz uneori - statea si ne pazea. si toma o stia. se uita dupa ea uneori. o privea doar.
- grupul de vizitatori nocturni cind eram insarcinata cu toma in aproximativ 2 luni jumatate - 3 in fiecare noapte aveam un grup de vizitatori. la inceput ma speriau ingrozitor. veneau si se asezau la capatul patului pe partea mea. nu faceau nimic, doar ma priveau. vegheau cumva si asteptau ceva. mi-era frica sa ma mai duc noaptea la toaleta, caci intotdeauna erau acolo si trecind pe linga ei le simteam prezenta puternica. erau doi barbati si ... un catel. pe barbati nu ii stiam, catelul parca era kiki (care murise cu 2 ani inainte). au venit nopti la rind, la un moment dat nu au mai venit, probabil ca si-au indeplinit misiunea si au plecat.
- horus pe el o sa il numesc horus, pentru ca are trup de barbat si cap de soim. a aparut acum 1 an. avea o postura dreapta, puternica, isi tinea capul ferm si mindru ... si avea o mantie de lumina cu care uneori ma impresura si ma lumina ...a aparut intr-o seara cind stateam in sufragerie si mi-a venit sa ma ghemuiesc la picioarele lui, sub mantia de lumina. pe masura ce iesea din sufragerie, ma gindeam ce bine ar fi sa se duca si la toma in camera
- fiinta primitiva
intr-o seara stind pe canapea singura in sufragerie si meditind / respirind cu ochii inchisi, am vazut o fiinta fix in fata mea la 2 m, deasupra mesei din fata televizorului. avea un rinjet imens pe fata, rautacios cu niste urechi rotunjite si obrajii clar conturati de parca erau desenati. o simteam ca fiind demonica, ca pe un fel de diavol. mi se parea ca ar fi continut mult rau, i-am trimis multa lumina, fixind-o la rindul meu cu privirea. la 2 saptamini dupa aceasta intimplare am ajuns in paris si am vizitat muzeul quay branly, in sectiunea oceania si papua noua guinee am avut o stare de rau, de secare de energie de parca ceva ma sugea (mi se mai intimpla in preajma anumitor persoane sau in anumite locuri sa simt un tip de energie pe care eu il interpretez ca fiind rau / malefic si care ma doboara fizic si energetic). era o vibratie joasa, care parca ma tragea in jos, simteam un fel de “smulgere” de parca toate artefactele de acolo erau incarcate cu energia asta – grea, rea dar si rupta din spatiul ei natural. la citeva minute am dat nas in nas cu fiinta primitiva care ma vizitase cu 2 saptamini in urma, de data asta era insa sub forma de statueta de lemn. era exact aceeasi fiinta.
- voci & persoane
in perioada imediat de inainte de a adormi sau atunci cind meditez aud voci sau vad anumite persoane in anumite spatii si locuri. parca “trag cu ochiul” inspre anumite spatii / timpuri in care nu ma aflu fizic.
cu 10 minute inainte de a mi se rupe membranele, in noaptea de dinainte de a naste, am auzit in somn o voce care mi-a spus “incepe. pregateste-te. o sa nasti”. ultima data, o voce mi-a spus “ce faci? vii? ar trebui sa vii, este important sa ne intilnim”. alteori vad un ochi care ma fixeaza in frunte. de asemenea am vazut vreme de citeva saptamini un set de stele albastre intr-un nor laptos, le-am identificat ulterior ca fiind imaginea exacta a constelatiei pleiadelor, pe care nu o vazusem niciodata inainte. tot in aceeasi perioada am vazut un fel de soare in forma de litera “C”, parca la eclipsa. alteori vad imagini ca intr-un fel de caleidoscop – oameni si locuri care se intretaie parca in mai multe lumi suprapuse. si de fiecare data cind sunt “conectata” si sunt in meditatie, cu ochii inchisi fiind, vad culori si modele in miscare intr-un spectacol minunat de lumina

2011-03-15T04:32:00.000-07:00

de primavara

mi-am luat 10 minute pauza de la birou si m-am plimbat pe niste stradute din zona. sunetele vietii cotidiene sunt niste chestii bestiale - un nene taia crengutele unui copac hirst - hirst, o tanti isi spala curtea cu furtunul sshhhh, alta isi ducea gunoiul in tomberon poc-boc, pasarile ciripeau si inca un nene batea ceva cu ciocanul ...

in we am fost la un atelier de formare in gestalt, tema principala sexualitate. in plus culorile folosite la exercitiul de art-terapie cu lut si desen au iesit minunat de primavaratice (imaginea de mai sus).

cind dau nas in nas cu soarele ma incarc instantaneu, imi spun - viata este chiar misto ... furtuna e doar inauntru si poate nici macar nu exista, e doar la mine in cap. soarele doar e. vrabiutele doar ciripesc. iarba doar creste, iar mugurii doar se nasc ... oamenii de ce nu pot doar fi?

toma cinta, pe zi ce trece invata versuri de la o gramada de cintecele si le cinta ... well, asa cam ca Mr. Bean "unu efant eeegaanaa, ... anjan ...upeeaa ...eniiiit un eefant. doi .... ". cred ca o sa se faca cintaret. pina acum variantele sunt ... dirijor la cit dirijeaza cind aude muzica, actor la ce figuri si scenete stie sa joace ... iar acum clar cintaret. oricum se prefigureaza ceva pe zona artistica.

2011-03-09T06:10:00.000-08:00

basme si povesti

mi-a placut, am raspuns. preluat de la treibadici - la rindul lor de la Madalina Andronic.

1. Ați citit/vi s-au citit povești sau basme în copilărie?
Poate chiar ceva românesc? Ce titluri vă amintiți sau v-au rămas dragi?

nu imi aduc sa mi se fi citit, inainte sa pot citi ma uitam pe pozele cartilor de povesti ce imi picau in mina si inventam povestea pornind de la imagini. cind am crescut mai mare mi le-am citit singura.
imi amintesc cu mare drag povestea balaioarei, povestile lui Creanga si niste carti cu povesti patriotice cu stefan cel mare, etc..

2. Credeți că au avut vreun rol în dezvoltarea voastră, încă din copilărie, ca viitor adult?

absolut, patrundeam in lumea povestilor si participam activ pe timpul povestii dar si mult dupa aceea la toate trairile si intimplarile cartii. cred ca am invatat despre lume prin intermediul povestilor. au reprezentat prima experienta a vietii, poarta catre lume.

3. Sunteți de părere că fenomenul povestitului, mai ales în mediul familial,
are o funcție importantă în educarea copilului încă de la vârste fragede?
(Mai) dezvoltă acesta anumite legături între membri
și transmite valori morale elementare pentru educarea unui copil?

povestea il invata pe copil despre lume si viata in general, personajele din poveste il ajuta sa integreze toate laturile umanitatii, implicit ale lui insusi - de aceea exista personaje pozitive si negative. il ajuta sa invete furia, tristetea, durerea. sa faci lucrul asta cu copiii tai e esential, il ajuti sa inteleaga, ii dai ocazia sa intrebe si sa asimileze viata cu toate aspectele ei. in plus, e un mod de a stimula imaginatia, creativitatea ...

4. Citiți/ați citi povești copiilor dumneavoastră?
Ați alege povești românești, basme din repertoriul internațional
sau cele mai noi cărți pentru copii de pe piață?

toma, la 2 ani si 4 luni nu are inca rabdare sa ii citesti efectiv povestea, rind cu rind si cuvint cu cuvint, dar ne uitam pe cartile de povesti care, obligatoriu, trebuie sa aiba multe poze si spunem povestea pe scurt, punind accentul pe elementele esentiale. de exemplu la scufita rosie se duce direct la pagina cu discutia dintre scufita rosie si lupul deghizat in bunica si spunem impreuna: "grandma' why do you have such big ears (eu) - grenma, uai bii ear?" si asa mai departe ...

deocamdata alegem amestecat, basme de toate tipurile si in romana si in engleza. cred ca toate sunt importante.

5. O carte inainte de culcare sau un desen animat?

seara avem clar desene animate, dar cind intram in camera la culcare citim / spunem poveste sau cintam cintecele.

6. Credeți că o poveste “din carte” stimulează mai mult imaginația unui copil
și simțul său etic elementar decât alte metode care implică povești?*În ce măsură vi se par nepotrivite sau marcante pentru un copil scenele de violență din basme (fie ele românești sau nu)? Ar trebui ele "îndulcite" sau păstrate așa cum au fost create inițial?

nu cred ca scenele de violenta ar trebui indulcite ... tocmai asta e rostul povestilor sa il familiarizeze pe copil cu toate aspectele de constiinta, bucurie - tristete, fericire - durere, zina buna - vrajitoarea ... etc. sunt in noi ca oameni, copilul la rindul lui le contine, deci trebuie invatat ce inseamna fiecare. povestea le dezvaluie insa printr-o "lume" si un cadru mai sigure in care poti explica copilului ce efecte si consecinte pot avea anumite fapte asupra celorlalti.

2011-03-07T00:14:00.000-08:00

nuvele scurte (4)
pe margine ...

pe margine, in punctul in care echilibrul ti se sfarma ai doua alternative ... te agati sau te lasi. nici una din optiuni nu iti arata unde te duce, depinde de ... un ceva de nenumit. de ce anume depinde actiunea ta? greu de spus. e liberul arbitru? e o determinare dincolo de tine?

eram intr-o vizita la un prieten la spital, tocmai avusese un accident grav de masina si era la reanimare. spitalele sunt niste locuri grele prin energia plina de durere si suferinta pe care o contin. fizica si mentala in acelasi timp. sectia de reanimare devine in plan tangibil punctul de granita ... marginea. acolo unii se agata ca sa ramina, altii se lasa plecind. e o lupta pentru unii. o renuntare pentru altii.

cind am intrat in salon am zimbit catre toti si m-am indreptat catre patul prietenului meu. stateam cu el pur si simplu. sunt putine lucruri pe care le poti spune sau face catre un om aflat acolo ... cumva facut bucati, fizice sau emotionale. doar esti. fiind intreg, speri ca intregul tau va aduce un pic de lumina si va alina. in spatele meu, insa, pe un pat pe care nu il vedeam era un suflet care ma fixa si ma atragea imposibil de oprit catre marginea lui. intregul meu se sfarima incet incet, pasind fara sa ma pot impotrivi catre punctul lui de granita ... intre viata si moarte. in disperare si panica, se agata, luptindu-se sa nu se lase dus. m-am intors si l-am privit, un trup atit de slabit ca devenise prea usor ca sa nu se lase dus m-a prins cu o putere pe care nu mi-as fi imaginat-o. marginea lui era atit de abrupta ca nu i-am putut face fata. inima a inceput sa imi bata de nestavilit, o sudoare rece mi-a cuprins tot corpul, aerul nu imi mai ajungea si simteam cum lesin ... era prea puternic si greu ce se intimpla acolo. parca patrunsesem intr-o realitate paralela, iesind din corpul meu pe cale sa se prabuseasca, traiam intr-o alta lume ce nu era a mea. simteam o durere si o groaza ce nu imi apartineau dar le simteam ca fiind ale mele, acolo in lumea aia nou creata. o lume in care viata si moartea se contopeau. cu ultimul strop de putere am iesit din salon, incercind sa ramin conectata la mine si lumea mea ... afara totul a revenit la normal, nu mai simteam nimic. dupa vreo 5 minute am reintrat in salon, incercind sa petrec totusi ceva timp cu prietenul pe care venisem sa il vad ... de cum am pasit in salon, vuuum ... m-am reconectat la ceva-ul ala care ma sugea, fiindu-mi imposibil sa ma sustrag. pe marginea aia ... in realitatea aia am disparut din nou, ca atunci cind simti ca treci pragul dinspre veghe spre somn. m-am mai luptat o vreme sa ramin intreaga, incercind astfel sa il ajut chiar pe omul ala care se agata disperat de orice si oricine ... nu am reusit. simteam ca imi suge toata energia si ca e posibil sa mor chiar odata cu el sau in locul lui. am renuntat si am plecat ...

marginea lui a fost pret de un timp si marginea mea ... el a fost pret de un spatiu eu insami. el nu mai era unu, iar eu nu mai eram altul ... eram impreuna Unul.

2011-03-03T23:51:00.000-08:00

transformarea

mi s-a intimplat de multe ori in viata sa simt ca mor, corpul meu printr-un proces simpatetic se conforma si imi aducea stari chiar de moarte fizica, colapsind prin diverse boli ... si dintr-o anumita perspectiva chiar am facut-o. am murit. si am devenit altceva, altcineva. de multe ori am crezut ca pentru a deveni trebuia sa schimb radical toate elementele care ma inconjurau, sau sa distrug toate treptele scarii de pina atunci ca sa pot face pasul spre treapta urmatoare. uneori mi-am dat seama ca scara mea cu toate treptele de dinainte ramasese ingravata interior si doar credeam ca am distrus-o. apoi am incercat sa ma transform pastrind ce era in urma si abia atunci am simtit ca de fapt am renascut ...

copiii se identifica cu parintii, se simt respinsi daca mama este respinsa, se simt abandonati daca mama se simte abandonata, se simt agresori si implicit vinovati daca tata face asta ... uneori se identifica doar cu mama. sau doar cu tata. lucrurile se complica cind se identifica cu amindoi, copilul se rupe in doua, fiind simultan doua proiectii diferite, nici una nici alta nefiind de fapt el insusi. si se transforma, devenind el insusi, doar cind isi da seama ca identitatea lui nu este nici a mamei si nici a tatalui. el devine el dincolo de tot ce a oglindit ...

cind intimplari vechi dureroase nu imi parasesc fiinta, reintorcindu-se in circumstante specifice, incerc sa stau un moment cu mine insami si cu ele insele si imi spun ... daca asta nu se intimpla eu nu as mai fi ceea ce sunt acum, si atunci devine parca mai usor. se elibereaza durerea, nu stiu daca dispare, dar devine important ceea ce sunt si am devenit. m-am transformat prin ele, m-au ajutat sa cresc ... deci as putea chiar sa le multumesc ...

imi multumesc pentru tot ce am trait, ii multumesc lui dumnezeu ca mi le-a dat prin intimplarile traite si oamenii din jurul meu si merg mai departe. doar ma transform ...

2011-02-25T01:27:00.000-08:00

Vremea intrebarilor (2)
Mama si sensul vietii
(Irvin Yalom)

nu imi aduc aminte exact cuvintele folosite de autor, dar ceea ce mi-a atras atentia a fost urmatorul pasaj:

nu desfiinta o constructie a pacientului decit daca exista sau se prefigureaza ceva ce se poate pune in loc ...

de aici intrebarea mea, daca ajungi sa stii ca acea "constructie" e parte din tine, esti tu cumva ... doar creind-o ai reusit sa supravietuiesti la momentul respectiv, dar in acelasi timp te impiedica sa traiesti plenar in prezent ... ce te faci?

2011-02-23T05:20:00.000-08:00

conversatie in 3
(intilnirea DDD, a disparutilor anonimi)

D1: salut, eu sunt D, nume de cod 1. imi place sa fiu in centrul atentiei, sa merg prin locuri publice si sa captez privirile tuturor. daca e o petrecere in discoteca, eu voi fi sus pe masa sau in centrul cercului de dansatori. daca e o intilnire, eu voi spune cele mai interesante lucruri si voi vorbi cel mai mult. daca e o activitate intr-un grup, eu voi fi lider. imi place sa fiu apreciata, muncesc mult si tot ce fac este pentru a-mi atinge obiectivele propuse. nimic nu imi poate sta in cale pentru ca sunt extrem de puternica.

D2: eu sunt tot D, nume de cod 2. spre deosebire de colega mea D1, eu sunt retrasa, linistita dar foarte prezenta. prezenta mea se simte ca o sfera de energie, nimeni nu poate numi ce este, dar o simte. lumea mea e vie ... dar pe dinauntru, in lumea pe care nu o vezi, doar o simti. sunt legata de tot universul si toate fiintele prin fire invizibile de iubire. simt cu palmele, vindec cu atingerea, am prieteni nevazuti, am aripi inalte pina in cer, respir lumina si sunt Totul. sunt Iubire. sunt Dumnezeu.

d3: eu sunt d, d3. eu doar sunt. un mic punct incovoiat. duc in spate toate loviturile si toate durerile. drumul meu este o furtuna care nu se mai termina. nu traiesc in prezent, traiesc in toate timpurile deodata, iar acestea se masoara in microni de suferinta. le contin pe toate, ele au devenit eu. ma iertati ca nu mai pot sta acum, trebuie sa plec sa imi vad de mine ... altfel nu o sa mai am de cine ...

2011-02-23T03:53:00.000-08:00

feedback

acu' citeva saptamini am primit un feedback de la un prieten ca ceea ce scriu eu pe blog e trist rau de tot, ca ce dracu' am ... sa fiu mai optimista. ieri altcineva drag mi-a spus ca ii lipseste umorul din scrierile mele. si vorba ceea, cind iti spun doi ca esti beat, incepi sa iti pui intrebari ... ma rog, in urma feedback-urilor astora am stat si m-am gindit, intrebindu-ma ce fac de fapt eu aici pe pagina asta. si iata citeva din gindurile ce mi-au venit in cap:

- pagina asta am creat-o intr-un moment cam naspa pentru mine, adica eram down de tot si daca nu incepeam sa exprim / scot / transform in ceva creativ tot ce imi statea pe suflet atunci, aveam sanse mari sa ma scufund in propria-mi furtuna
- cu timpul a devenit un fel de jurnal terapeutic, adica radacinile scrierilor mele sunt adinc infipte in fiinta mea - iar fiinta mea, din motive stiute dar si nestiute, este extrem de zbuciumata. am trait chestii grele, pe care le car cu mine fie de vreau ori nu vreau. la inceput speram ca odata aflate si aduse in constient, urmeaza inevitabil vindecarea. lucrul cu mine si experienta mi-au aratat ca anumite lucruri nu pleaca .. oricit ti-ai dori asta. asa ca ceea ce fac acum - iar scrisul ma ajuta enorm sa fac asta - este sa incerc sa traiesc cu ele in armonie si intreaga.
- sunt lucruri pe care le fac sau care mi se intimpla in viata de zi cu zi - pe acestea imi place sa le povestesc aici asa cum vin pentru ca imi doresc sa le pastrez. si aici intra Toma, calatoriile ...
- si cel mai important, desi imi place sa impartasesc cu altii ceea ce scriu, eu de fapt scriu pentru mine ... exprimarea tuturor lucrurilor astora ma alina, e un mod de a imi sopti mie insami "totul va fi bine, draga mea"

2011-02-21T23:52:00.000-08:00

nuvele scurte (3)

Frica

praga, plimbari lungi, oameni diversi, cladiri pline de istorie si energii felurite. era vara anului 2003, o perioada frumoasa, caldura era blinda si cu o lumina diafana. sa imi las mintea sa zburde la pas cu orasul, sa imi las fiinta in spatii si locuri noi sunt elemente care imi deschid portile interioare. imi amintesc ca treceam printr-o perioada plina de trairi si experiente intense, ceva din mine se desfacuse iremediabil si tot universul il simteam ca intimplindu-se in interiorul meu, sentimente total opuse ma copleseau zi dupa zi, ora dupa ora, fie zi sau noapte - bucurie extrema pina la disolutie, frica ingrozitoare pe care o simteam acut in fiecare celula a corpului, ris si tristete, lumina si intuneric, viata si moarte - ceva mai presus de ce puteam eu intelege ma tira intr-o zona subtila de energie primordiala.
dupa o zi lunga de mirosit si simtit orasul, am nimerit intr-o ceainarie sa beau un ceai. m-am asezat la masa din curtea interioara, sorbind tacut din ceai si ascultind respiratiile din jur. eram doar eu la singura masa de afara cu spatele spre intrarea din curte, restul clientilor erau inauntru. totul era linistit - doar eu, ceaiul meu, gindurile si senzatiile. dintr-o data am simtit o agitatie puternica interioara, ceva ce imi provoca o frica imposibil de descris se apropia din spate - intorc capul si vad un barbat ce tocmai intrase. era imbracat in negru, cu un par negru, usor lung si niste ochi de fiara salbatica gata sa atace. cu fiecare pas pe care il facea, agitatia si frica ma paralizau. imi venea sa fug mincind pamintul sau sa dispar pur si simplu in neant. forta pe care o emana si un fel de rau de o vibratie absolut cumplite m-au tintuit pe loc, incapabila sa ma pot misca. am renuntat sa ma opun, mi-am ridicat capul si l-am fixat la rindul meu in ochii-i reci si rai. "stiu cine esti. iar tu stii cine sunt" - mi-a trecut prin cap fara nici o explicatie rationala. imi era aproape imposibil sa ii sustin privirea, dar era singurul lucru pe care il puteam face ca sa nu ma anihileze cu forta lui. s-a apropiat de masa, si-a tras scaunul de linga mine si s-a asezat la 40-50 cm de mine, fixindu-ma in continuare. simteam ca o sa ma spulbere, dar in acelasi timp un alt tip de vibratie opusa lui crestea incet, incet in mine. ochii mei in ochii lui dadeau nastere fortei din mine. la inceput a fost mica cit o saminta, apoi a crescut cit o sfera imensa stralucitoare. m-am lasat dusa in ochii lui ... frica ramasese acolo, paralizindu-ma si facindu-ma sa imi doresc sa ma evapor. nu stiu cit a durat intilnirea fara de cuvinte ... la un moment dat am prins un moment prielnic, m-am ridicat si am plecat ...

