Thursday, September 28, 2006
Cind crezi ca ai gura plina de noroi, priveste cerul si zimbeste!
Cind simti in gura gustul mortii, inghite adinc si traieste-te tot!
Cind simti ca prin singe iti curge smoala, deschide-ti sufletul si spera!
Cind nu mai vezi Lumina, inventeaz-o!
Cind Intunericul ti-acopera pleoapele, imprieteneste-te cu El!
Cind nu il mai gasesti pe Dumnezeu, mori o data si uita-te in tine!
Cind nu mai stii daca e zi sau noapte, spera ca miine va veni si pentru tine!
Cind nu mai stii cine esti, cauta-te!
Cind viata nu mai ai in suflet, inspira din sufletul Pamintului, gusta din racoarea Cerului, adulmeca Focul Soarelui si fii TU!
Cind simti ca ti-a murit iubirea, imbrac-o in hainele cele mai frumoase si ingroap-o crestineste, miine te vei trezi si vei renaste!
Cind...
Cind simti in gura gustul mortii, inghite adinc si traieste-te tot!
Cind simti ca prin singe iti curge smoala, deschide-ti sufletul si spera!
Cind nu mai vezi Lumina, inventeaz-o!
Cind Intunericul ti-acopera pleoapele, imprieteneste-te cu El!
Cind nu il mai gasesti pe Dumnezeu, mori o data si uita-te in tine!
Cind nu mai stii daca e zi sau noapte, spera ca miine va veni si pentru tine!
Cind nu mai stii cine esti, cauta-te!
Cind viata nu mai ai in suflet, inspira din sufletul Pamintului, gusta din racoarea Cerului, adulmeca Focul Soarelui si fii TU!
Cind simti ca ti-a murit iubirea, imbrac-o in hainele cele mai frumoase si ingroap-o crestineste, miine te vei trezi si vei renaste!
Cind...
Wednesday, September 27, 2006
Poveste - este de fapt un vis, pe care l-am avut acum ceva vreme (ianuarie 2003) si ma tot intrebam de ce atunci cind l-am transcris, pe "fata din poveste", care eram eu "Dana" am numit-o "Ana" - exista domnilor o explicatie in toate!
Dana este zeiţa-mamă, numită şi Danu sau Ana. În Irlanda ea este mama tuturor zeilor "Tuatha de Danann", iar în Ţara Galilor este mama zeului suprem, Dagda, şi a lui Goibniu. Zeiţă a fertilităţii, a păcii, a prosperităţii, ea comandă luna, reglează timpul şi mersul lunii. Ea este regina Tenebrelor şi însoţitoarea sufletelor spre Lumea Cealaltă. Dana este adeseori reprezentată, ca de altfel şi alte divinităţi, fie sub formă unică, fie sub aceea a trei femei aşezate, cifra trei având un caracter simbolic la celţi. Astfel, în Galia, ea este venerată sub forma a trei matroane. De la numele zeiţei Dana (Danu) este posibil să se fi format cuvântul Danubius, numele latin dat Dunării, în special cursului superior al acestui fluviu, în zona căruia exista o populaţie numeroasă de celţi.
Si povestea...
Sora Anei
Undeva intr-un sat frumos dintr-un tinut muntos traia o familie numeroasa, cu bunici, parinti, copii si nepoti. Aveau o casa mare si curata, o curte spatioasa plina de trandafiri albi si rosii, cu straturi de flori albe si multa vita de vie. In spatele casei se afla gradina plina de bunatati pe care de la mic la mare o ingrijeau.
Mai era in aceasta casa un grajd, lucru curios pentru ca familia noastra nu avea animale. Totusi linga camera de pastrare a bunatatilor pe care le oferea gradina, se afla un grajd – curat, bine ingrijit, dar gol.
Familia din povestea noastra, pentru ca probabil v-ati dat deja seama ca aceasta este o poveste adevarata, care s-a intimplat odata de mult si inca se intimpla si in zilele noastre, traia fericita, iubindu-se unii pe ceilalti, ajutindu-si prietenii, muncind ziua si visind tarimuri departate noaptea. Nimeni nu stia de ce in casa lor era un grajd, nimeni nu-si mai amintea cine sau de ce l-a construit. Dar asta nu-I impiedica sa-l curete si sa-l ingrijeasca ca pe orice alta camera din casa lor.