2011-02-16T06:56:00.000-08:00

nuvele scurte (2)

The Octopus

era in vara anului 2007. dupa un meeting de citeva zile in barcelona, am hotarit sa ramin sa petrec weekend-ul in acel oras nebun si frumos. barcelona cea de din afara se potriveste perfect cu orasul meu interior, deopotriva plina de profunzimi si suprafete intr-o combinatie caleidoscopica a unui cimp atemporal si aspatial. strazi mindre perfect diagonale si stradute dosite in spatii inguste si inalte pina la cer. liniste si atit de mult zgomot. miros curat de mare si vase murdare. oameni colorati si aripi pina la stele. cald, prea cald si racoare interioara condensata in picaturi de mare.

decizia de a vizita acquarium-ul din barcelona a fost una spontana, ce-ar fi sa? ... si a fost. a fost sa il intilnesc pe el ... desi este o vorba despre o caracatita, o sa povestesc despre El, the Octopus.

plimbarea printre sutele de acvarii cu pesti a fost una fascinanta ... wow, ce draguti sunt astia! vai ce mare e rechinul asta ... si tot asa. la un moment dat am ajuns in zona caracatitelor, m-am apropiat de o serie de acvarii si bum, am simtit o energie atit de puternica si o emotie atit de stranie ca mi s-a taiat respiratia, iar picioarele imi devenisera moi. nu intelegeam nimic, ce sau cine putea transmite vibratia asta? in jur nu erau decit citiva oameni, scanindu-i rapid mi-am dat seama ca nu venea de la ei. brusc privirea mi s-a intersectat cu ochii unei caracatite imense care cu miscari lente si ferme se apropia de geamul acvariului privindu-ma fix in ochi. ceva mai puternic decit mine ma atragea inspre fiinta aia cu care m-am conectat instantaneu. ma simteam de parca tocmai m-am intilnit cu o iubire veche, o fiinta pe care nu o vazusem de o eternitate, dar pe care o purtam in interior, iar vazind-o memoria s-a dezbracat de timpuri si vieti revelind un adevar clar. palmele mi s-au intins si au atins geamul din fata lui, el si-a intins palmele sub forma de tentacule, ne-am atins cu vibratia fiecaruia dintre noi, ne-am impreunat trupurile subtile dincolo de geamuri si am zimbit cu multa bucurie. emotia ma gituia, simteam ca il iubesc atit de tare ca o sa ma sufoc de fericire si o sa mor pe loc. a fost un dans al bucuriei – ma miscam intr-un ritm parca dintotdeauna stiut, ma insotea ferm conectat la mine, inainte - inapoi, stinga – dreapta, sus - jos. ne urmam unul pe celalalt cu trupuri diferite de om si caracatita dar aceeasi energie - spre mirarea celor din jur care se uitau prostiti la o femeie si o caracatita care se miscau la unison. minute in sir am fost un singur trup, o singura fiinta, aceeasi esenta – eu si El, the Octopus. atita bucurie si iubire fata de o fiinta ... am stat mult acolo, lipita de geamul acvariului, cu sufletul ala lipit de mine si nu ma puteam desprinde. prin cap imi siroiau ginduri – nu pot sa plec de aici! cum as putea? trebuie sa il iau de aici, nu il pot lasa aici in cusca asta. o sa merg la directorul acvariului si o sa il cumpar, o sa gasesc o cale sa il duc acasa, aproape de mine. nu ma mai pot desparti de el inca o data – o sa mor daca se intimpla asta!

dar el era mai intelept ca mine – mi-a transmis un adevar pe care il uitasem “dar sunt in tine. iar tu in mine. nimic nu ne poate desparti pentru ca in lumea noastra despartirea nu exista. nici timp si nici spatiu. exista doar vibratie. dincolo de trupuri. dincolo de acvarii. dincolo de apa, aer sau orase."

m-am desprins cu mare greutate, ma rupeam in doua cu fiecare pas pe care il faceam, un gol imens imi crestea inauntru, ochii mi se tot intorceau spre el, m-a insotit pina la capatul acvariului. si am mers mai departe, plingind pe dinauntru cu toate lacrimile universului. nu puteam pleca, si totusi am facut-o. au fost ani si luni si zile de atunci in care ma gindesc la el. cu dor si dragoste. l-am regasit, l-am iubit, i-am multumit si am plecat ...

2011-02-10T00:41:00.000-08:00

respiratie holotropica (2)

am mai vorbit despre respiratie holotropica - cel putin despre experienta mea din prima calatorie. daca prima oara am fost flower-power si am accesat experiente mistice populate de fragmente din vieti anterioare, fiinte mitologice si explicatii legate de crearea universului, de data asta (aseara) calatoria a fost guvernata de 2 teme dure - retrairea nasterii biologice si un episod traumatic din copilarie. in prima parte am fost in tetanie totala, in mod ciudat pentru cel ce o traieste nu este atit de dura precum pentru cel ce o vede, parca nu esti tu acolo, cumva detasat fiind de corp (imi amintesc ca la prima sesiune mi se parea sinistru ce traiesc cei aflati in tetanie din jurul meu). a urmat ceea ce cred ca se poate numi trecerea prin canalul cervical - m-am trezit blocata intr-un spatiu extrem de ingust, zbatindu-ma sa nu ma sufoc si m-am chinuit vreme indelungata sa parcurg acel spatiu strins ca sa imi eliberez pe rind capul, gitul, umerii si restul corpului. senzatia de sufocare si apasare erau atit de puternice incit chiar am crezut ca o sa mor. de asemenea, simteam ca trebuie sa ma dezbrac complet ca sa pot aluneca mai usor. hainele ma incomodau, din fericire, ramii destul de prezent / constient si mintea mi-a spus ca poate nu e momentul sa ma dezbrac de tot, motiv pentru care am tras cu greu de sosete si bluza pina spre piept. la sfirsit, m-am inecat cu niste fluide ciudate de parca atunci respiram pentru prima oara. a urmat o sesiune luminoasa, plina de energie, mi-am vazut culorile corpului (preponderent violet si galben auriu) in sfere minunate si modele divine. am revazut ochiul care ma insoteste adesea si ma fixeaza in frunte. am "zburat" prin cimpuri de energie densa unde lumina si intunericul sunt una. am zburat cu aripi adevarate si m-am jucat cu un ou imens de energie cu care ma deplasam prin spatiu, printre stele. cind credeam ca sunt pe final si probabil o sa revin in curind - m-a lovit cu puterea buzduganului o traire din copilaria mica, presupun. eram eu copil, destul de mic ca virsta, as spune - eram ghem in pozitie de fetus si plingeam cu un bocet si o tinguire absolut ingrozitoare. am simtit atit de adinc singuratatea si lipsa mamei prin absenta. mi-am amintit ca de multe ori mica fiind adormeam tinguindu-ma si bocind sinistru ca un animal ranit. e o amintire care a reaparut in constient odata cu trairea asta. a fost atit de greu si dureroasa suferinta ca ma durea fiecare celula din corp si ma simteam o rana vie. am repetat obsesiv printre tinguieli si bocete - nu e. nu e. mama. nu e. mama. nu e.

2011-02-07T03:48:00.000-08:00

nuvele scurte
(fragmente din cartea de nuvele scurte pe care poate o sa o scriu odata ...)

P.
pe P. l-am cunoscut intr-o toamna grea, in care eram convinsa ca am murit. ma luptam sa umplu un gol imens, sa supravietuiesc emotional dupa o iubire pierduta si sa merg mai departe cu viata mea. simteam ca in mine nu mai exista granita intre a fi si a nu mai fi, mi-era totuna daca mai traiam sau nu. intilnirea cu el m-a aruncat cu o forta teribila inapoi in viata, invatind despre o iubire care s-a nascut pur si simplu, dincolo de mine, de spatiu si timp. eram in atena, urma sa ma intilnesc cu un partener de business, pe care nu il mai vazusem niciodata, la restaurantul hotelului, pentru a ne cunoaste si a discuta proiectul pe care urma sa il derulam impreuna in urmatoarea zi. coborisem in lobby cu 20 minute mai devreme si imi plimbam inima si ochii peste oamenii ce forfoteau dintr-o parte in alta. ma incarc asa uneori, e un exercitiu de atentie si conectare la lucruri si fiinte, pe care in mod normal nu le observ. la un moment dat am simtit o adiere blinda, dar taioasa ce mi-a strapuns inima. din experienta stiu ca in astfel de momente ceva sau cineva cunoscut se afla in preajma. ochii, dincolo de vointa mea, s-au intors la stinga ... si l-am vazut, un tip dragut, cu ochi mari, piele maslinie, corp atletic si un zimbet frumos. nu il cunosteam. ne-am atins ochi in ochi, i-am simtit vibratia puternica, am simtit profund cum ma leaga involuntar de el niste fire invizibile ... wow, ce chimie! mi-am spus. dupa 20 minute am urcat la etajul 1, unde se afla restaurantul, m-am asezat la masa si am asteptat. mi-am comandat un pahar de vin si rasfoiam o mica revista a hotelului ... nu mica mi-a fost mirarea cind tipul de mai devreme din lobby s-a indreptat spre masa mea "salut, eu sunt P.". zimbetu-i frumos a descoperit niste dinti albi perfecti. era co-partenerul meu la proiect. a fost o seara linistita, plina de o energie hranitoare, cu multe discutii personale si profesionale. ceva se potrivea prea bine in unda comuna ce ne strabatea. oare chiar nu il cunosc? - m-am surprins intrebindu-ma la un moment dat.
a doua zi am muncit mult, de dis de dimineata pina seara ... eram ca doi dansatori, care desi nu dansasera niciodata impreuna se cunosteau de cind lumea de pe acelasi ring de dans, toate miscarile veneau de la sine, toate zimbetele erau stiute, toate cuvintele se potriveau perfect ... in seara respectiva ne-am despartit zimbindu-ne dincolo de buze, cu inima. fusese prima oara cind il vedeam si era probabil ultima oara cind mai aveam de-a face cu el. doua continente diferite, nici o sansa de revedere. i-am multumit din ochi pentru o zi minunata si am plecat spre aeroport, a doua zi aveam o alta intilnire in alt oras.

la nici o luna, aveam o conferinta de 3 zile in tokyo. in afara de vreo 2-3 europeni, nu credeam sa stiu pe vreunul dintre participanti. am ajuns dupa masa tirziu la hotel, m-am cazat si am coborit la receptie unde urma sa ne intilnim pentru masa de seara. in lobby, aceeasi senzatie stranie de energie puternica - ma intorc, cautind sa vad vreun cunoscut. P. era in spatele meu, acelasi zimbet frumos, aceeasi vibratie. au fost 3 zile minunate, in care am ris cum nu o mai facusem de foarte mult timp, am respirat orasul noapte de noapte in compania lui P. care m-a plimbat pe toate stradutele, prin toate restaurantele si cafenelele. luminile reclamelor din centru devenisera niste stele luminoase care clipoceau doar ca sa tina isonul starii de bine pe care o traiam. fiecare om ma saluta discret din ochi, fiecare colt tresalta de bucurie la trecerea mea ... iar P. ma insotea zimbind cu toata fiinta lui, atingindu-mi usor, parca intimplator, parul sau mina sau obrazul sub ochii care imi rideau necontenit. ma mingiia cu priviri vii si pline, imi atingea palmele si bratele cu degete calde si blinde. au fost 3 nopti de vis, in care universul parca imi trimisese un inger pazitor sa ma ajute sa ma vindec ...
la plecare m-a insotit la trenul ce urma sa ma duca la aeroport, aveam lacrimi in ochi si eu si el. de data asta stiam ca era ultima oara cind il revedeam. cind a ajuns trenul, inainte sa ma urc, s-a apropiat de mine si m-a luat in brate. m-a strins atit de tare ca am crezut ca o sa ne contopim unul in celalalt intr-o singura fiinta ... si-a cufundat fata sub urechea mea stinga pe git si m-a respirat adinc pret de o secunda lunga cit o eternitate. s-a indepartat putin, mi-a pastrat palmele in palmele lui calde si mi-a zimbit pentru ultima oara ... a fost ultima oara cind l-am vazut.

2011-01-26T01:17:00.000-08:00

dance, baby dance

(toma, maria & danut)

2011-01-24T01:00:00.000-08:00

toma @ 2 ani si 3 luni

ieri 2 ani si 3 luni, ne distram, crestem, iubim si ne jucam.

... prima oara l-am dus in mall-ul vitan la locul de joaca acum vreo citeva saptamini. exista un spatiu cu bile si un traseu pe care trebuie sa il parcurga pe burta, urca, coboara, ajungind prin alte cotloane ... l-am bagat in spatiul de joaca (separat de exterior cu o plasa, doar pitici inauntru), initial a stat fericit in primul spatiu plin de bile, dupa care a vrut sa tropaie pe traseu, asa ca l-am scos si i-am dat drumul pe traseu (eu nemaivind acces mai departe) ... a mers un pic pe burta, a coborit intr-un spatiu mic dupa care, ca sa continue, trebuia sa urce... si aici s-a impotmolit. m-am chinuit sa conving vreo citiva copii sa il ridice de fund sa poata merge mai departe. nici o sansa. motiv pentru care m-am descaltat si am intrat sa destelenesc copilul, tirindu-ma caraghios pe burta ... eram precum gulliver in tara piticilor, avind parte de remarci de la pusti de 4-5-6 ani "aaa .. da' tu ce cauti aici?"
... ultima oara am fost simbata, i-am dat pantalonii jos ca sa aiba mai multa mobilitate si i-am dat drumul pe traseu. la primul hop ... "hai mami sus, sus piciorul. impinge-te in picioare, apuca-te cu minutele" ... nimic, tomtom nu se urnea deloc. ok, zic, hai sa mai incerc cu copiii. de data asta, am noroc, gasesc doi de vreo 4-5 ani, unul il apuca de miini si il trage peste un fel de pirleaz, celalalt il impinge de picioare, toma suspendat intre ei, intr-un dezechilibru precar in aer cu burta lipita de obstacolul pe care trebuia sa il sara ridea cu gura pina la urechi. "ih, ih ... aoleu, dar nu putem, e prea greu" tipau copii, rizind si ei. devenise super distractie. reusesc sa il impinga / traga suficient de tare spre directia de inaintare si poc ii dau drumul. toma cade in cap, dar ride in continuare. e moale peste tot pe acolo. bineinteles ca dupa faza asta, in care se prinde ca poate inainta cu ajutor, vrea numai pe traseu. ajunge din nou la obstacolul cu pricina, cei doi copii, la rugamintea mea, se intorc sa treaca ghemotocul rotofei ... toma se lasa rizind in miinile lor, doar le atrage atentia "nu poc poc. nu" - adica sa nu ii mai dea drumul asa brusc. dupa citeva ture, invata cum e cu cocotatul. se chinuie din rasputeri, impingindu-se in picioare si apucindu-se cu miinile de tot ce putea, tinindu-mi mie isonul "shuush, mami. shuush. pinge. pinge"
... cel mai tare a fost la sfirsit cind alerga ca bezmeticul prin tot mall-ul in strampi caci nu mai vroia cu pantofi si pantaloni.

pentru ca afara nu mai stam decit maxim 30-45 minute, in casa vrea in continuu sa se uite la desene animate si sa se joace cu ipad-ul. noua distractie este sa isi gaseasca pe youtube filmulete cu bebelusi si desene animate. habar nu am cum le-a gasit, dar ii place la nebunie youtube-ul. cind ii opresc desenele si ii iau ipad-ul (incercind sa tin un fel de program redus la belit ochii in ecran), face crize de nervi, ori arunca cu dvd-urile pe jos ori se arunca el pe jos tipind - no! no!

somnul ... e in continuare o distractie, dar are noi valente. mai nou se culca foarte tirziu si trezeste invariabil la 7 dimineata sa fie sigur ca sta cit mai mult cu mine si mai prinde ceva timp inainte de a pleca la birou, motiv pentru care sunt in freza. chiar am nevoie de un pic de timp pentru mine si cu mine, macar dimineata ... dar nu ma iarta deloc!

olita este un subiect total neinteresant. stie ca noi mergem la olita mare si el ar trebui sa mearga la olita mica ... dar cind ma anunta ca face "caca" si il pun pe olita, se opreste si nu mai face deloc. sau il intreb "mami faci caca la olita?" - "nu" raspunde invariabil. "dar unde faci caca" - "aco" si imi arata pampersul cu degetul. da, ma rog ... mai asteptam.

vorbitul e mai incet, inca vorbesc cu el in engleza, dar am decis sa o fac doar daca sunt eu si cu el, atunci cind sunt altii prin preajma vorbesc cu el in romana. e mai bine, pentru ca la un moment dat vorbea mai mult in engleza decit in romana, plus ca bona, unii bunici habar nu aveau ce spune ... si-a dat drumul la romana, dar cind facem trecerea de la o limba la alta, turuie neinteligibil in nici o limba.

crestem incet, incet si e tare bine ...

2011-01-18T03:26:00.000-08:00

nepregatiti

deunazi imi dadeam seama ca au fost destule perioade in viata mea cind m-am simtit tare nepregatita. si ma intrebam ce inseamna pentru mine sa fiu nepregatita si care erau elementele comune ale starii asteia ...

am fost nepregatita cind mi-am pierdut vederea la ochiul drept, la fel de nepregatita cind am pierdut ochiul fizic ... la inceput de tot cind m-am nascut si nu am primit ce aveam nevoie ca si copil si m-am simtit respinsa ... cind a murit kiki ... cind am parasit si am fost parasita ... cind am fost mintita sau am fost lovita ... cind l-am nascut pe toma ... acum ma simt nepregatita

ce e comun, e clar, nevoia / dorinta versus raspunsul primit din exterior sau cursul natural al vietii ... eu stiu ca ceea ce traim, viata in sine, este o impletire fantastica intre determinarea noastra personala dar si o determinare ce e mai presus de noi

ceea ce am invatat insa de curind este ca atunci cind esti fidela tie insati si iti e clar ce e in tine si cine esti si chiar ce iti doresti, nepregatirea devine doar o tranzitie, ca o intersectie ... si atunci orice ruta devine posibila. drumul tau poate sa mearga inainte, sau la dreapta sau la stinga ... si nu mai are nici o importanta pe care alegi sa te duci / sau te duce viata ... pe oricare dintre drumuri tu esti intreg, te ai cu totul

abia in momente de genul asta iubesti cu adevarat, il iubesti neconditionat pe cel de linga tine - chiar daca asta presupune chiar sa nu mai fie linga tine, iubesti neconditionat lumea intreaga - chiar daca uneori ti se pare ca ti se opune. abia atunci poti sa spui ca cel mai important lucru pentru tine este sa fii intreg indiferent de milioanele de posibilitati generate de respiratia vietii. abia atunci accepti viata si o iubesti.

abia atunci poti spune "nu" si "da" plenar, cu toata fiinta ta ...

2011-01-13T07:04:00.001-08:00

vremea intrebarilor (1)

... sa presupunem (prin absurd) ca creierul nostru este asemenea unui disc (vinil / cd / dvd / whatever). uneori atunci cind nu ai grija de cd, acesta se poate zgiria, adica se formeaza niste linii pe suprafata lui, ce te impiedica sa il mai folosesti. deci, in loc sa te uiti la tot filmul trebuie sa sari pasaje, sau trebuie din cind in cind sa il stergi bine, bine sperind ca isi va reveni ... asta in cazul optimist, in cazul pesimist se blocheaza for good si tot ce ai de facut este sa il arunci la gunoi - si cumperi altul nou.

ok, reintorcindu-ma la comparatia de mai devreme, sa presupunem ca acelasi tip de zgirietura se formeaza pe creier. o sa numesc aceste zgirieturi "pattern-uri". adica un anumit tip de experienta formeaza pe creier un anumit tip de reactie, asociata indestructibil cu un anumit tip de semnificatie. astfel, in anumite momente / situatii specifice declansatoare cazi precum acul patefonului pe zgirietura respectiva ... si dai in gol sau te blochezi, paralizind. si tu stii ce se intimpla, dar nu mai poti iesi de acolo, uneori reusesti sa iti muti acul interior din zgirietura si sa mergi mai departe ... si e ok, dar zgirietura / pattern-ul ala nu dispare niciodata de acolo si in anumite circumstante, pac ai alunecat iar in ea, e built in. daca in ceea ce priveste cd-ul iti poti cumpara unul nou, in ceea ce priveste sufletul ... ce faci?

si acum o sa ma intrebati ... pai, bine, bine ... dar ce treaba are creierul cu sufletul?
pai, chiar asa ... ce treaba are? ca doar e vremea intrebarilor ...

2011-01-06T02:44:00.000-08:00

Dialoguri imaginare cu o fetita pierduta (3)

patru pereti si un spatiu mic. intuneric bezna. o singura fereastra se iteste la nivelul ochilor.
ma apropii de fereastra, nu vad nimic, inauntru aud o respiratie si o bataie imperceptibila ca de aripi.
“cine e acolo” – “nimeni”
“care nimeni?” – “nimeni, nimeni. nici eu, nici tu, nici ea nici alta”
“si atunci tu cine esti?” – “nu stiu”

“apropie-te de lumina sa te vad“ – “sunt in lumina“
“oh doamne, ce faci aici?” – “zbor”
“nu vrei sa iesi afara?” – “ce e afara?”

“unde e usa?” – “la mine in piept”

“cine te-a inchis aici?” – “nu imi aduc aminte”
“de cind esti aici?” – “de cind am ajuns”

imi bag miinile si capul prin fereastra mica si ii vad trupul plapind cu aripi albe. cu degetele ii ating pielea si miinile si fata. “are dreptate”, imi spun, “e in lumina, e facuta din lumina”

o apuc cu miinile, o mingii tandru pe obraz si miini, se lipeste de mine, este atit de mica precum o scinteie. incet o ridic pina in dreptul ferestrei si o trag spre mine.

“doamne, ce cauti in temnita asta?” – zimbeste

cu grija o scot de acolo, mi se cuibareste pe piept, in dreptul inimii. o string in brate strins “voi avea grija de tine toata viata mea” ii soptesc. adoarme la pieptul meu, invatind sa respire. aripile i se culca pe spate, burta i se lipeste de pielea mea. o legan si o mingii, cintindu-i intr-o limba pe care nu mi-o amintesc. “dormi draga mea, crestem impreuna, iubim impreuna, traim impreuna ... nu te voi parasi niciodata. dormi draga mea si cresti. eu sunt aici”

respiram cu acelasi plamin, avem aceeasi inima. suntem una. eu si cu ea.

2010-12-16T00:36:00.000-08:00

"calatoria inimii" (john welwood) la ceas de rasarit

unele din cele mai placute momente din zi sunt dimineata foarte devreme (in jur de 6 - 7) cind ma trezesc, imi fac un ceai negru si citesc pe canapeaua din living ... uneori chiar si o ora. afara e inca noapte si totul e amortit, baietii dorm si le simt caldura si linistea cum le invaluie spatiul, fiecare in camera lui ... iar eu, cu picioarele incrucisate sub mine, cu cana de ceai fierbinte, aburind intr-o mina si cartea in cealalta ma las purtata de povestile ce se nasc din paginile cartilor sau din rindurile fiintei mele ...

cartea pe care o citesc acum ma tulbura si ma rascoleste. e vorba despre iubire, relatii si cuplu. o altfel de iubire decit ce invatam de obicei pina la virsta asta. dar mai ales e vorba despre cei care construiesc relatia de iubire. ei, fiecare in parte si ei impreuna in relatie.

in dimineata asta am dat peste un exemplu foarte tare. contextul era ceva de genul - fiecare individ isi cara dupa el experientele din viata asta, in special copilarie (plus alea karmice) si toata viata, dar mai ales in relatie, ele ajung sa se re-editeze, transformindu-se intr-un fel de poveste / scenariu de viata ... inconstient le da viata, le re-genereaza ... pentru ca asa a ajuns sa creada ca este el si lumea in care traieste. exemplul dat este al unui tip C care in copilaria mica fusese lipsit de iubire / tandrete / apropiere materna, iar in viata de adult are dificultati majore in relatii pentru ca "foamea" lui de iubire le sperie pe toate partenerele lui, acestea ajungind sa il paraseasca fiecare in parte, fiind prea coplesite.

povestea in sine este cum este ... o intilnim adesea ... explicatia lui welwood, insa, zguduie profund ... "C, copilul, ca sa supravietuiasca fizic si emotional isi gaseste un fel de EU care il salveaza, o identitate proprie ... iar asta suna ceva de genul EU SUNT EU DOAR ATUNCI CIND SUNT GOL, INFOMETAT SI LIPSIT DE IUBIRE".

... asta e povestea / scenariul lui C si tot ceea ce face (inconstient, bineinteles) este sa re-editeze acea poveste ... la mai multe edituri / in diverse manuscrise / cu diferite coperti / in mai multe timpuri si in cu totul alte spatii.

... paradoxul nu il vede, pentru ca povestea il orbeste si ajunge sa il hraneasca ... lasindu-l de fapt la fel de gol si infometat

2010-12-15T03:07:00.000-08:00

mercur retrograd ...

gluma sau nu, mercur e retrograd luna asta ... o scuza destul de buna pentru a-mi explica starea de 2 lei in care ma aflu. asta pentru ca de o vreme incoa' am invatat sa nu mai caut in exterior explicatii / vinovati / tapi ispasitori pentru ce traiesc eu ... adica, ok am inteles ca nu e nimeni responsabil pentru ce traiesc eu acum si aici, ci e de la mine ... dar un mercur! ... e asa undeva niciunde, nu e in spatiul celorlalti, dar nu e pe bune nici in spatiul meu, e acolo sus in spatiu' tuturor si nimanui ... undeva, habar nu am unde ... si uite al dracu! cum imi da mie starile peste cap, imi arunca cacaturi de acu' 'nspe ani in prezent, imi tulbura mintile, imi face nervii franjuri si imi fura presul de sub picioare ... bai domnu' mercur, du-te'n puii mei si gaseste-ti sa retrogradezi in alta galaxie sau in alta dimensiune!

lasind gluma la o parte, ma simt ca intr-un malaxor ... pusa pe viteza de rotatie maxima si ma amestec halucinant cu timpuri, spatii, trairi , emotii si fiinte trecute ... nopti albe de lacrimi grele ca plumbul, vagauni imense de gol si dor, pajisti de tristete, paduri de confuzie, cimpii imense de vinovatie, tornade care fac ori nu fac, dar oricum ar face sau ne-face tot nu e bine ... plecari si intoarceri, dureri si bucurii, cresteri si anulari, intrebari si vise .... vuuuum ... vuuummm

respir. inspir lumina. expir lumina. sunt lumina ... de data asta insa le las sa vina si sa plece. am crescut ... si doar respir ...

2010-11-23T01:43:00.000-08:00

azi recomand carti

mai intii carti despre psihologia copilului:

Jacques Salome "Mami, tati ma auziti?" - scrisa simplu, pe intelesul tuturor, plina de invataminte, iti arata o alta abordare in a te relationa cu copilul tau sau chiar cu copilul din tine.

Francois Dolto "Cind apare copilul", "Ce sa le spunem copiilor", "Dificultatea de a trai. Povestiri psihanalitice despre copii" - cind ma gindesc ca femeia asta a scris in urma cu 40 de ani, mi se pare incredibil cit de putin a preluat societatea (indiferent din ce zona geografica) in ziua de zi cu zi sfaturile ei si adevarurile alea simple, care se afla inlauntrul fiecaruia, numai ca le mascam cu cacaturi si timpenii. toate cartile ei m-au minunat si m-au ajutat enorm sa invat si sa inteleg lucruri despre copii si oamenii mari.

Dr. Robin Fancourt "Bebelusi destepti" - cartea asta m-a facut sa ma inteleg mai degraba pe mine prin prisma experientelor si trairilor din mica copilarie, facind astfel posibil sa fiu mai aproape de toma si o mama mai buna.

Francois Dumesnil "Tot ce trebuie sa stie parintii" - structurata pe 90 intrebari si raspunsuri reuneste in mod clar si la obiect o multime de teme / intrebari / hot issues prin care sunt convinsa ca trece orice parinte in cresterea unui copil.

si apoi carti pentru noi si sufletele noastre:

Stanislav Grof "Cind imposibilul devine posibil" - as spune ca e un must read! dar probabil ca fiecare carte ajunge la tine atunci cind esti pregatit sa o primesti. pe mine m-a schimbat, a fost o piatra de cotitura in dezvoltarea mea interioara pentru ca m-a ajutat sa ma iau toata si sa ma simt intreaga. e o serie de povestiri (ale lui Grof personal sau ale pacientilor lui) in ceea ce priveste lucrul cu constiinta extinsa. a fost o revelatie.

Dr. Elisabeth Kubler-Ross "Despre moarte si a muri" - intimplarea sau poate nu m-a facut sa fiu in preajma mortii de citeva ori bune in viata mea, moartea unor fiinte aproape mie sau chiar moartea mea. ceea ce e interesant este ca de fiecare data experienta mortii si iminenta ei te duc pe margine doar ca sa te arunce mai puternic in viata. cind "gusti" moartea intelegi viata mai bine. cind accepti moartea, inveti sa traiesti. cartea asta iti aduce sub ochi si suflet moartea asa cum e ea traita de cel ce e in prag de moarte dar si experientele prin care trec cei din anturajul celui pe cale sa moara. e vorba despre povestiri reale in lucrul cu oameni in stadiul terminal, cu procesul prin care trec ei si cei din preajma lor. e despre moarte, dar de fapt despre viata.

John Welwood "Psihologia Trezirii" - desi nu am citit-o integral, ci mai degraba am rasfoit-o si inca o fac, imi place foarte tare abordarea de mijloc intre spiritualitate si lucrul cu tine (abordarea terapeutica) ca persoana, ca individ poposit pe lumea asta, care isi parcurge calea inclusiv cu bocceluta de rigoare in spate, plina de consecinte ale experientelor de cind s-a nascut aici. adica, pe scurt si foarte neortodox, ce am luat eu din cartea asta este "nu fugi de lumea asta si de tine, cel ce esti acum si aici, inspre spiritualitate numai, ci incearca sa te traiesti plenar si integrant folosind ambele dimensiuni - spiritualitatea si tu cel de acum si aici"

2010-11-22T07:00:00.000-08:00

de weekend

simbata world class. de ceva vreme reusesc sa ma tin de sala de 2 ori pe saptamina (si de inca cel putin 1 data acasa dimineata inainte de birou) - o data la un fel de pillates (el de fapt se numeste power yoga) si o data la sala de tras de fiare si banda. miscarea da dependenta, la fel ca tigarile. de ani buni de cind am inceput sa ma misc, daca e vreo saptamina in care nu fac deloc gimnastica, sunt deprimata si ma simt precum o balena ruginita. miscarea fizica clar desteleneste energii si te face mai usor la trup si cap. nu ar trebui sa spun cit de bine intra tigara imediat dupa sala ... unii ar spune ca "vai! ce urit!", eu recunosc ca tigara de dimineata pe stomacul gol si tigara imediat dupa ce iesi de la sala sunt cele mai bune tigari.

duminica gaudeamus. am zis sa mergem duminica seara ca o fi mai liniste, nu am avut noroc, multa lume, prea multa lume, lansari, vorbitori la scena deschisa, trompete, fosnete de foi de carti si zumzaiala neintrerupta. intr-un fel ma bucur ca oamenii inca se mai duc dupa carte, fiind insa cu un bot de copil dupa noi, care tot ceea ce face in spatii mari deschise si cu multa lume este sa alerge cu hotarire in toate directiile, necunoscind inca teama si neavind capacitatea de a se feri de obstacole in miscare ... a fost fun. adica eu am stat cu ochii dupa copil si nu dupa carti, oprindu-l brusc si ferindu-l de la iminentele ciocniri de sutele de picioare de adulti, care bineinteles ca nu se uita pe jos ci pe sus la carti. cea mai tare faza in spatii de genul asta (inclusiv la hypermarket sau in mall) este ca eu strig dupa toma "easy! easy!" incercind sa il domolesc din goana neintrerupta, iar el tipa la fel de tare "iigi! iigi!" si alearga si mai abitir. se pare ca nu am reusit sa ii transmit corect semnificatia cuvintului. nu ne-am ales decit cu citeva carti de copii in engleza (pentru ca doar la rafturile respective a binevoit sa se opreasca din fuga nebuna), pentru noi nu am apucat sa luam nimic.

2010-11-16T04:37:00.000-08:00

respiratie holotropica
"regasiri"

respir. respir profund, adinc, pina in maduva oaselor, pina inlauntrul inimii, pina la izvoare si inapoi. jos pina in degetele picioarelor sau maruntaiele pamintului. pina la mijlocul pamintului, in zona de foc a pintecului meu. pina sus la cer. ating cerul, stelele si lumile de dintre ele, inima imi tresalta precum o sfera albastra ca oceanul. la git imi creste un diamant imens cu raze blinde. ochii mi se deschid spre interior si vad culorile de inceput ale lumii. in cap mi se deschide precum un nufar cararea lumii si a cerului, a lui dumnezeu si a eterului

de ani de zile respiratia mea vibreaza cu ceva mai presus de mine. inspir lumina. expir lumina. sunt lumina. cind a durut sau a fost bucurie, cind am plins sau am ris, cind am iubit sau am fost in iad, lumina se furisa usor printre gene de ochi nevazator de clari. inspir lumina. expir lumina ... inspir ... expir ... sunt lumina

ma cufund in lumina de inceput ce seamana cu intunericul. tobele bat cu putere, luminile focului si trupurile nevazute ale copacilor formeaza cercul mama ... iar eu dansez, dansez de parca o fac pentru propria mea viata ... o voce din mine imi spune “danseaza draga mea, danseaza! pentru viata din tine, pentru pamintul cald de sub picioare. pentru trupurile fratilor tai ce ating tobele cu miini puternice de barbati ai pamintului, pentru sora ta si seva ce curge prin copacii vechi precum lumea” .... dansez, dansez ... vibrez odata cu rasuflarea sunetelor muzicii de tobe, miinile si picioarele aproape ca au devenit entitati de sine statatoare, miscindu-se in ritmul lor nebun ... sus spre cer, jos spre pamint, dreapta spre lume, stinga spre noi ... ma unduiesc precum un sarpe sub muzica unui dumnezeu al pamintului. dansez pentru sora si mama mea, fiinta asta parca intrupata din cer si pamint deopotriva, picioare in radacinile plantelor, sceptrul in miezul cerului, figura distanta si rece precum moartea, purtind o masca alba din care se vad doar ochii negri ... atit de negri ... asa de reci si calzi. o string in brate, o iubesc, ma impletesc cu ea intr-o imbratisare a vietii si a mortii. suntem una si aceeasi. dansez si pling, pling si dansez. de dor si regasire. stiu toate trupurile astea, si tobele le stiu si padurea. recunosc fiecare copac in parte. si pe femeia asta ... pe toate ... de cind lumea. atit de mult dor. le spun printre suspine fara cuvinte “ce dor mi-a fost de voi dragii mei, ma bucur sa va regasesc”

cerul coboara incet spre cercul de foc, formind o carare de lumina precum cararea lunii peste mare la ceas tirziu de noapte. dintr-un animal de foc si pamint ma transform intr-o fiinta de lumina, aripi imi cresc si ma inalt usor pe cararea cerului ... fiinte cu aripi albe imense ma intimpina. sufletul meu iubit sub forma de cal cu aripi, dintotdeauna stiut, vine blind spre mine ... alerg, alerg spre el. ochii lui ma cuprind negri, aripile lui ma ating alb ... ma arunc de gitul lui puternic si pling. pling. “iubirea mea, atita dor, ma bucur sa te regasesc”. trupurile ni se impreuneaza in zbor. aripile lui imense si albe calca lumina duios, aripile mele albe si catifelate il string in brate, capul imi sta pe coama lui si zbor cu lacrimi