Ana, insa, mezina familiei stia secretul acelei incaperi. Ea mai mult decit toti ceilalti ingrijea acea camera, lustruia podeaua, stergea praful, o inmiresma cu parfumul florilor, o improspata cu apa de fintina, o lumina cu flacara stelelor. Pentru ca ea stia. Era secretul ei, al Anei si al Doamnei Prea Frumoase, care noapte de noapte, atunci cind pleoapele se inchideau, cind ciinii amuteau si stelele atipeau, venea cu chip de Cal Alb frumos la poarta casei Anei. Venea insotita de toti caii pamintului – bividii negri, semeti, cu coama fluturind in bataia noptii, cu coapse puternice de barbati si piept frumos, cu ochi negri, patrunzatori si calzi, cu suflete mari. Numai Ea, doamna Cal era alba ca laptele, un alb stralucitor de iti lua ochii. Frumoasa ca un inger, blinda ca o mama, vesela ca o fecioara, batea la poarta Anei, sora ei de suflet. Iar Ana cu lacrimi de fericire in ochi o primea noapte de noapte, pe Doamna Cal, sufletul ei pereche. O conducea in grajdul cald si primitor pentru a se odihni dupa fiecare zi de truda. Frumoasa Doamna Cal, pasea obosita, alaturi de toti fratii ei, bividii, intra in grajd mina in mina cu Ana. Erau fericite. Doamna Prea Frumoasa se dezbraca alene de vestmintele de cal, raminind Ea – o preafrumoasa fata, identica la chip cu Ana. Se intindea pe patul frumos aranjat de Ana si adormea. Nu mai stiai sa spui care e una si care e cealalta. Dormeau una in bratele celeilalte, frumoase si tinere, si atit de fericite.
Se trezeau amindoua cind soarele venirea isi anunta cu o sulita alba si o pala de lumina. Erau proaspete si zglobii ca doi copii. Doamna Prea Frumoasa redevenea Doamna Cal, vestmintul si-l punea, iar Ana, copila cea mica a familiei se pregatea de inca o zi. Ele stiau ca este doar o zi – frumoasa si plina de intimplari si mai stiau ca la sfirsitul ei se vor revedea cu drag si dor. Era secretul lor si al Lunii de pe cer care le mingiia noapte de noapte, le incalzea cu brate moi, le alina cu soapte dulci si le crestea ca pe doua fiice ale ei.
Dana este zeiţa-mamă, numită şi Danu sau Ana. În Irlanda ea este mama tuturor zeilor "Tuatha de Danann", iar în Ţara Galilor este mama zeului suprem, Dagda, şi a lui Goibniu. Zeiţă a fertilităţii, a păcii, a prosperităţii, ea comandă luna, reglează timpul şi mersul lunii. Ea este regina Tenebrelor şi însoţitoarea sufletelor spre Lumea Cealaltă. Dana este adeseori reprezentată, ca de altfel şi alte divinităţi, fie sub formă unică, fie sub aceea a trei femei aşezate, cifra trei având un caracter simbolic la celţi. Astfel, în Galia, ea este venerată sub forma a trei matroane. De la numele zeiţei Dana (Danu) este posibil să se fi format cuvântul Danubius, numele latin dat Dunării, în special cursului superior al acestui fluviu, în zona căruia exista o populaţie numeroasă de celţi.
Si povestea...
Sora Anei
Undeva intr-un sat frumos dintr-un tinut muntos traia o familie numeroasa, cu bunici, parinti, copii si nepoti. Aveau o casa mare si curata, o curte spatioasa plina de trandafiri albi si rosii, cu straturi de flori albe si multa vita de vie. In spatele casei se afla gradina plina de bunatati pe care de la mic la mare o ingrijeau.
Mai era in aceasta casa un grajd, lucru curios pentru ca familia noastra nu avea animale. Totusi linga camera de pastrare a bunatatilor pe care le oferea gradina, se afla un grajd – curat, bine ingrijit, dar gol.