cobor din nou. lumina ia forma unui copac cald precum o castana, in jur creste lumea, cu ape si izvoare, cu iarba si orase, cu oameni si emotii. sub copacul vietii iubirea se intrupeaza in doi, un doi perfect, precum un mar rotund in cercul vietii. miinile mele sunt miinile lui. miinile lui sunt miinile mele. trupul meu se impleteste cu trupul lui. ochii nostri devin unul. rasuflarea noastra e respiratia ierbii. pe strazile orasului pierdut intr-un timp si spatiu de mult uitat ne impreunam bratele, ma saruta cu drag si jumatatea mea imi da o amuleta sfinta. e neagra si calda de parca tocmai s-a nascut dintr-un arbore al vietii de aici si dincolo. mi-o da cu brate ferme, o iau cu palme blinde. doar ea, amuleta ne va mai lega in timpul si in viata asta, doua jumatati rupte de catre lume si oameni, dar legate etern printr-o bucata de lemn in care s-au adunat toata iubirea si universul, tot pamintul si cerul, timpul si non timpul

la vremea potrivita, pe care o accept si intrucitva o aleg, imi cresc iar aripi lungi si albe. zbor inapoi acasa, la tatal meu dintotdeauna. ma asteapta in lumea lui de lumina si a mea. capul mi se odihneste pe picioarele lui, bratele mele ii cuprind picioarele imbracate intr-o mantie alba. “ma bucur sa te revad. mi-a fost dor de tine, Tata!” si pling. pling de bucurie ... lumea mea si a tatalui meu este o sfera alb stralucitoare formata din usuratatea si racoarea cerului. e usoara si clara. e alba si plina. straluceste precum diamantul si te mingiie precum respiratia

la marginea lumii mele lumina se disipeaza, albul devine gri, mai gri, si mai mult gri. la marginea lumii mele se nasc lumi prin virtejuri precum gaurile negre. in centru alb stralucitor, la margine tot alb, dar dens si greu, atit de greu ca se transforma in negru. sunt o fiinta calatoare din lumina, o mica scinteie cu aripi transparente ca de libelula. ma arunc in virtejuri, ametita de spiralele ametitoare ce se nasc, parcurg non-distante prin non-timp si simt ca asta e tot universul. uneori usor si nevazut ca vintul, alteori greu si tare precum pamintul. si aleg din nou sa ma nasc. vuuum in jos pe virtejul lumii ... deschid ochii, camera se recompune incet, lumina intreaga si plenara prinde culori si forme. citeva grinzi, o perdea albastra ... respir in continuare. carnea e grea la inceput si nu pare sa ma asculte, zgomotul din jur e greu. din tavanul camerei curg cristale de lumina, au venit odata cu mine prin virtejul acestei lumi. linga mine o fiinta draga, dintotdeauna stiuta ... “iubirea mea, mi-ai dat o amuleta in alta lume”, ii spun... in mijlocul camerei un barbat frumos cu aripi imense, inalte pina la cer, mediteaza .... respir

inspir lumina. expir lumina. sunt lumina. sunt.

2010-11-03T02:02:00.000-07:00

Toma @ 2 ani

pe 23 octombrie Toma a facut 2 ani, in ziua respectiva ne-a aratat doua degetele (aratatoarele de la cele 2 minute) si a spus clar "doi". S-a bucurat de cadouri, tort si multa lume (familia only). uitindu-ma in urma, astia doi ani au trecut halucinant de repede, au fost plini de bucurii si grei prin lipsa de timp si prea multe responsabilitati, pentru mine cel putin. m-am bucurat de fiecare moment, am trait intens fiecare zi - cu bune si cu mai putin bune. uneori am fost sus, alteori jos - dar per ansamblu pot sa spun cu mina pe inima ca Toma imi este una din cele mai frumoase intimplari din lumea asta.

ne uimeste zilnic cu cit de repede invata lucruri, e ca un buretel care absoarbe totul. are lucruri pe care le adora si, of course, lucruri pe care le detesta. azi dimineata la 7.30 visa si striga "bagheera. bagheera" (din jungle book). este terminat dupa quinn / mecu (mater) / teli (sally) din cars. cere ipe (ipad) si tish (fish) - un joculet educativ cu pesti pe ipad. in citeva zile a invatat sa se descurce cu ipad-ul de ramaseseram masca si eu si R. stie sa il deschida, se plimba prin menu, isi gaseste jocurile, le deschide si se joaca cu ele fara absolut nici o problema. continuam nebunia vorbitului in doua limbi, romana si engleza. ieri purtam un tricou cu litere pe el si punea cite un degetel pe cite o litera, spunind cite un cuvint care incepea cu litera respectiva in engleza. numara pina la 10 in doua limbi. facem trenulete din jucariile din Thomas & his Friends (toua - thomas / gongo - gordon / pee - percy / goga - donald / bobi - toby / peu - spencer), pe care le ducem prin tunele - adica pe sub pat si le spune "bau" cind le scoatem de acolo. ma pune sa ma asez in patru labe si sa il alerg prin toata casa luind forma unor animale diverse "now i am the octopus with a big, big mouth and i am going to give you a big kiss-kiss". "now i am a big lion / big dog / etc. and i am going to catch you". iar el alearga, alearga prin toata casa urlind de fericire. daca incerc sa ma opresc (obosita de atita alergat in patru labe), imi arata cum sa ma asez in patru labe si sa continuam alergatura. e disperat dupa baa (buses), cuein (trains), gigger (digger), kua (trucks), nino nino (police car) si amula (ambulance) ... o ultima distractie pe timp de zi cu bona este sa il plimbe cu autobuzul, chiuie de fericire si e fermecat de lumea vazuta prin ferestrele autobuzului. stam uneori in statia de autobuz si asteptam sa vina si sa plece autobuze. nu ii plac povestile daca i le citesti ca text ci doar daca le spunem sub forma de cintecel sau folosind multe onomatopee. nu a distrus nici o carte pina acum, sta minute in sir si le rasfoieste, uitindu-se la poze, ma pune sa ii numesc o imagine si apoi o repeta dupa mine.

maninca singur de dinainte de 1 an, i-a placut foarte tare, iar eu l-am incurajat sa o faca .. si ma felicit pentru asta, caci putem sta la masa impreuna, fiecare mincindu-si mincarea, nefiind nevoita sa il hranesc eu. se spala singur pe dinti, iar cind ii spun sa scuipe isi stringe buzele si face"pic" dar inca nu stie sa scuipe. daca vrei sa ii faci ceva sau ii propui ceva cu care nu e de acord iti comunica extrem de direct "no!" si isi scutura vehement capul. de vreo saptamina suntem in proces de invatare a verbului "a astepta" - adica el isi doreste ca eu sa fiu la dispozitia lui non stop, isi exprima dorinta, iar daca nu se intimpla atunci (cel mai adesea pentru ca fac altceva in acel moment) se pune pe urlat / tavalit pe jos cu dat din miini si picioare. ii spun ca am treaba, sa astepte sa termin si apoi merg cu el ... am intrat clar in etapa de negociere, care pe care, cine are nervii mai tari ... cheia e sa ramii ferm pe pozitie, sa vorbesti calm fara sa te enervezi, sa il lasi sa isi verse nervii de frustrare ca doara e dreptul lui si lucrurile, hopefully, se vor regla ...

si adora muzica, cinta doua cintecele - cel al patrulei de elefanti din jungle book "one.two.three.four..." si "mos craciun cu plete dalbe". il auzi din cind in cind prin casa "oa.tu.ti.fo" sau "moo co. moo co" si il vezi leganindu-se prin casa

uneori simt nevoia sa las sub forma de scris marturia zilelor astora si a intimplarilor de zi cu zi pentru ca le uit si sunt atit de frumoase ca mi-ar parea rau ...

2010-11-01T05:37:00.001-07:00

cuvintele elibereaza, vindeca, descarca poveri ... imprastie durerea si aduc lumina

2010-10-21T04:46:00.000-07:00

lise bourbeau
"cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine"

imi propusesem de ceva vreme sa pun laolalta cartile (in sensul sa le recomand) ce mi-au trecut prin miini in ultimii 2 ani si ceva, de cind a aparut Toma in viata mea - majoritatea de psihologie, a copilului, a mamei, a relatiei, etc. ... carti din care am invatat multe si care mi-au deschis ochii spre anumite aspecte pe care fie nu le stiam, fie le neglijam, fie le negam ...

inainte totusi de a face asta (intr-un alt post), vreau sa las citeva rinduri aici despre cartea lui lise borbeau, care te cam pune pe ginduri.

pe scurt, ar fi ceva de genul "lasa-ma sa te vad cum arati si cum te porti ... ca sa iti spun de ce rana suferi si ce masca porti". lb (lise bourbeau) spune ca fiecare individ sufera intr-o mai mica sau mai mare masura de o anumita rana a sufletului, motiv pentru care alege sa poarte o masca. bineinteles ca la unii o anumita rana este dominanta, la altii poate fi o combinatie de mai multe rani ... unii o pot trai intens, altii mai putin. astfel, pornind de la aceste rani, lb creaza 5 tipologii ... eu personal, cind am citit-o, am ramas cu gura cascata, regasindu-ma in descrierea uneia dintre rani ... la modul 100%.

deci, cele 5 rani - respectiv mastile sunt:

RANA DE RESPINGERE - FUGAR

RANA DE ABANDON - DEPENDENT

RANA DE UMILIRE - MASOCHIST

RANA DE TRADARE - DOMINATOR

RANA DE NEDREPTATE - RIGID

ca sa pun un pic de suspans, o sa incerc foarte pe scurt sa creionez trasaturile celor 5 tipologii, interesant este insa sa citesti toata cartea, mai ales ca lb pune si poze ca sa identifici fizic trupul respectivilor "raniti". e fascinanta asemanarea, in ceea ce ma priveste cel putin ...

Rana de respingere:
activarea ranii - din momentul conceperii pina la virsta de 1 an. nu simti ca ai dreptul de a exista, se activeaza in relatia cu parintele de acelasi sex
masca: fugar
corpul: contractat, subtire, fragmentat
caracter: detasat de material, nu crede in dreptul de a exista, se crede fara valoare, cauta singuratatea, gaseste diverse mijloace de a fugi. calatoreste usor in astral. are dificultati in a-si lasa copilul interior sa traiasca.
teama: panica
alimentatie: lipsa poftei de mincare. pentru a fugi: zahar, alcool, droguri. predispus la anorexie.
boli: de piele, alergii, aritmie, hipoglicemie ...

Rana de abandon:
activarea ranii - intre 1 an si 3 ani in relatia cu parintele de sex opus. lipsa unei hrane afective.
masca: dependent
corpul: lung, subtire, picioare subtiri, spate curbat
caracter: victima, fuzional, nevoie de prezenta, atentie si sustinere. plinge usor, atrage mila. intr-o zi e vesel, in alta zi trist. se agata fizic de ceilalti. cauta independenta, ii place sexul.
teama: singuratatea
alimentatie: apetit bun, bulimic, maninca incet.
boli: dureri de spate, astm, bronsita, miopie, depresie, boli incurabile.

Rana de umilire:
activarea ranii: intre 1 an si 3 ani in relatia cu parintele care s-a ocupat de crestere (de obicei mama), a te simti umilit din cauza controlului acelui parinte.
masca: masochist
corpul: gras, rotunjit, mic de statura, tensiuni in zona gitului, maxilarelor si zona pelviana. fata rotunda.
caracter: ii e rusine de el insusi si de ceilalti. teama ca celorlalti sa nu le fie rusine cu el. aduna multe greutati in spate. controleaza pentru a evita rusinea. se crede murdar si lipsit de suflet. hipersensibil. fuzional. vrea sa fie demn. se pedepseste pe sine crezind ca ii pedepseste astfel pe ceilalti. compenseaza si se recompenseaza prin mincare.
teama: libertatea
alimentatie: ii plac alimentele grase si grele. este bulimic.
boli: dureri de spate, probleme la picioare, probleme de ficat, cu glanda tiroida, diabet, probleme cu inima

Rana de tradare:
activarea ranii: intre 2 si 4 ani in relatie cu parintele de sex opus. inselarea increderii sau asteptarilor in conexiunea iubire-sexualitate. manipulare.
masca: dominator
corpul: inspira putere si forta. la barbati umerii mai mari decit soldurile, la femei soldurile mai mari decit umerii.
caracter: se considera responsabil si puternic, vrea sa para special si puternic. nu isi tine promisiunile, minte cu usurinta. manipulator. seducator. e convins ca are dreptate si incearca sa ii convinga si pe ceilalti. sceptic. ii e teama sa iasa dintr-un angajament.
teama: de disociere, renegare, separare
alimentatie: apetit bun. adauga sare si condimente.
boli: agorafobie, afectiuni ale sistemului digestiv, boli terminate in "-ita"

Rana de nedreptate:
activarea ranii: intre 4 si 6 ani in relatie cu parintele de acelasi sex. blocaj in dezvoltarea individualitatii.
masca: rigid
corpul: drept, rigid, cit mai aproape de perfectiune. bine proportionat. fese rotunde. git inflexibil. postura dreapta, mindra.
caracter: perfectionist. invidios. isi blocheaza sentimentele, performant pentru a deveni perfect. nu recunoaste ca are probleme. isi incruciseaza des bratele. se controleaza, ii place ordinea. coleric. ii place sa aiba o infatisare sexi.
teama: raceala
alimentatie: prefera alimente sarate. se controleaza pentru a nu se ingrasa.
boli: epuizare profesionala, anorgasm (femei), ejaculare precoce sau impotenta (barbati). torticolis. constipatie, hemoroizi. probleme de circulatie. artrita. nervozitate, insomnie.

in ultimele saptamini, dupa ce am citit cartea asta, ma surprind observind oamenii pe strada si doar dupa aspectul fizic sau cum se poarta, ma trezesc spunindu-mi - rana de abandon, de nedreptate .... etc.

eu sunt fugara ...

2010-10-11T00:42:00.000-07:00

... toti mortii seamana intre ei, acelasi gol. aceeasi lipsa. si mult frig.

inainte de trecere, P imi cerea sa il incalzesc, nu am reusit cu palmele sa ii incalzesc decit capul, restul deja incepuse sa plece ... si era rece, ii simteam tremurul necontrolat amestecat cu o frica aproape imposibil de dus. imi mai cerea sa ii spun rugaciuni cu voce tare ... tatal nostru, care esti in ceruri ... il incalzea doar in spatiul de linga trup, trupul deja renuntase, se simtea singur si era rece ... si ii era frica, s-a opus pina la ultima suflare sa plece. a plecat nelinistit pentru ca nu vroia sa plece. iar ce a ramas, era doar frigul ... frigul din aer, din pamint, din cer si carne. focul adormise sub forma de albine nervoase ca vine iarna si trebuie sa ia o pauza, agatindu-se biziind de forme calde sub forma de oameni sau flori sau coliva si luminari ... se vor intoarce la primavara, uitind pina atunci frigul si moartea ... pentru ca se vor naste iar, si cind te (re)nasti uiti moartea pentru o vara sau o viata ...

in speech-ul de plecare tata spunea "o sa ramii cu noi, in inimile noastre si acolo te asteapta sora mea, mama ta si mama mea ..." si de fapt nu stim nimic din astea, sunt dorintele noastre. speram ca asa stau lucrurile, le formulam sperind ca astfel le vom da viata ... ne asteapta oare cineva acolo? moartea ma infioara ... prin lipsa si gol.

2010-10-01T03:02:00.000-07:00

am invatat

... ca "acasa" al meu interior este doar un hol sau un garaj. un hol in strada, prea expus atit in interior cit si in exterior. sau un garaj plin de obiecte si lucruri frumos aranjate, nici unul fiind al meu.
... ca aripile iti cresc ca sa poti fugi
... contrariile trebuie strinse in pumn, sarutate adinc, iertate si iubite
... frica si iubirea neimplinite nasc tornade
... pielea calda si mingiierea coexista in promiscuitate cu mizeria si boala
... violenta si agresiunea se pot imprieteni cu compasiunea
... iubirea poate fi corupta in gunoi, gunoiul poate naste dragoste, nevoia de dragoste naste nebunie, nebunia duce spre cer, aripile pot fi demonice daca si-au pierdut trupul, trupul are nevoie de cer, precum cerul de pamint ... iar in aceasta lume traiesc doar nefericitii

si am mai invatat ca oricit inveti, asta nu aduce de la sine si vindecarea

2010-09-10T04:42:00.000-07:00

36

ziua mea de nastere coincide cu sfirsitul de vara, de vacanta, sfirsit de ciclu. inima, pe la sfirsit de august, se supune legilor universului, viata - moarte, inspiratie - expiratie, vara - iarna ... si de obicei ma apuca amocul. viata mi se scurge printre degete sau printre gene lungi de ochi nevazatori. mor odata cu frunzele ce umplu orasul. ma racesc in acelasi timp cu soarele ce pierde din vlaga si ma imprastii prin toate colturile universului precum vintul nehotarit in directie, dar ferm in intensitate.

intoarcerea din vacanta de la inceput de septembrie mi-a readus in suflet o stare din vremea copilariei, pe care o uitasem - a dorului mare cit o prapastie de la sfirsit de vara cind plecam de la bunici inapoi acasa. fiecare sfirsit de vara era o moarte punctuala, o desprindere dureroasa de un acasa interior. ani buni am mai trait - inca o fac uneori - aceeasi stare dimineata la trezire. de parca corpul imi e prea mic la ceas de rasarit cind trebuie sa ma reintorc in el, plaminii dor la prima respiratie, ochii sunt sfredeliti de o lumina de o alta natura, mai dura si mai greu de dus. urechile sunt bombardate de un zumzet perturbator ... marti, in masina, lasind marea in urma, in lumina aia, pe care o cunosc si care prevesteste un nou sfirsit, am plins cu lacrimi de copil. nu stiu dupa ce, si nici dupa cine ... nu stiu sa descriu. daca fac un exercitiu si as numi-o totusi ar fi "acasa"

nu exista timp, doar fiinta. fiintam dincolo de timp, purtind pe umeri intre omoplati un miez de lumina ce nu are nici prezent, nici trecut sau viitor ...

2010-08-18T01:21:00.000-07:00

vocabular de 1 an si 9 luni

pentru ca ii vorbesc adesea si in engleza, toma alege cuvintele din engleza sau romana functie de varianta care e mai usor de redat. se exprima in 3 limbi desi ii vorbim in doua - adica pe a treia noi nu o recunoastem, desi el e foarte hotarit si sigur pe ce spune ... vreau aici sa incerc sa pun laolalta cuvintele pe care le spune la 1 an si 9 luni:

romana - mami, tati, apo (apa), baii(baie), tataii (tataie), mamaii (mamaie), pa, nana (suzeta), nanii (nani), papa, dei (doi), gaka (gata), cocuie (cucurigu), bebe, mimi (mihaela - bona), minti (dinti), uuu chch (tren), vvvum (avionul)

engleza - baa (bus), ba (bug), bee (bee), mankii (monkey), taa (car), moo (moon), goo (go), boo (boat), aa (up), naii (nine), ai (eye), chichi (cheek)

limba lui toma - abladi, bobei, ami + altele imposibil de redat

2010-08-06T05:29:00.000-07:00

despre copii

atunci cind esti parinte, cred ca cel mai important lucru e sa te asculti, sa te uiti atent inauntru si vei sti sa faci ce e mai bine pentru copilul tau.

de asemenea, cred, simt, stiu cumva ca actele cele mai sanatoase in relatie cu copilul tau sunt cele in care esti impacat si in echilibru cu tine. nu atunci cind esti incarcat de dubii, de conflicte, de temeri, de compromisuri sau de prea mult "ce spun / cred ceilalti". e bine sa faci ce simti tu ca e bine, nu ce cred altii ca e bine ... cu exceptia situatiilor, bineinteles, in care "ce auzi / vezi / ti se spune" face click la tine in interior si simti ca e bine

toma azi dimineata inainte sa ies pe usa spre birou mi-a spus clar "nu" cind i-am cerut sa imi dea un pupic la plecare. mi se pare foarte misto ca a refuzat sa ma pupe - indiferent de motiv - este dreptul lui sa aleaga sa ma pupe sau nu atunci cind eu i-o cer. mi se pare esential sa ne ascultam copiii si sa ii respectam. daca vor sa ne pupe, sa ne pupe. daca nu, sa le respectam decizia. sunt total impotriva "furatului" de pupat / pupatului cu "forta" ... este foarte nesanatos, le anulam propria decizie si dorinta ...

de asemenea, in ceea ce priveste interzicerea unor lucruri - tendinta adultilor, a tuturor oamenilor in general - este sa puna reguli, sa instaureze restrictii si interdictii. pe toma am incercat sa il crestem departe de "NU" - ii spunem "nu" altfel, folosind afirmatii de cele mai multe ori si propunindu-i alte lucruri in schimb, care sa ii mute atentia de la ce nu ar trebui sa faca pentru ca de cele mai multe ori il pot rani. oamenii insa adora sa spuna "nu e voie", le simti fiinta cum se umple de placere interzicind lucruri. se distreaza jucindu-se cu copiii punindu-le reguli si scuipind "nu" repetitiv ...

un alt lucru esential, zic eu, pentru ca suntem oameni si cuvintul este atit de important ... foloseste cuvintele cu responsabilitate in relatie cu copilul, ele sunt primele care leaga trairi de expresii, aloca semnificatii si structureaza interior spatii / relatii / emotii / ginduri. nu vorbi cu copilul cu "mami" daca ii esti bunica, nu ii spune ca caca pe care el il face sau ceara pe care i-o scoti din urechi este ceva urit "cih" - sunt ale lui, sunt din el, sunt el, deci nu pot fi ceva urit ... acelasi lucru e valabil si pentru noi de altfel ...

si inca o chestie, atit de des intilnita mai ales prin parc la parinti / bone / bunici - daca copilul plinge sau refuza sa faca ce i se spune "este foarte urit ce faci / esti baiat mare nu mai ai voie sa plingi / uite celalalt copil nu plinge sau face ce tu nu vrei sa faci". e dreptul lui sa plinga, cu siguranta ca poti sa incerci sa il impaci, sa ii propui alte chestii ca sa ii muti atentia dar nu il cataloga pentru ca plinge. poate ii face bine sa plinga atunci, in acel moment. uneori plinsul curata si chiar vindeca. lui toma eu ii spun "te inteleg ca esti suparat si nu iti convine" - uneori ii propun altceva, incercind sa il mut din situatia cu pricina, alteori il asez intr-un loc in care sa poata sa isi faca crizele fara sa dea cu capul de ceva si sa se raneasca ... daca ma enerveaza, ii spun ca ma enerveaza, asa cum e dreptul lui sa se supere si sa plinga, asa e si dreptul meu sa ma enerveze ... dar ii accept starea si i-o recunosc. cred ca ii sunt datoare cu asta.

2010-08-06T02:52:00.000-07:00

daca ...

... umerii mei ar fi aripi, coloana vertebrala ar lega doar stinga de dreapta si nu imensul sus de covirsitorul jos. greutatea ar fi un punct invizibil, povara s-ar disipa pe creste de nori, iar eu doar as zbura

... daca am fi muti, cuvintele ar fi doar fulgi de zapada, care vin si pleaca. fara urme, fara amintiri.

... daca am fi orbi, culorile ar fi una singura. lumina.

... daca am fi doar inceputul, gindurile s-ar transforma in graunte de porumb pe care le-ar inghiti "mintea sanitar" a universului, in urma ei lasind doar niste semne imposibil de identificat

... iar daca am fi doar sfirsitul, am fi de fapt tot inceput ... pentru ca mijlocul se uita pe sine insusi, disparind poc in oceanul de vieti din mijlocul unui inel gol

2010-07-14T12:56:00.001-07:00

"leaganul respiratiei" herta muller

adesea am spus ca nu eu imi aleg cartile, ci ele ma aleg pe mine. de nenumarate ori mi-a "picat" in mina cite o carte exact la momentul potrivit. acea carte ducea o poveste ce mie imi trebuia in etapa in care ma aflam si ma ajuta sa mai urc o treapta pe scara vietii. "leaganul respiratiei" mi-am cumparat-o in aeroport pentru ca imi uitasem cartea acasa si de obicei citesc in avion si seara in hotel. mi s-a parut scumpa 13.80 Euro. nu stiu inca de ce a ajuns la mine, stiu doar ca povestea ei m-a zguduit teribil si ca are legatura cu una din temele importante ale vietii mele - "foamea".

pe scurt, e o carte despre foame si Ingerul foamei, o poveste reala a unui prizonier de 17 ani intr-un lagar sovietic. 5 ani despre supravietuire si infometare, in care singura pirghie prin care reuseste sa supravietuiasca este in mod paradoxal foamea insasi. de parca relatia cu ea devine singura gura de oxigen pe marginea vietii, la malul mortii - o relatie inspaimintatoare si voluptoasa, cu elemente dure si extrem de contrare ... apropierea si perversiunea, teroarea si intimitatea, calaul si salvatorul, unicul martor si prieten in iadul dorului si al golului ... viata si moartea, iubirea si distrugerea laolalta intr-un "doi" de neseparat. el, baiatul nedevenit inca barbat, si ingerul lui ... ingerul foamei

nu ma pot abtine sa extrag citeva fraze:

"mersul lucrurilor

adevarul gol-golut e ca avocatul Paul Gast i-a tot furat neveste-sii supa din blid, pina ce ea nu s-a mai putut scula si-a murit nemaiavind cum face altfel, asa si cum el fura supa din blid fiindca foamea lui n-avea cum face altfel, asa cum el a inceput sa ii poarte paltonul din blana de iepure si n-avea ce-i face ca ea murise, asa cum nici ea n-avea ce-i face ca nu se mai putuse scula, asa cum mai apoi cintareata Loni, a purtat ea paltonul si n-avea ce-i face ca prin moartea nevestei devenise liber un palton, asa cum nici avocatul n-avea ce-i face ca devenise liber si el prin moartea nevestei, si nici ca a vrut sa o inlocuiasca cu Loni, asa cum nici Loni n-avea ce-i face ca voia sa aiba un barbat in spatele paturii, sau ca voia un palton, sau ca nu era cu putinta sa separi una de alta, asa cum nici iarna n-avea ce-i face ca era strasnic de geroasa, iar paltonul calduros, asa cum nici zilele n-aveau ce-i face ca erau un lant de cauze si consecinte, asa cum nici cauzele si consecintele n-aveau ce-i face ca erau adevarul gol-golut. asta era mersul lucrurilor, si pentru ca nimeni n-avea ce-i face, nimeni nu putea face nimic."

"traim. traim doar o singura data

in vremea-lui-piele-si-oase n-aveam nimic altceva in creier in afara zazaitului vesnic: gerul biciuieste, foamea insala, oboseala ingreuiaza, dorul mistuie, plosnitele si paduchii musca. voiam sa fac un troc cu obiectele care, fara a trai, nu sunt moarte. voiam sa cad la invoiala asupra unui troc salvator intre corpul meu si linia orizontului sus in aer si drumurile prafoase jos pe pamint. voiam sa le imprumut rezistenta si sa traiesc fara corp, si dupa ce va fi trecut ce-i mai rau, sa ma strecor iar in corpul meu. toate astea nu aveau nimic de a face cu moartea, erau contrarul ei.
punctul zero e ceea ce-i de nespus. noi doi, punctul zero si cu mine, suntem de acord ca nu se poate vorbi despre el, ci cel mult in jurul lui. trocul salvator nu suporta comparatie. este obligatoriu si direct precum:
1 lopata de carbuni cu virf = 1 gram de piine"

2010-07-12T09:20:00.000-07:00

on the go

intirziere 30 minute la zborul de paris, teoretic nu e mult, practic as fi preferat sa le stau cu toma ... covrigei sarati, chips-uri, alune si sucuri singura oferta la salonul business de pe otopeni ... deh. in ultima vreme imi aranjez plecarile la milimetru astfel incit sa petrec cit mai putin timp departe de toma. merg doar pentru ce am de facut, cel mai adesea din avion direct in meeting si invers sau prefer sa zbor noptile pentru calatoriile mai lungi. legatura cu toma este ceva ce nu am mai trait pina acum, imi e extrem de greu sa fiu departe de el, iar dorul de el dilata timpul si ii da o greutate ce imi atirna undeva pe dinauntru ... cu siguranta exista avantajul noptilor dormite cap-coada si timpul petrecut cu mine ... cu ipod-ul in urechi si cartea sub ochi, acolo sus pe nori zbor ... si e al naibii de bine

2010-07-05T01:15:00.000-07:00

barcelona ... my love

primul contact cu barcelona acum multi ani a fost navalnic si ravasitor ... precum o tornada de vint si praf pornita din mare dinspre statuia lui columb, a urcat incet pe rambla si m-a prins pe linga boqueria market. s-a strecurat subtil in interior si m-a rasucit de sus in jos, de la stinga la dreapta la nesfirsit. am fost vreme de ore pierduta de realitatea asta si dusa pe trimbite de vint si vuiet, totul urla in fiecare celula a mea, mintea facuse shut down, asistam tacuta si speriata la o naprasnica furtuna ... imi repetam intruna "las-o sa treaca! nu te opune. vine si pleaca ... las-o sa treaca ..."

au urmat alte vizite pline de bucurie, zumzet de palavrageala ce nu se opreste niciodata fie zi ori noapte, ecouri de pahare si vase spalate noaptea tirziu printre stradutele inguste si inalte pina la cer, mare albastra si soare cald. iubire si zbor ...

si altele cu meetinguri lungi, oameni multi, bugete si strategii, branduri si cine linistite ...

inspiratii si respiratii in alt an. iubire si moarte. rai si iad, vorbe nespuse, frici nelasate la suprafata. gol in stomac si iubire pina la stele. dor si teama. tristete veche de cind ma stiam, speranta alba precum lumina, plimbari frumoase pe strazi diagonale ... si nori

ultima data, acum doi ani, am fost cu toma ... in burtica, eram in 6 luni. zimbeam neincetat amindoi, i-am aratat barcelona in plimbari lungi, i-am povestit despre mine si nu numai. am ris si l-am mingiiat. a aflat despre barcelona din mine. orasul in sine se dovedea cu fiecare cuvint, pas si traire o prelungire a mea. cresteam in ea, iar ea se contura in mine ... mult plin

inapoi in barcelona saptamina asta.

2010-06-30T00:09:00.000-07:00

vremea "de ce" - urilor

... de ce oamenii in preajma mortii au aceeasi privire ca bebelusii abia nascuti?

... de ce zona reflexa a ochiului din talpa este atit de dureroasa atunci cind ochiul nu mai exista?

2010-06-28T04:56:00.000-07:00

de vara

costinesti aproape o saptamina, intors acasa mai devreme din cauza de frig si vint si ploaie + copil racit. lui toma ii e frica de mare, valurile reci care shhshhiie il inspaiminta ... nu insa de apa, a stat ore in piscinuta pe nisip linga mare balacindu-se si jucindu-se ... de fiecare data cind mergeam la mare o saluta, iar atunci cind plecam de pe plaja ii spunea "pa pa ..." a baut la greu apa de mare cu lopatica din piscinuta, desi nu ii placea, a mincat nisip strimbindu-se la fel de tare, si-a carat singur carutul prin toata statiunea, a facut primul film - filmindu-ma pe mine si strigind vazindu-ma in ecranul mic de la camera "ma mi, ma mi" (ma rupe in paispe cind ma striga asa, are o voce suava si plina de iubire). a smotocit un schnauzer pitic, tragindu-l de barba si de coada si tipind de fericire de fiecare data cind il vedea. a mincat vreo citeva zile bune doar covrigi si pufuleti ca il durea in git, dar a baut lichide la greu. s-a plimbat cu telegondola in mamaia cit ploua. a alergat toate furnicile si urechelnitele de prin curte ... a ris si a plins

massive attack aseara ... primul concert live dupa foarte multa vreme, a fost vibrant si spectaculos. m-am bucurat :-). si m-am bucurat sa ii vad in carne si oase pe trei din cei patru badici. e ciudat ca citesti blogul unor oameni regulat si ajungi sa iti fie extrem de familiari, desi niciodata nu i-ai vazut face to face. m-am dus si i-am salutat ... mi-au placut foarte tare si face to face :-)

plecatul la job dimineata a fost cu spectacol, cind s-a prins toma ca ma pregatesc sa plec a urlat ingrozitor mai bine de 30 minute, nefiind chip sa il impac ... am iesit pe usa cu lacrimi in ochi ...

in rest, sunt linistita pe alocuri, trista pe alte locuri, fericita si rizatoare, inchisa sau deschisa ... visez broaste testoase noaptea, ma joc cu lumina si zbor adesea ... zborul este o stare ... starea mea

2010-06-04T04:21:00.000-07:00

keep breathing
(amintirile unei fetite pierdute)

... intuneric si rece, ma trezesc dimineata cu un gol mare inauntru si un dor ce imi impunge carnea precum o arma plina de lame ascutite sau cu zeci de capete tari de buzdugan. carnea o pot pacali usor, ma retrag din ea si nu o mai simt - ca atunci cind maninci bataie si te retragi in tine pina te transformi in esenta ta, esenta ce se rezuma doar la un punct. un punct de lumina. restul nu mai exista. nu mai simti nimic. nu mai auzi si nu mai vezi. esti inauntru si esti sigur. doar aripi mari imense de un alb stralucitor. afara nu se mai vede decit un melc incolacit ce seamana cu un cap de fetita slabuta si fragila, cu ochi imensi de negri, tristi pina la disperare, un zimbet pierit pe buze si capul usor aplecat intr-o parte ... nu inteleg nimic. unde sunt? ce caut aici? ce lume pierduta si trista e asta? cine a inventat-o si de ce?

au, ma doare ... imi urla in urechi fiecare celula. mi-e frica. mi-e rau. ma doare. de ce? aripile acopera urechile sa nu mai auda si doar respir ...

e o cusca aici in noapte, batai cumplite se aud in fereastra si usa. un monstru se zbate sa patrunda si sa ma raneasca. imi doresc sa dispar odata cu ea ... si doar respir

mama, mi-e frig ... mama, ma doare ... mama, de ce? ... mama, te rog ... mi-e dor ... am nevoie de o respiratie aproape, am nevoie de miini calde sa ma cuprinda ... de soapte si alintare ... mi-e foame ... brusc, o caldura ma cuprinde ... nu e dinafara, e din mine ... ma cuprinde de la pintece in jos, e cald si bine .... de ce? ma doare ... te rog nu mai da ... si doar respir

dorm, cind dorm intunericul dispare, lumea devine mai buna, aripile mi se intind pina la cer si e bine ... batai puternice se aud undeva departe, nu stiu ce sunt ... se aud voci puternice si cunoscute ... de ce dormi? ce faci aici? ... dorm ... de ce? ... aripile-mi pleaca speriate sub suvoiul de lovituri neintelese ... si doar respir

traiesc intre o lume si alta, cind jos cind sus ... si doar respir ... poate asa e lumea asta ...

2010-05-25T05:18:00.000-07:00

dialoguri imaginare cu o mama pierduta (7)

Ea: mama, hai sa ne jucam un joc ...
Mama: eh, daca vrei tu ...
Ea: eu spun un cuvint si tu imi spui ce inseamna ...
Mama: ...bine

Ea: mama, ce inseamna "mama"?
Mama: o fiinta singura, departe si rece

... dar "apropiere"? - nu exista acest cuvint

... "caldura"? - ziduri groase si inalte

... "fericire"? - spaima

... "oameni"? - pericol

... "viata"? - chin

Ea: mama, eu nu mai vreau sa ma joc ...
Mama: bine, daca vrei tu ...