Familia din povestea noastra, pentru ca probabil v-ati dat deja seama ca aceasta este o poveste adevarata, care s-a intimplat odata de mult si inca se intimpla si in zilele noastre, traia fericita, iubindu-se unii pe ceilalti, ajutindu-si prietenii, muncind ziua si visind tarimuri departate noaptea. Nimeni nu stia de ce in casa lor era un grajd, nimeni nu-si mai amintea cine sau de ce l-a construit. Dar asta nu-I impiedica sa-l curete si sa-l ingrijeasca ca pe orice alta camera din casa lor.
Ana, insa, mezina familiei stia secretul acelei incaperi. Ea mai mult decit toti ceilalti ingrijea acea camera, lustruia podeaua, stergea praful, o inmiresma cu parfumul florilor, o improspata cu apa de fintina, o lumina cu flacara stelelor. Pentru ca ea stia. Era secretul ei, al Anei si al Doamnei Prea Frumoase, care noapte de noapte, atunci cind pleoapele se inchideau, cind ciinii amuteau si stelele atipeau, venea cu chip de Cal Alb frumos la poarta casei Anei. Venea insotita de toti caii pamintului – bividii negri, semeti, cu coama fluturind in bataia noptii, cu coapse puternice de barbati si piept frumos, cu ochi negri, patrunzatori si calzi, cu suflete mari. Numai Ea, doamna Cal era alba ca laptele, un alb stralucitor de iti lua ochii. Frumoasa ca un inger, blinda ca o mama, vesela ca o fecioara, batea la poarta Anei, sora ei de suflet. Iar Ana cu lacrimi de fericire in ochi o primea noapte de noapte, pe Doamna Cal, sufletul ei pereche. O conducea in grajdul cald si primitor pentru a se odihni dupa fiecare zi de truda. Frumoasa Doamna Cal, pasea obosita, alaturi de toti fratii ei, bividii, intra in grajd mina in mina cu Ana. Erau fericite. Doamna Prea Frumoasa se dezbraca alene de vestmintele de cal, raminind Ea – o preafrumoasa fata, identica la chip cu Ana. Se intindea pe patul frumos aranjat de Ana si adormea. Nu mai stiai sa spui care e una si care e cealalta. Dormeau una in bratele celeilalte, frumoase si tinere, si atit de fericite.
Se trezeau amindoua cind soarele venirea isi anunta cu o sulita alba si o pala de lumina. Erau proaspete si zglobii ca doi copii. Doamna Prea Frumoasa redevenea Doamna Cal, vestmintul si-l punea, iar Ana, copila cea mica a familiei se pregatea de inca o zi. Ele stiau ca este doar o zi – frumoasa si plina de intimplari si mai stiau ca la sfirsitul ei se vor revedea cu drag si dor. Era secretul lor si al Lunii de pe cer care le mingiia noapte de noapte, le incalzea cu brate moi, le alina cu soapte dulci si le crestea ca pe doua fiice ale ei.
Tuesday, September 26, 2006
Ea, Dana, devine azi 26 septembrie, I-Dana, dintr-un preaplin de scinteieri interioare...
Este a way of expression pentru ca sunt multe acolo inlauntru pe care vreau sa le traiesc liber si sa le impartasesc, pentru ca vreau sa ma bucur de viata si sa fiu...
...pentru ca am murit o data si m-am trezit extrem de vie
...pentru ca am descoperit ca lumina si iubirea nu se pierd chiar daca mori
...pentru ca iubesc toamna si castanele ei
...pentru ca am simtit ca imi curge smoala prin vene si am simtit gust de singe in lacrimi
...pentru ca bucuria ma cuprinde cu fiecare adiere de vint, picatura de ploaie si soapta calda
...pentru ca sunt
...pentru ca eu
Este a way of expression pentru ca sunt multe acolo inlauntru pe care vreau sa le traiesc liber si sa le impartasesc, pentru ca vreau sa ma bucur de viata si sa fiu...
...pentru ca am murit o data si m-am trezit extrem de vie
...pentru ca am descoperit ca lumina si iubirea nu se pierd chiar daca mori
...pentru ca iubesc toamna si castanele ei
...pentru ca am simtit ca imi curge smoala prin vene si am simtit gust de singe in lacrimi
...pentru ca bucuria ma cuprinde cu fiecare adiere de vint, picatura de ploaie si soapta calda
...pentru ca sunt
...pentru ca eu