2010-05-18T05:05:00.000-07:00

no sugar

salut, numele meu este dana si la sfirsitul lui mai se implinesc 7 luni de cind nu mai am zahar in singe. motivele pentru care am renuntat la zahar sunt mai putin importante - mici probleme de sanatate m-au indreptat spre un domn foarte dragut de meserie nutritionist, dar care practica o abordare holista si care mi-a sugerat un fel de dieta homeopata in care nu exista deloc zahar, in plus tocmai il intarcasem pe toma si vroiam sa dau jos si restul de kg in plus.

cine ma cunoaste stie ca la mine dulciurile erau un must! mincam ingrozitor de multe dulciuri, de multe ori glumeam si spuneam ca mie nu imi curge singe prin vene ci zahar. nu as fi mincat deloc mincare, doar dulciuri.

si totusi am acceptat provocarea asta - convinsa adesea ca voi muri in sevraj din lipsa de zahar. si iata-ma dupa aproape 7 luni hotarita sa nu mai maninc zahar vreodata. e adevarat ca mi s-au schimbat cumva nevoile alimentare, as minca cereale, seminte de orice fel, unt, mamaliga, pufuleti si cartofi non stop. organismul, baiat destept, a zis "ah, nu mai bagi zahar? ok, dar macar baga alte lucruri pe care sa le pot transforma in glucide".

in afara de faptul ca imi este mult, mult mai bine fizic - cam ca atunci cind faceam sport constant de minim 4 ori pe saptamina intr-un ritm alert - reusesc sa ma mentin la aceeasi greutate ca dupa primele 2 luni dupa ce am scos zaharul (aprox. 54 kg) si a disparut orice urma de tesut adipos de pe coapse. e drept ca la asta lucrez si cu ceva sala in fiecare saptamina + niste tratamente corporale.

ceea ce vroiam de fapt sa spun cu acest post este ca:
- e adevarat ca noi suntem ceea ce gindim si ce avem acolo in suflet ... dar suntem si ceea ce mincam .. si cum mincam / si de ce mincam / sau cu ce investim mincarea aia pe care o bagam in trupul nostru
- nu reusesti sa te mentii la o greutate acceptabila daca nu te uiti atent cu ce iti hranesti trupul si mai ales cu ce cantitate
- nu inteleg de ce exista o preocupare atit de mare a oamenilor in general asupra mincarii si a cit maninci. de ce parintii sunt fericiti cind copiii lor maninca mult sau cu pofta? de parca mincarea este singurul ingredient necesar omului pe care il accepta ca factor de fericire si bunastare ... iar pofta este semnul evident ca esti normal si sanatos. ma intristeaza uneori chestia asta ...

eu stiu ca e posibil sa fiu defecta cumva - pentru mine mincarea este precum computerul. util si atit. am nevoie de mincare ca sa pot trai ... in viata asta. altfel nu gasesc mare placere in mincat. la mine pofta este nevoia trupului de un anumit component din alimentul respectiv. iar foamea este o chestie pe care am invatat-o ca sa evit sa ajung la limita trupului meu, care neavind energie (mie nefiindu-mi deloc foame) a inceput sa imi dea semnale violente "hello! nu mai e combustibil. baga daca vrei sa mai respiri / misti / traiesti"

2010-04-30T03:45:00.000-07:00

despre eutanasierea ciinilor maidanezi

azi am intrat intr-o lunga discutie pe facebook pe tema eutanasierii ciinilor maidanezi, tema complicata, opinii diverse. ceea ce ma frustreaza teribil este faptul ca nu reusim sa gasim solutii non-invazive / agresive, ci optam pentru cele mai simple si la indemina – sa ii ucidem. pe linga faptul ca eu iubesc animalele si ca sunt impotriva uciderii care se inscrie in sfera – placere (vezi vinatoare), frica sau pentru ca noi oamenii suntem mai puternici si putem sa o facem deoarece suntem deranjati in confortul nostru personal – ma doare ca oamenii vor sa se implice sau sa contribuie cu bani nu pentru a implementa solutii pro-viata gen sterilizare 100% / adaposturi / adoptii, ci pentru a ucide.

in ultimii ani impreuna cu ai mei – pe cont propriu, neorganizat, am sterilizat zeci si zeci de ciini maidanezi, am gasit case pentru adoptie pentru altii nenumarati, in curtea alor mei sunt 6 ciini maidanezi, in curtea interioara de la biroul tatalui meu mai sunt vreo 4-5, am ingrijit si dus la doctor zeci de pui de catei cu parvoviroza, carora le-am gasit case ulterior … DAR nu este suficient! mai stiu si pe altii care au facut si fac acelasi lucru – dar nu putem razbi asa si nu putem rezolva o problema de anvergura celei de acum disparat, fiecare pe unde si cum poate. un program similar gestionat si asumat de autoritati cu implicarea unor oameni care doresc sa ajute si chiar sa faca voluntariat ne-ar scoate din rahatul asta…

ciinii astia sunt aici din cauza noastra, este responsabilitatea noastra a tuturor. nu noi le-am dat viata, in mod normal nu noi ar trebui sa le-o luam. cu siguranta ca exista situatii in care alegi si sa iei viata – atunci cind sufera foarte tare si le oferi alinare sau cind sunt turbati si sunt un real pericol pentru cei din jur. dar altfel, cine suntem noi sa decidem cum si cind omorim o fiinta? si nu imi e usor sa vorbesc despre asta - acum 4 ani am decis sa iau viata, pe Akihito l-am eutanasiat pentru ca avea cancer cel mai probabil, avea dureri ingrozitoare, nu mai minca nimic de aproape o saptamina – viata lui era doar chin si suferinta. si nu e usor, e al dracu’ de dureros …. de asta imi vine sa ii pun pe toti cei care urla “sa omorim ciinii maidanezi” sa ia ei seringa in mina si sa ii omoare. sa se uite in ochii animalului aluia si sa ii spuna in ultimele lui secunde de viata de ce ii face asta … si apoi sa traiasca cu imaginea aia …

2010-04-14T05:56:00.000-07:00

on the way

sunt departe. jet leg slightly, prea mult in avion si aeroport noaptea, camere straine de hotel, prea putin somn, prea multe meetinguri. multe fete incrincenate pe aici , mult comunism in atitudine si acte - fete asiatice, straine mie si care imi provoaca temeri. da, stiu ca ce vad in jur este doar o expresie a ce e in mine si degeaba. citit despre puterea prezentului si eliberarea de trecut cu eckart tolle, atit de greu de aplicat actually. my demons never die, probabil ca eu ii hranesc constant si d'aia atita putere ... just keep dancing, baby! everything's gonna be fine ...

2010-04-09T04:23:00.000-07:00

voluntariat (2)

scriam acum ceva vreme aici ca am inceput sa fac voluntariat la Light into Europe, ma tot tin de ceva vreme sa fac un update. timpul meu nu este tocmai unul generos, asa ca lucrul pe care am reusit sa il fac in mod constant este sa il invat engleza pe Stefan - fac cu el lectii aproape saptaminal, simbata. Stefan este un baiat de 14 ani, complet nevazator si cu o oarecare deficienta de auz - dar ameliorata cu ajutorul unui aparat auditiv. este o experienta noua pentru mine - desi am mai predat engleza pentru copii sau adulti, nu am lucrat niciodata cu un nevazator. totul se bazeaza pe limbajul verbal. ceea ce ma fascineaza la Stefan este capacitatea imensa de a memora doar pe baza lectiilor vorbite pe care le avem. de obicei lectia se structureaza pe 3 dimensiuni - tema pentru acasa, in care Stefan trebuie sa povesteasca in engleza ceva sau sa construiasca propozitii cu anumite elemente de gramatica / citim cite o poveste pentru copii, din care extragem atit vocabular nou dar si elemente de gramatica / alegem o tema de discutie despre care povestim in engleza, dar beneficiul este si de cultura generala pentru ca in general vorbim despre lucruri noi sau inventam cite un joc - de ex. ultima data am inventat un fel de fazan cu animale, fiecare dintre noi trebuia sa numeasca pe rind in engleza cite un animal de pamint, apa si aer ...

la primele lectii, mi se umpleau ochii de lacrimi de emotie cind il vedeam si cind il auzeam - "eu nu ma simt cu nimic diferit de ceilalti oameni, eu pot face absolut tot ce poate face alt copil". e atit de curajos si istet si ... imi vine sa spun cuminte, dar de fapt este un fel de inocenta, o curatenie specifica copiilor ... si nu numai. parca prin faptul ca nu vede lumea asta este protejat cumva, prin deficienta lui a ramas cu o puritate, ce tine de vazul in interior cel mai adesea.

si uneori ma simt prost cind vorbim despre culori sau despre soare si nori, despre copaci si verde ... caci imi dau seama ca el nu le stie si ma intreb ce rost are sa le stie in engleza ... e un copil care ma fascineaza si de la care am eu multe de invatat si pe care mi-as dori sa il pot duce la ateneum sa asculte muzica (ceea ce probabil ca o voi face) ...

un alt proiect pe care il sustin si caruia sper sa ii putem da drumul curind - dar birocratia romaneasca ne impiedica deocamdata - a venit tot din nevoile si dorintele lui Stefan si ale celor asemenea lui. "orice copil are dreptul la educatie" - spune o directiva a UE ... in Romania insa nu exista carti suficiente in braille in bibliotecile scolilor pentru nevazatori. ceea ce vrem sa facem este sa mobilizam oameni sa citeasca povesti, sa le inregistram profesional in format audio, sa le multiplicam si sa le trimitem catre toate scolile speciale ... dar pentru asta avem nevoie de drepturile de autor de la o organizatie romaneasca ... pe care nu o sa o numesc aici si care nu pare a fi foarte dornica sa ajute. ma rog, lucrurile se misca, sper sa iesim din impasul asta si sa putem face proiectul ...

ceea ce am mai reusit a fost sa stringem fonduri si sa colectam jucarii / lucrusoare / alte obiecte impreuna cu colegii mei din uk - au fost deja trimise catre copii

si in cadrul companiei mele de aici din RO sa organizam niste evenimente dedicate copiilor cu deficiente si sa facem niste donatii pentru anumite charity events

... lucrurile se misca, ce ma bucura cel mai mult este deschiderea oamenilor de a ajuta, am fost miscata profund de toti cei carora m-am adresat si care au fost extrem de suportivi si si-au exprimat disponibilitatea de a ajuta atit ca implicare personala cit si prin companiile pe care le reprezinta

2010-03-30T03:20:00.000-07:00

muzica din ceruri

cam asta s-a auzit la brendan perry aseara. e adevarat ca am rezonat mai tare la melodiile vechi dead can dance ... albumul nou ark mi se pare altfel ... mai voluptos, mai obstesc ... pamintean ... mai plin de nerv

la primele doua melodii din dead can dance m-au pocnit lacrimile de emotie

2010-03-26T01:30:00.000-07:00

zbor

iubesc zborul, acolo sus in avion ma rup cumva de lumea asta, parca timpul si spatiul se anuleaza, iar pe cerul albastru doar sunt. dincolo de ginduri, dincolo de pasii mici sau mari pe care trebuie sa ii fac in mod normal ca sa traiesc ...

cind calatoresc ma reintorc in mine, rupta si in acelasi timp regasita. e un fel de solve / coagula precum o respiratie a universului ...

exista insa anumite drumuri care ma epuizeaza si care ma fac sa renunt la bucuria zborului ... unul dintre ele este cel spre kazakhstan. e prea mult ... de exemplu, ca sa am doua zile pline acolo - sa zicem marti si miercuri - trebuie sa plec din bucuresti luni dimineata ca sa ajung marti la 4 dimineata acolo si sa plec din kazakhstan joi dimineata la 4 ca sa ajung in bucuresti tot joi la 10 dimineata. e prea mult si prea departe de toma atita timp ... in orice exista probabil pros & cons, uneori iti trebuie doar maiestrie sa faci balanta dintre cele doua sa fie in echilibru ... altfel esti supt de energie si atit

2010-03-24T02:04:00.000-07:00

nu imi mai e frica

... bullshit! mi-e frica, nu cred ca as mai fi om daca nu mi-ar fi frica. poate doar daca mi-as extirpa nucleul amigdalian si s-ar sterge definitiv acest sentiment, si chiar si asa, cred ca in amprenta fiintei mele ar ramine ceva din ceea ce numim frica ...

dar, ceea ce pot spune este ca frica, in general, no matter la ce se refera nu ma mai paralizeaza cum o facea cindva. sunt senina orice s-ar intimpla. ma simt capabila sa accept orice posibilitate de drum pe care ar lua-o fiinta mea. drumul vietii mele e plin de intersectii, rascruci, drumuri mai mari sau mai mici. ceea ce am inteles este ca toate sunt ale mele, iar pe unde o iau tine pe de o parte de mine - optiunea mea avind o determinare directa, dar si de o supraordine care e dincolo de mine - plasindu-ma astfel in mod natural in lume si in univers. drumul meu va merge pe acolo pe unde trebuie sa mearga. si chiar daca uneori sunt in strafundurile pamintului sau in inaltul cerului inseamna ca acolo trebuie sa fiu. si incerc sa iau din fiecare bucata de drum ce imi da, iar ceva-ul ala sa il provoc sa ma ajute sa cresc mai departe ...

mi-e frica, dar sunt intreaga orice s-ar intimpla ...

2010-03-19T05:45:00.000-07:00

dialoguri imaginare cu o fetita pierduta (1)
(inspirat de richard bach "fugind de confortul sigurantei")

am inchis ochii - pierduta in zgomotul motorului avionului de paris, cerul albastru deschis ce ma invita la visare si gindurile ce se incapatineaza sa nu imi paraseasca mintea decit atunci cind dorm sau ajung "acolo" - locul in care ele pier de la sine

de obicei cind inchid ochii vad lumina, sub diverse forme, culori sau fiinte. de data asta, mi-am deschis ochii inchisi in plin intuneric. intr-un colt zaresc o fetita mica, lipita de un colt al intunericului. e mica si firava, cu ochi mari si brate subtiri. intregul trupusor este atit de fragil precum o floare. e imbracata intr-o rochita rosie cu mineci scurte. pare speriata si trista, si totusi prin ochii ei mari si negri strabat lumini adinci si vii. bratele si le tine aproape ca pe o comoara de pret. se uita la mine si schiteaza un zimbet vag. umerii usor lasati si capul aplecat spre stinga imi dau o senzatie puternica de deja-vu. o stiu! se sprijina de zid si observ niste urme de alb in spatele ei - de parca aripi mari si albe ii atirna pe spate strinse. o stiu de undeva! imi vine sa ma duc sa o iau in brate, sa ii mingii miinile subtiri cu degete lungi, sa ii ating parul si fata. sa ma uit in ochii ei si sa ii spun "imi pare rau!" ... ochii ei mari si negri razbat lumini adinci, aripile ei mari se ascund de teama in intuneric, lipindu-se pe spatele prea mic si fragil sa le sustina. ele ar trebui sa sustina corpusorul ala mic, dar au uitat cum ... zimbeste doar, cu capul usor aplecat

Eu: draga mea ...
ea: zimbeste timid cu ochii plini si o gurita mica rosie precum o rodie
Eu: ce faci aici?
ea: incerc sa nu cad, mi-am cam pierdut echilibrul de cind am ajuns aici
Eu: ce s-a intimplat cu capsorul tau?
ea: sta sa cada spre stinga, dar cred ca am gasit solutia pentru el ... o sa scot ochiul drept si o sa il echilibrez
... si mai e intunericul asta, e prea greu pentru umerii mei, in curind o sa mi-i fringa. nu stiu cum sa imi ridic aripile, ele m-ar ajuta, dar de cind am ajuns aici nu mai vor sa se ridice

Eu: pot sa te iau in brate?
ea: mi-ar face bine
Eu: te stiu de undeva
ea: ne stim dintotdeauna
Eu: cum ai ajuns aici
ea: singura
Eu: nu vrei sa iesim?
ea: nu putem iesi, dar ne putem juca. joaca indeparteaza intunericul si face loc luminii

Eu: de ce esti singura?
ea: nu mai stiu. stiu doar ca mi-e ingrozitor de frica sa fiu singura. ma bucur ca ai venit
Eu: sunt aici
ea: promiti ca nu o sa pleci niciodata?
Eu: o sa incerc
ea: zimbeste

2010-02-26T01:59:00.000-08:00

toma la 1 an si 4 luni

vrea din ce in ce mai des sa manince singur - lucru sanatos de altfel, faza grea e pentru mine dupa, cind trebuie sa il spal din cap pina in picioare, sa culeg bucatelele de mincare de pe scaun, sub scaun si pe o raza de 1 metru in toata bucataria. cu mina se descurca mai bine, cel mai greu e la lingurita cind isi pune in cap, in par si peste tot pe el si pe linga el. ce e foarte misto e cit de generos poate fi - isi hraneste toate jucariile pe care le aliniaza pe masuta de la scaunul lui si le hraneste cu lingurita lui - care invariabil e goala pentru ca de la castron pina la gura lui sau la jucarii pierde continutul pe drum. uneori ma cearta ca eu ii dau doar lui cu lingurita mea si imi atrage atentia ca si elefantelul, crocodilul, vacuta si steluta trebuie sa fie hranite. asa ca lingurita poposeste mai intii pe la animalute si abia apoi fericit maninca si el. alteori eu il hranesc pe el, iar el ma hraneste pe mine - tot cu lingurita goala. e disperat dupa banane - dupa fiecare masa vrea banana. asa a invatat sa spuna "da" - il intrebam "vrei banana?" si tot eu raspundeam "da.da.da". acum spune singur "da.da". cind nu mai vrea sa manince este dragut daca spune "nu" dind din cap negativ (inca nu spune verbal), este mai putin dragut insa cind imi frige una peste lingurita si mi-o zboara din mina.

a inceput sa mearga singur, nesustinut. cind vrea sa mearga singur spune "haaaiii" - pentru ca la inceput cind facea doar cite 1-2 pasi noi ii spuneam "hai, toma, hai". pentru el "hai" este echivalent cu "merg". este extrem de increzator in el, isi creaza echilibrul intr-un mod haios folosindu-se de miini astfel ca arata ca un vrabioi care tocmai invata sa zboare. nu ii e frica deloc si uneori prinde o viteza din sufragerie pina la el in camera de abia ne putem tine dupa el.

adora sa faca "ordine" in toate sertarele si dulapurile din toata casa - poate sa stea si o ora scotind lucruri, jucindu-se cu ele si apoi punindu-le la loc intr-o ordine a lui. casa arata fain dupa fiecare scotoceala din asta - bucataria plina de cutii de ceai, instrumente de gatit; dormitorul plin de sosete; iar camera lui plina de tricourile bonei, servetele umede, cutii cu medicamente, betigase de urechi si altele

in fiecare zi are 2 lucruri pe care musai tre' sa le faca - sa hraneasca broasca testoasa, se agata cu o mina de acvariu si cu cealalta de cutia cu mincare a broastei si tipa "bam papa". este de neacceptat un refuz din partea mea, plinge si tipa "bam papa". deci eu deschid cutia, el apuca cu degetelele lui mici bucatelele de mincare si i le arunca in acvariu spunindu-i "hai. papa. uite. papa". cit timp broasca maninca isi baga degetelele in acvariu sa ii arate mincarea. al doilea lucru este joaca cu apa in bideu, sta sprijinit de bideu pe care il umplem cu apa si apoi punem jucariile de baie inauntru. in ultima vreme s-a plictisit de jucarii, asa ca se distreaza plesnind apa si improscind-o in toata baia sau dind drumul la robinet la putere maxima - cu acelasi efect, apa improscata peste tot. cind iesim din baie suntem amindoi fleasca, iar baia pluteste intr-un strat subtire de apa.

adormirea e cu cintec. ne asezam amindoi in patul din sufragerie si dureaza intre 20 si 50 de minute pina adoarme. ne gidilam / ne alergam prin pat / facem furnicuta care se urca pe picioare si pe burtica, pe minute sau urechiute ... si tot asa pe tot corpul, timp in care el moare de ris / proiectam steluta cintatoare cu imagini miscatoare pe pereti si tavan sau doar lanterna / uneori ne uitam la dvd-uri cu desene animate / mormaim si cintam / pe partea de final se baga cu nasul in pielea mea, ma stringe de carne precum pisica care toarce cind o mingii si isi scoate gherutele usor de placere, se mai arunca de vreo citeva ori pe perne si adoarme intr-un final. de multe ori eu adorm inaintea lui si ma trezesc dupa vreo ora / doua nauca intrebindu-ma de ce nu sunt in patul meu. il mut la el in camera si dormim pina pe la 6-7 dimineata cind musai tre' sa bea lapte.

de cind a inceput sa mearga criza de separare a reaparut - in fiecare dimineata avem spectacol cind plec la birou, iar cind ma intorc de la birou nici sa ma spal pe miini nu pot ca vrea musai numai la mine in brate.

altfel, ride tot timpul, e tot un zimbet dimineata cind se trezeste. are un sunet bestial de uimire intrebatoare pe care il foloseste ca pe un "ah? ce? ce vrei sa zici?" exact in situatii in care parca nu intelege ce se intimpla sau ce vrem de la el. mai are un ris in care se distreaza pe seama noastra cind facem ceva haios - daca imi pun sapca pe cap sau dau din miini si picioare la gimnastica ...

este un omulet mic frumos si rotund

2010-02-25T05:55:00.001-08:00

hugh jackman

prin 2007 au fost 2 filme care m-au darimat the fountain si the painted veil - pentru ca treceam printr-o perioada in care eros si tanatos faceau sex nebun pe tarimurile sufletului meu si pentru ca in astea doua filme jucau aceleasi roluri ... si au rascolit lucruri in mod dureros si au spus lucruri la mine pe dinauntru

ceea ce nu stiam sau uitasem este ca in the fountain a jucat mr. hugh jackman care imi place din ce in ce mai tare. a crescut si mai tare in ochii mei

2010-02-24T03:47:00.000-08:00

paris pe scurt

a fost a 4-a sau a 5-a oara in paris, m-am bucurat sub un soare zglobiu si zimbind a primavara, am mai incercat o data sa urc in tour eiffel si am renuntat in fata cozii de minim 2 ore, oricit mi-as dori sa vad parisul de sus nu pot sa stau la coada aia ...

rodin de data asta - ce imi place cel mai tare la sculptura lui este modul maiastru in care reuseste sa transpuna in piatra / bronz starea. e adevarat ca e mai multa suferinta acolo decit bucurie, o fi mai usor de reprezentat, dar miscarea pietrei imi da o notiune despre impermanenta concretului si usuratatea greului. si imi mai place ca forma sau "lumea" pe care o introduce si o creaza in piatra ramine agatata in materia prima din care se trage - imi imaginez ca asa trebuie sa fi aratat secunda aia in care izanagi a infipt sulita in "nimic" si a creat lumea ... iar poarta infernului cind am vazut-o am spus linistita fara sa ii stiu numele - ah! poarta lumii. ceea ce e trist daca in capul meu lumea seamana cu infernul ...

si munch - am ramas prinsa in mrejele povestii lui de viata scursa prin miini si ochi si suflet pe pinze pierdute de timp si spatiu. in povestea dragostei lui cu femeia casatorita (sarutul, jealousy, atractia, harpie, etc) - mi s-a parut fascinant simbolul parului. mi-am amintit de ce nu ii e permis femeii sa patrunda in biserica cu capul descoperit - in mod traditional se considera ca femeia isi foloseste parul ca sa sminteasca barbatii. se pare ca munch a descoperit asta.
... si povestea lui alpha si omega, care e incredibil de trista si plina de adevar. din disperarea lui alpha s-a nascut practic faimosul strigat ...

si altele - civilizatii la quai branly, unde m-a doborit partea cu oceania / papua noua guinee pentru ca am intilnit un fel de zeitate cunoscuta mie, dar si vibratii joase de prin fundul pamintului care m-au supt de energie, expozitie de fotografie de la inceputuri la petit palais ... multe intilniri cu prieteni, multe braserii, plimbari pe jos ore in sir ... mult bine si dor de toma

2010-01-26T04:48:00.000-08:00

voluntariat

cind mi-am pierdut vederea la ochiul drept m-am intrebat adesea cum traiesc oamenii nevazatori complet ... a fost o perioada dupa una din operatii in care a trebuit sa stau vreme de citeva saptamini cu ambii ochi total acoperiti si a fost extrem de dificil. dupa ce cunosti lumea prin ochi, sa fii aruncat in intuneric este extrem de dificil de acceptat si trait. am avut crize de angoasa, frici teribile ca atunci cind eram mica si trebuia sa merg la baie noapte in plina bezna, tresariri de groaza la zgomote apropiate ... si foarte adesea un sentiment ciudat de revolta, de parca nimeni nu ma intelegea, brusc ma simteam aparte de lumea pe care o stiam si in care traisem.

dupa ce mi-am pierdut ochiul total, fiind nevoita sa il scot prin operatie m-a revizitat aceeasi intrebare - cum e sa fii nevazator complet? cum traiesc oamenii acestia? - de parca extirparea fizica m-a dus mai aproape de lumea lor, a nevazatorilor. am devenit vadit sensibilizata la cei care nu vad. atunci cind ai ambii ochi, nu te gindesti la asa ceva, cind ramii fizic cu unul singur esti la jumatatea drumului intre oamenii cu ochi si cei nevazatori.

mi-am propus sa incerc sa fiu mai aproape de ei, sa fac voluntariat si sa ii ajut cumva ... am avut prima tentativa imediat dupa operatie in 2007, insa lucrurile nu s-au legat si nu am gasit nici o asociatie careia sa imi pot oferi sprijinul - probabil ca nu era momentul. in anul 2010 am intrat cu acest gind in cap - trebuie sa gasesc o organizatie care lucreaza cu nevazatori si la care sa pot face voluntariat. asa am dat de Light into Europe - o organizatie cu oameni minunati care lucreaza cu copii / adulti cu deficiente de vedere si auz. am fost uimita, incintata, bucuroasa si extrem de emotionata vazind tot ce se intimpla acolo. o sa incerc pe cit imi permit timpul si skill-urile personale sa imi aduc contributia la tot ce fac acesti oameni.

si as aminti doar citeva din lucrurile care se intimpla aici - ii invata engleza, sa cinte la pian, li se preda arta mestesugaritului, se organizeaza intilniri, tabere de vara, se string donatii, se organizeaza receptii in scop caritabil, se lucreaza individual cu unii dintre copii, se ofera suport mamelor care sunt dedicate 100% copiilor lor cu deficiente, si multe altele ... o sa revin probabil cu detalii si cereri de ajutor pe anumite proiecte

2010-01-21T02:39:00.000-08:00

few insights - francois dolto

despre somn:
"existã copii deosebit de excitabili, iar altii mai indiferenti, care pot sã doarmã oriunde cînd le e somn"

"un copil nu trebuie sa doarma neaparat în camera lui. un copil adoarme acolo unde sînt toti. cînd îi este somn, adoarme oriunde ii e mult mai bine. va dormi mai bine dacã aude vorbindu-se
în jurul sãu. copilul mic are nevoie sã doarmã mult, dar nu e nevoie din cauza asta sã fie izolat
într-un pustiu. cînd dormea în pîntecele mamei sale, zgomotul nu îl deranja; apoi se trezea, cãci si acolo copilul doarme si se trezeste"

despre comunicare:
"mama trebuie sã-i vorbeascã copilului, sã-l previnã de tot ce urmeaza sa se intimple"

"dacã uneori un copil îsi enerveazã mama, ea trebuie sã-i spunã - vezi, azi sînt nervoasã. copilul
va întelege; foarte repede, el va intui ce se întîmplã. dupã un moment de furie, trebuie sã i se spunã - vezi, m-am enervat.“

"un adult care vorbeste cu asprime si agresivitate, care actioneazã violent si se lasã pradã unor rãbufniri ale firii sale în fata copilului nu trebuie sã se mire cînd, peste cîteva luni sau cîtiva ani, copilul lui va vorbi sau se va purta la fel cu cei mai slabi decît el. asa cum am mai spus, pentru orice copil mic, tot ce face adultul este „bine“, fãrã nici o deosebire: iar copilul, mai devreme sau mai tîrziu, îl va imita, si în relaþia sa cu adultul si cu ceilalti"

despre prezenta / plecari:
"la modul ideal, perioada in care mama trebuie sa fie in preajma copilului ar trebui sã se întindã pînã la vîrsta mersului sigur; în functie de copil, mersul singur, începutul acrobatiei, se situeazã în jurul vîrstei de optsprezece luni, dat fiind faptul cã un copil începe sã meargã între douãsprezece si paisprezece luni"

"in primul rînd, trebuie sã întelegem cã timpul nu este acelasi pentru un copil si pentru un adult. douã zile, trei zile, pentru un copil înseamnã douã, trei, sãptãmîni… douã zile
înseamnã foarte mult. deci, atunci cînd pleacã, mama sau tatãl trebuie sã-l previnã pe copil si, mai ales, sã-i spunã - o sã mã gîndesc la tine. de asemenea, mama / tatal trebuie sã vorbeascã despre mama / tatãl plecat, astfel încît aceasta / acesta sã continue sã existe prin cuvintele ei"

relatia cu alti membri ai familiei:
"bunicile nu trebuie sã se poarte de parcã copilul ar fi al lor -ah! e bãiatul meu! ah! e fetita mea! - dimpotrivã, ele trebuie sã spunã copilului: „esti nepotul meu, esti nepoata mea. tãticul tãu e copilul meu; sau mãmica ta e fata mea.“

"bunica dinspre tatã trebuie sã fie deosebitã de bunica dinspre mamã -stii, bunicuta care vine astãzi este mama tatãlui tãu, sau mama mamei tale.“

"deseori, existã tensiuni între mama copilului si mama sau soacra sa. copilul simte imediat. aceste
lucruri nu trebuie ascunse, ci luate, mai degrabã, în glumã"

despre pupatul copiilor:
"adultii nu trebuie sã se repeadã la copil ca sã-l sãrute. Adultii nu stiu, dar înaintea
vîrstei de trei ani, copilul nu resimte aceste sãrutãri ca pe ceva bun, în sensul cã nu stie pînã unde merg lucrurile. (si asta cu atît mai mult cu cît el iubeste foarte tare, iar cînd esti mic iubirea se manifestã prin a duce la gurã ce iubesti)"

despre curatenie:
"doar în jurul vîrstei de doi ani, din momentul în care copilul este în stare sã urce si sã coboare singur pe o scarã, o scarã de zidar, pînã la ultima treaptã de care se prinde cu mîinile, doar atunci sistemul sãu nervos este dezvoltat suficient pentru ca el sã poatã, dacã este atent, sã-si controleze reflexele sfincteriene. inainte, e prea devreme."

2010-01-20T03:10:00.000-08:00

toma la 1 an si 3 luni

simbata toma face 1 an si 3 luni, uneori imi vine greu sa cred ca am copil si ca acest copil are deja 1 an si ... a trecut repede timpul asta, parca mai ieri eram insarcinata, parca mai ieri eram in liceu, facultate ... si asa cum cred ca am mai spus-o timpul trece doar in exterior, la mine inlauntru timpul nu se schimba deloc, sunt doar prezent ... un prezent ce creste pe adincime si inaltime si acumuleaza experiente, trairi, emotii ... nicidecum timp

... nu merge inca singur, doar sustinut de cite o minuta sau amindoua. se vede clar ca ii vine sa plece pe picioare dar inca ii e teama. nu l-am grabit niciodata, intotdeauna am fost de parere ca fiecare copil are ritmul lui propriu si atunci cind va fi pregatit o va face. nu l-am pus in premergator pentru ca noi credem ca echilibrul este important de dobindit fara "atele" ci el cu piciorutele si minutele si trupul lui. nu il tinem incaltat in pantofi in casa - desi unii recomanda "ca sa ii tina gleznele fixe". noi credem ca omul s-a nascut fara pantofi, deci ii e mai usor sa invete cu piciorul gol de pantof

... probabil ca toti copiii invata fantastic de repede, pe mine ma copleseste uneori. stie sa dea drumul la tv folosind telecomanda ... nu insa doar apasind butoane. pentru ca noi adeseori o blocam - ca sa nu mai dea drumul la tv - selectam butonul de dvd sau alta optiune. a invatat ca daca nu merge, trebuie sa apese butonul tv, apoi pe canale si atunci porneste televizorul. m-am chinuit 2 saptamini sa o invat pe bona sa dea drumul la ipod (care e atasat la un sistem cu boxe) - nu am avut nici un succes. intr-o zi cind m-am intors acasa, bona mi-a spus ca toma stie sa dea drumul la muzica, si chiar stie sa butoneze ipodul. a invatat sa dea drumul la apa de la baie. dupa ce a cazut in cap din pat incercind sa ajunga jos pe podea, a invatat sa se puna cu picioarele inainte si sa isi dea drumul usurel

... vorbeste mult, spune deja o gramada de cuvinte - "mam" / "tata" / "papa" / "gata" (cind ii faci ceva si nu mai vrea sau cind terminam de facut ceva) / "na ..iii" adica nani cind ii e somn / "beah" cind ii dau medicamente sau ceva ce nu ii place la gust / "bam papa" - adica sa dam de mincare broastei testoase / "da" / "dai" / "nu" - dar nonverbal ci dind vehement din cap si din minuta - se apropie de cosul de gunoi sau de priza si se uita la noi, da din minuta si din cap ca "nu!" ... iar in urmatoarea secunda e cu miinile in ele / "nai.." - adica nine in engleza / "tee" - adica ten tot in engleza (nu am inteles de ce doar pe astea le spune) / "bravo" - tot nonverbal, face ceva precum se urca in pat, inchide sertarul, pune o piesa geometrica la locul potrivit - si isi spune singur bravo batind din palmute. la inceput, pentru ca nu batea efectiv din palme ci doar isi punea cite o minuta peste cealalta, eu ca o ignoranta faceam misto de el si ii spuneam "si marmota invelea ciocolata"

... mai nou vrea sa manince singur cu lingurita, ultima oara a facut criza de nervi caci eu am incercat sa ii dau sa manince cu lingurita orez cu lapte in fata unei fetite mai mari cu 1 an ca el - pe care o curtase toata seara. balanganindu-se pe picioare (caci incerca sa stea si singur in picioare), lua orez singur cu lingurita din castron si il ducea la gura - din pacate in drum spre gura intoarce lingurita cu fundul in sus si nu ajunge mare lucru in gura lui. dar avea o figura mindra si concentrata "look i do it myself"

... are o relatie speciala cu broasca testoasa atunci cind ii dam drumul prin casa. da din miini de fericire cind o vede, tipa "bam. bam" (adica broasca). acum 2 zile o plimba de carapace pe parchet ca pe o masinuta "brrr ... brrr"

... daca sunt doar eu cu el ii vorbesc in engleza, cel mai adesea dublez si in romana. mi se pare ca in acest moment intelege la fel - fie ca ii spun in engleza sau in romana

... ne chinuim inca cu somnul, nu vrea sa adoarma la el in camera - tot e bine ca nu mai vrea sa adoarma in brate. adoarme la noi in pat si il ducem apoi la el in camera. insa se trezeste de multe ori in timpul noptii, uneori doar il invelim sau ii dam suzeta sau il mingiiem si adoarme la loc, dar alteori il gasim in picioare in patut urlind si nu mai vrea sa doarma la el in camera, deci aterizeaza la noi in pat.

... ser trezeste inca pe la 5 dimineata sa isi manince laptele si dupa aia sigur nu mai vrea la el in camera

... dimineata cind se trezeste e tot un zimbet mare - doresc tuturor oamenilor de pe pamint sa isi inceapa ziua asa

... in preajma somnului cel mai adesea vorbeste cu prietenii lui nevazuti

2010-01-18T00:06:00.000-08:00

nimic intimplator

pe masura ce cresc interior imi dau seama ca nimic din ce ni se intimpla in viata nu este intimplator. sunt lucruri sau oameni sau experiente care vin pentru ca noi sa invatam ceva, sa pasim mai departe pe scara vietii. ma uit la mine, ma uit la cei dragi, ma uit la altii si parca totul are un sens, pe care uneori il vezi, alteori nu. uneori esti pregatit, alteori nu.

caz 1

o fetita de 2 ani este data de catre mama ei surorii acesteia pentru ca aceasta sora nu avea copii, in vreme ce mama naturala mai avea deja un copil mai mare. de ce pe cea mica? de ce nu pe cea mare? cum se fac oare alegerile astea? cum se poate intimpla asa ceva? fetita de 2 ani creste, nu intelege mare lucru din ce i s-a intimplat, sunt lucruri inauntru ferecate, tristeti neplinse, dureri nevindecate, dar nu are timp, nu stie si nici nu e ajutata sa le vorbeasca / sa le ierte / sa le vindece. fetita de 2 ani creste, ajunge femeie, face la rindul ei o fetita ... iar cind aceasta implineste 2 ani exista o presiune fantastica din partea familiei sotului sa isi dea propria fetita surorii sotului sa o infieze. nu e deloc intimplator ca fetita de 2 ani - acum femeie - este pusa intr-o situatie de a-si pierde fetita tot la virsta de 2 ani. viata, destinul, dumnezeu ii da cumva o sansa sa isi retraiasca propriul abandon pe care nu l-a digerat si a ramas precum o rana vie pe sufletul ei ascuns. "vroiau sa imi ia copilul ca sa ma inlature pe mine. vroiau sa scape de mine". ea nu traieste pierderea copilului, ci isi retraieste propria pierdere. se simte din nou abandonata, neiubita, inlaturata. nu si-a dat propriul copil, din pacate nu a reusit nici sa vindece propria rana - a dus-o mai departe toata viata, schingiuita de frica unui alt posibil abandon ce se ascunde la coltul fiecarei zi, fiecarei trairi si experiente sub diverse infatisari - tradare / pierdere / persecutie ...

caz 2

un tata isi paraseste familia - sotia si baietelul de citiva ani, indragostindu-se de altcineva si in scurt timp formind o alta familie cu noua iubita. in timpul asta rupe legatura cu prima familie, aproape ca nu isi mai vede baietelul. baietelul creste, devine barbat, se casatoreste, face la rindul lui un copil - o fetita, iar cind aceasta face citiva ani, baietelul parasit de tata - devenit barbat acum - se indragosteste de alta femeie si isi paraseste familia - sotia si fetita. la inceput rupe legatura cu fetita, aproape ca nu o mai vede ... in timp insa revine, se intoarce la copil, reia legatura cu aceasta si joaca un rol sanatos de tata, pentru ca chiar daca si-a parasit sotia nu isi paraseste si copilul.

caz 3

un alt tata isi paraseste familia - sotia si cele 2 fetite. una dintre fetite, atunci cind devine femeie, casatorita fiind, se indragosteste de un alt barbat - acest barbat nu este insa un barbat oarecare, ci este insurat si are 2 fetite la rindul lui. dupa o lunga poveste de dragoste, acest barbat isi paraseste sotia si cele 2 fetite si se casatoreste cu fetita abandonata.

sunt doar 3 exemple, gasim multe altele doar uitindu-ne in jur si ascultind povestile oamenilor. caram dupa noi "bocceluta" in care sunt inmagazinate atit de multe lucrusoare - ale noastre personale, ale familiei, ale timpurilor si vietilor de dinainte. o vrem sau nu o vrem, e bocceluta noastra - uneori reusim sa vindecam lucruri din noi, sa depasim emotii dure ce ni s-au intiparit pe suflet, si atunci bocceluta devine mai usoara. mai lasam din povara si e bine. crestem, devenim mai buni, mai usori, mai aproape de dumnezeu. alteori nu reusim in viata asta si le ducem mai departe si dupa moarte, le lasam chiar mostenire copiilor si copiilor copiilor nostri.

2010-01-07T02:59:00.000-08:00

si daca ...

azi dimineata m-am trezit cu un flash puternic, ca o inspiratie - daca lumea toata este construita dual, pe axa bine / rau, plus / minus, ying / yang, lumina / umbra, este oare posibil ca lumina, dumnezeu ... sursa vietii sau iubirea (sau oricum om vrea sa o numim) sa fie o parte din ea, adica lumina - iar lumea asta si viata pe care o ducem aici sa fie posibilitatea de manifestare a celeilalte parti?

2010-01-06T02:14:00.000-08:00

2 versus 3

un copil e o bucurie imensa, pe de o parte e un fel de implinire apoteotica a lui 2 prin viata ce se contureaza intr-un al 3-lea. e emotie pura la vederea unui suflet inocent si curat, caruia nu iti vine decit sa ii multumesti ca a ales sa vina sa se alature tie pentru o bucata din drumul prin viata asta. e zimbetul cu care te intimpina dimineata sau atunci cind te intorci acasa. e risul clar si de aici pina la dumnezeu atunci cind te joci, iubirea care nu mai incape in nimic tangibil ci e adinca pina in strafundurile pamintului, inalta pina la cer si pura precum lumina din care venim ...

in preajma unui copil te simti mai curat pentru ca el contine inca integral sursa vietii, fara sa fie umbrit de nimic.

un copil, insa, este si o mare responsabilitate - e un pui de om, dincolo de un suflet imens, care invata sa traiasca in lumea asta, care iti solicita atentie, timp si multa energie. si cel mai adesea resursele tale nu se multiplica, ci pe aceleasi le aloci in mod diferit, neglijind, aminind sau punind mai la urma pe lista nevoile si dorintele proprii.

natura a facut din mama o fiinta dedicata si cu deschidere mare la sacrificiu, lucru de inteles ... si totusi exista momente in care imi vine sa pling pentru tot ce simt ca pierd (chiar daca doar pentru moment probabil). momente in care obosesc si vreau inapoi lucruri. momente in care nu mai gasesc 2, ci doar 3.

2-ul trebuie probabil sa invete sa integreze 3 si sa poate functiona armonios atit ca 2 dar si ca 3. nu stiu sa fac asta inca si lacrimile ma ineaca uneori ... de dor, de ciuda, de neputinta.

1+1 = 3
deci
2=3
si totusi
2 ≠ 3

2010-01-04T03:14:00.000-08:00

fiinte & aripi

... ultima aparitie e despre aripi. nu despre zbor, pentru ca in lumea asta zborul are o alta valenta. verbele in general isi schimba continutul. poti vedea cu ochii inchisi. poti auzi fara urechi. poti calatori fara a te deplasa fizic. poti zbura inaltindu-te doar cu mintea. poti merge stind.

un cal alb, de culoarea luminii cu o coama lunga pina aproape de pamint calatoreste intr-o lume albastra despre care imi vine sa spun ca e cerul pentru ca vad stelele. totul e albastru. desi mergem, nu simt / vad pamintul sub picioare. totul e albastru clar, cald si rece in acelasi timp. calul e dus de un fel de capastru de o femeie inger imbracata intr-o rochie alba, lunga pina in pamint si niste aripi imense de un alb imaculat. aripile sunt strinse pe spate, drepte si extrem de frumoase. in viziunea mea, femeia inger sunt eu. uneori il pun pe toma pe calul alb, de care sunt legata intr-un fel greu de descris, de parca am fi una si aceeasi fiinta. ultima oara am avut viziunea cu calul alb in stare de veghe, cind toma avea febra 40 - il tineam in brate si l-am plimbat eu - femeia inger si calul cel alb printre stele, sub lumina ...

... dar prima si prima data calul alb mi-a aparut acum multi ani in vis, cu siguranta nu intimplator ... iar atunci am scris o poveste ca sa pot reprezenta, in care eu eram Ana ...

"...pentru ca ea stia. Era secretul ei, al Anei si al Doamnei Prea Frumoase, care noapte de noapte, atunci cind pleoapele se inchideau, cind ciinii amuteau si stelele atipeau, venea cu chip de Cal Alb frumos la poarta casei Anei. Venea insotita de toti caii pamintului – bidivii negri, semeti, cu coama fluturind in bataia noptii, cu coapse puternice de barbati si piept frumos, cu ochi negri, patrunzatori si calzi, cu suflete mari. Numai Ea, doamna Cal era alba ca laptele, un alb stralucitor de iti lua ochii. Frumoasa ca un inger, blinda ca o mama, vesela ca o fecioara, batea la poarta Anei, sora ei de suflet. Iar Ana cu lacrimi de fericire in ochi o primea noapte de noapte, pe Doamna Cal, sufletul ei pereche. O conducea in grajdul cald si primitor pentru a se odihni dupa fiecare zi de truda. Frumoasa Doamna Cal, pasea obosita, alaturi de toti fratii ei, bidivii, intra in grajd mina in mina cu Ana. Erau fericite. Doamna Prea Frumoasa se dezbraca alene de vestmintele de cal, raminind Ea – o preafrumoasa fata, identica la chip cu Ana. Se intindea pe patul frumos aranjat de Ana si adormea. Nu mai stiai sa spui care e una si care e cealalta. Dormeau una in bratele celeilalte, frumoase si tinere, si atit de fericite.
Se trezeau amindoua cind soarele venirea isi anunta cu o sulita alba si o pala de lumina. Erau proaspete si zglobii ca doi copii. Doamna Prea Frumoasa redevenea Doamna Cal, vestmintul si-l punea, iar Ana, copila cea mica a familiei se pregatea de inca o zi. Ele stiau ca este doar o zi – frumoasa si plina de intimplari si mai stiau ca la sfirsitul ei se vor revedea cu drag si dor. Era secretul lor si al Lunii de pe cer care le mingiia noapte de noapte, le incalzea cu brate moi, le alina cu soapte dulci si le crestea ca pe doua fiice ale ei"

2010-01-04T01:07:00.000-08:00

statueta chinezeasca

toate lucrurile mi le-am dus in mansarda de la ai mei atunci cind m-am mutat din apartament si l-am inchiriat. din cind in cind, in vizitele la ai mei, regasesc lucruri de care am uitat - o carte cu miscari de tai-chi, o jucarie pe care o uitasem, multi maimutoi primiti cadou. zilele trecute am gasit intr-o cutiuta de lemn o statueta chinezeasca. cu un flash scurt mi-am amintit de perioada in care am primit-o - eram in clasa a XII-a, ma pregateam de admiterea la japoneza, invatam in draci kanji si gramatica ... si aveam 3 iubiti, unul dintre ei mi-a facut acel cadou. mi se parea cool ca am trei iubiti in acelasi timp - aveam si motive bine intemeiate pentru care aveam trei iubiti. cu C puteam discuta ore in sir, despre carti si lume, despre filozofie si religie, despre mine si oameni. C se pregatea pentru facultatea de filozofie, intotdeauna discutiile cu el erau provocatoare precum dezbaterile din curtea minastirilor budiste, imi imaginam eu. Pe C il "iubeam" platonic, nu faceam dragoste niciodata, doar ne intilneam in oras, in parc, la cofetarie si vorbeam ore in sir ... imi placea foarte tare de el - acum as spune ca nu cred ca il iubeam. Cu F faceam dragoste, fusese primul tip cu care facusem dragoste si ramasese doar partenerul de sex - nu ca simteam neaparat nevoia ci doar pentru ca toate prietenele mele faceau sex si nu puteam ramine in urma. Ne vedeam la el acasa in timpul zilei, faceam dragoste si atit ... cu siguranta nu il iubeam, mi se parea insa foarte appealing starea aia - ne intilneam pe ascuns, nimeni nu stia despre noi, ne intilneam o data pe saptamina si faceam dragoste intr-un pat strain, intr-o casa in care tot timpul se auzea un radio in surdina si mirosea a cafea si bucatarie veche. Al treilea "iubit" era cu un an mai mic decit mine - D, la liceul militar de la breaza, il cunoscusem cu o vara inainte la mare - fiecare cu familia - stateam in acelasi hotel. A fost o poveste tare frumoasa, pentru ca el se indragostise foarte tare de mine si intotdeauna facea lucruri marunte dar pline de surpriza si magic. Dupa vara petrecuta la mare, nu l-am mai vazut decit de 2 ori - a venit intr-un fel de permisie in bucuresti sa ma vada. Insa am primit cele mai frumoase scrisori de dragoste de pina atunci vreme de doi ani, pina la un moment dat cind i-am spus sa inceteze ...
cu mintea de 17-18 ani aveam cite un iubit pentru fiecare parte din mine - unul pentru minte, unul pentru suflet si altul pentru trup. asa imi justificam eu implicarea in trei relatii si in plus de asta mi se parea ca sunt foarte speciala fiind asa. pe c si f nu ii iubeam, cu d am trait niste momente frumoase care au legatura cu iubirea...

cu timpul iubirea a rasarit precum un nufar in sufletul meu, crescind petale lungi si adinci, albe precum norii si calde precum pamintul - iubirea se arata la un moment dat si atunci stii ca e vorba despre ea. aduce momente de bucurie deplina si te face sa spui ca "pot sa mor acum, pentru ca am trait totul". am iubit de putine ori asa, dar am invatat ca pina si iubirea asta - cereasca cum ii spun eu (in comparatie cu cea lumeasca) - daca nu e hranita moare ca orice are viata, de altfel ...

2009-12-07T01:33:00.001-08:00

nu am votat!

nu imi pare rau. imi pare rau insa ca un om ca basescu o sa continue inca 5 ani sa faca circ, scandal, sa isi ridice fustele in public - proclamind ca o face pentru binele poporului. si eu sunt poporul, iar mie nu imi face deloc bine ca un om care ar trebui sa fie un lider, un om cu carisma care sa mobilizeze toate institutiile statului si toate partidele politice, sa motiveze toti oamenii din jurul lui - nu face altceva decit sa creeze scandal, mizerii, mitocanii si cacaturi.

e ca intr-o companie domnilor - ce s-ar intimpla daca presedintele companiei ar incepe sa ii suspecteze pe toti directorii de departamente, sa ii pindeasca si sa le dea cu maciuca in cap tuturor angajatilor din pozitii cheie? s-ar duce dracului compania aia. ar fi haos total. ar fi o companie terminata. cam asta se intimpla cu romania - suntem in deep shit, pe cale de faliment - moral, economic, social, etc.

un presedinte de companie ar fi concediat imediat, pe basescu nu l-am concediat - din diverse motive, ca nu am putut sa votam psd, ca geoana e prea slab, ca are in spate mogulii, etc. mi-e frica insa de ce ne asteapta in urmatorii ani, pentru ca un om rau, nebun si fixist ca basescu o sa si-o ia si mai tare in cap acum, iar circul, nebunia si haosul vor fi pe agenda zilnica a noastra, a tuturor.

2009-11-27T03:52:00.000-08:00

prezente si prieteni nevazuti

disclaimer: prin prezente inteleg fiinte pe care nu le poti vedea cu ochii de aici, cele cu care te intilnesti intimplator sau nu, in realitati care parca nu se regasesc in realitatea imediata dar uneori se intrepatrund, undeva intre vis si veghe, in calatorii ale sufletului pe tarimuri nevazute

fiinta - maimuta
... am intilnit-o prima oara in vis, eram intr-o lume uscata, desertica ... cumva asemanatoare cu luna. plimbindu-ma pe niste dealuri de nisip, am dat peste ea dupa o ultima movila urcata. m-a speriat teribil, nu facea nimic - statea stana de piatra si se uita fix la mine. tot ce imi doream era sa dispar de acolo, atit de greu de dus era privirea ei patrunzatoare. nu parea nici femeie, nici barbat - dar mai degraba femeie. cu o piele uscata, inchisa la culoare si atit de batrina de parca tot timpul lumii se asezase pe ea - eram convinsa ca daca o ating uscaciunea ei ma va taia. fata ii era plina de riduri - m-am gindit atunci ca e batrinul timpului - si avea trasaturi de animal, maimuta ... miinile ii erau lungi, cu degete subtiri si aproape scheletice ... iar ochii erau singurii plini, negru adinc, ca doua lacuri imense fara de fund dar plini de viata. in vis am stiut ca era moartea. a doua intilnire cu ea a fost pe timp de zi, am ajuns in acelasi loc ... era tot acolo, ma astepta sa ma intorc - eram la fel de speriata ca prima oara, ceva ma infricosa .. si tot ceva ma atragea. m-am apropiat de ea, a inceput sa se miste de data asta, lent ca un dans eteric al visului. si-a dus miinile moarte la pintec, care i s-a deschis la atingere ... inauntru s-a deschis o poarta inspre o alta lume, o lume plina de verdeata, aer si viata ... iar de acolo s-a ivit un bebelus. un pui mic de om, curat cu pielea alba si catifelata si ochi albastri - care respira viata. de atunci nu am mai vazut-o, o simt uneori prin preajma ... dar nu s-a mai aratat, sau poate eu nu m-am mai uitat cu aceeasi atentie dupa ea

ingerii
nu am stiut ce sunt, asa mi s-a spus apoi ca ei ar fi ingerii ... am plecat in calatoria asta absolut intimplator, am insotit o prietena la o intilnire cu un mare guru spiritual care a facut un soi de initiere. el ne ghida, eu - ca un copil rebel si neastimparat - ma aflam cu citiva pasi inaintea grupului si indicatiilor lui, de parca mai fusesem pe acolo deja. alunecam usor ca intr-o barca pe un riu in spirala, rosu intens, arata ca un virtej cu deschizatura mare in sus si avea o consistenta mai mare decit a lichidului - oare unde ma aflu si de ce e asa rosu aici? ma intrebam / acum sunteti in inima voastra - il aud pe ghid / ok de asta e asa de rosu - imi spun eu. la un moment dat o lumina puternica coboara de sus, ca un reflector ce se aseaza pe mine si ma lumineaza - ce o fi cu lumina asta si de unde vine - ma intreb si incep sa urc pe ea / uitati-va in sus il aud pe ghid in spatele meu - veti vedea o lumina / ok am vazut-o deja imi spun / mergeti catre ea / sunt deja in ea, ajung la marginea de sus - si lumina arata tot ca un virtej cu virful in jos si deschizatura in sus - si intru intr-o lume absolut alba, plina de lumina si simt intens un bine profund si o iubire imensa. pasiti pe lumina, urcati - spune ghidul / in lumea asta noua vad niste fiinte ciudate, nu au consistenta, sunt doar ca niste siluete, ca niste urme de nori cu un tip de vibratie pe care il simt adinc in mine, ma duc inspre ele, ma alatur lor, e atit de bine imi spun. ma simt fericita cum nu am mai simtit vreodata, parca danseaza impreuna si intru in dansul lor. urcati pe lumina - il aud pe ghid - acum va intilniti cu ingerii ...

pasarea neagra cu aripi imense
pe ea am intilnit-o in parc, eram cu kiki la plimbare, stateam pe banca ... eram acolo insa mintea imi umbla vintura. a venit batind larg din aripile-i imense, s-a asezat in fata mea cu aripile deschise larg aproape atingindu-mi obrajii cu bataia lor scurta de mentinere in aer. expiratia mea a devenit inspiratia aripilor ei si pret de un timp am devenit una, am zburat o vreme eu fara de suflare, ea respirind pentru mine prin miscarea aripilor ... nu imi amintesc pe unde, imi amintesc doar ritmul - inauntru / inafara - inspir / expir - alb / negru - sus / jos - viata / moarte - inchis / deschis. ne-am intors dupa o vreme, desprinzindu-ma cu greutate de ea ca o expiratie lunga cit moartea si o inspiratie ascutita cit prima gura de aer pe lumea asta. am simtit ca am murit si m-am mai nascut o data. poate chiar asa a fost ...
acum vine uneori la toma in camera, ii aud bataia aripilor imense negre, ii simt stralucirea intensa a ochilor, ma mingiie atingerea penelor fine pe obraz uneori - sta si ne pazeste. si toma o stie. se uita dupa ea uneori. o priveste doar.

grupul de vizitatori nocturni
cind eram insarcinata cu toma in aproximativ 2 luni jumatate - 3 in fiecare noapte aveam un grup de vizitatori. la inceput ma speriau ingrozitor. veneau si se asezau la capatul patului pe partea mea. nu faceau nimic, doar ma priveau. vegheau cumva si asteptau ceva. mi-era frica sa ma mai duc noaptea la toaleta, caci intotdeauna erau acolo si trecind pe linga ei le simteam prezenta puternica. erau doi barbati si ... un catel. pe barbati nu ii stiam, catelul era kiki. au venit nopti la rind, la un moment dat nu au mai venit, probabil ca si-au indeplinit misiunea si au plecat.

horus
pe el o sa il numesc horus, pentru ca are trup de barbat si cap de soim. a aparut de curind. are o postura dreapta, puternica, isi tine capul ferm si mindru ... si are o manta de lumina cu care uneori ma impresoara si ma lumineaza ...

si mai sunt si altii, dar asta intr-o alta povestire

2009-11-13T02:41:00.000-08:00

diverse

... m-am reapucat de fumat dupa ce l-am intarcat pe toma, e ceva ce proiectez in fumat - restrictiile din timpul sarcinii si alaptarii, dar mai ales nevoia de un timp doar pentru mine si cu mine (o plasez pe asta in procesul de separare de toma). se intimpla seara sa simt nevoia sa stau doar eu si atunci fug afara la o tigara ... nu sunt happy ca fumez, dar in acest moment e ceva ce imi face bine, ma readuna in mine

... trecuse ceva timp de cind nu am mai avut momente de panica profunda si necontrolata. statul cu toma in spital, lupta cu tratamentul lui dar si teama ca revine la starea de criza respiratorie in care era cind am ajuns la spital m-au facut sa retraiesc panica pe care o uitasem. panica mea are un miez clar - frica de abandon / pierdere. ma lupt cu ea de cind ma stiu. o tin in friu uneori, ma copleseste alteori. am trait-o intens cind a plecat bunica-mea, cind a plecat kiki ... cind au plecat si altii extrem de apropiati mie chiar daca nu de tot. in momentele alea simt ca dispar ... de parca eu as exista doar prin firele invizibile cu care sunt legata de cei aproape mie. altfel, fara de ei ... ma suge neantul. ceea ce e caraghios pe treptele pe care le parcurgi in cresterea ta interioara ca individ este ca de multe ori intelegi ceea ce se intimpla, accepti, le integrezi cumva ... dar nu reusesti sa le vindeci / depasesti, si atunci revin mereu si mereu. ca o sansa imensa pe care ti-o da viata ca sa repari lucruri interior. uneori o faci repede, alteori dureaza ani ... sau nu le vindeci deloc in viata asta

... cum reusesti sa revii la greutatea de dinainte de sarcina? cu vointa si disciplina ... as spune pe scurt. pe lung - eu am luat 15 kg in sarcina, 7 le-am dat jos la nastere, 4 in primele 2 saptamini, inca 4 dupa ce am incetat sa alaptez cu super dieta, citeva tratamente corporale si citeva zile in spital cu toma. in plus am facut sport in sarcina pina aproape de luna a 7-a, am mers zilnic pe jos 1 ora pina cu o zi inainte sa nasc, am reinceput sa fac gimnastica la 2 saptamini dupa ce am nascut. m-am intrebat adesea de ce e atit de important pentru mine cum arat. pentru ca este ... cumva, in timp, modul in care arat a devenit o moneda de schimb cu lumea, un fel de pasaport pentru a putea trai in / cu lumea asta ... ma intrebam daca pierderea ochiului vine ca o compensare a acestei nevoi. eu stiu rational ca nu e important cum arati, ceva din interiorul meu insa ma preseaza sa arat bine ... si altceva din interiorul meu, poate, vine si compenseaza luindu-mi elemente care tin de aratatul bine ...

... in rest, doar lumina. iarta-ma. imi pare rau. te iubesc. multumesc.

2009-10-19T01:19:00.000-07:00

momente

poza este de la mare de anul asta, din septembrie. a fost o vacanta superba in care ne-am bucurat unii de altii. mai multe la tati pe blog